A fi sau a nu fi….deștept?
In September 21, 2011 in Autori, Carti, Ghiduri, IQ, Literatura contemporana
Un material de Photon Rasengan
„BINE CĂ EȘTI TU DEȘTEPT!
cea mai scurtă cale de la impostură la valoare”
John Farndon
Într-o societate în care eticheta de „om deștept” conferă o oarecare prestanță, în ciuda notei pozitive oferită de aceasta, a te adresa cuiva cu sintagma din titlu („Bine că ești tu deștept!”), poate să-i inducă persoanei în cauză impresia că este ușor ironizată.
Cel puțin într-un astfel de context mă situam eu când am venit în contact cu cartea lui John Farndon. Mă aflam într-un moment de respiro, la o discuție banală de serviciu: „Să presupunem că există puteri paranormale fără niciun dubiu, dovedite științific, deci fără posibilitate de contestare a existenței lor! Să mai presupunem că datorită unor astfel de abilități, ați fi în stare să faceți lucruri care acum le catalogam ca fiind imposibile sau cel puțin de domeniul science-fiction-ului. Ce astfel de abilitate ați prefera să aveți? De ce ați opta pentru ea și nu pentru o alta?”
Bine ca esti tu destept! – Intrebari provocatoare pentru minti iscoditoare
In June 09, 2010 in Autori, Carti, IQ
John Farndon este autorul a numeroase carti de referinta extrem de populare pe o gama larga de subiecte, inclusiv bestselleruri precum Enciclopedia de Buzunar Dorling Kindersley (Dorling Kindersley Pocket Encyclopaedia) si Enciclopedia Copii lui Collins (Collins Children’s Encyclopaedia).
Bine ca esti tu destept! este o carte pentru toti cei care se cred isteti sau care cred ca sunt peste masura de inteligenti. Inteligenta nu inseamna doar sa stii o multime de fapte si lucruri, ci inseamna cat de profund si interesant va puteti „stoarce” creierul pentru a gasi o solutie unica. La astfel de intrebari va puteti astepta citind cartea.
Pentru inceputul recenziei va expun una dintre intrebarile “destepte” expuse de John Farndon in cartea sa, o intrebare din domeniul Inginerie de la Cambridge, intrebare care mi-a urnit rotitele gandirii si a facut ca imaginatia sa-mi zboare in toate directiile in cautarea unui raspuns cat mai elocvent.
“Ce s-ar intampla daca ai sapa o gaura in pamant pana in partea cealalta si apoi ai sari in ea?”.
Bine ca esti tu destept! reprezinta o carte pe care cu greu o mai poti lasa din mana, nu pentru ca e plina de suspans si actiune ci datorita unui umor intelectual aparte. Read the rest of this entry »
Pedro Gonzalez Calero – Filosofia pentru bufoni
In June 18, 2009 in IQ
Filosofia pentru bufoni, carte scrisa de Pedro Gonzalez Calero, a aparut in colectia Bonton a editurii Nemira in anul 2008, anul tiparirii variantei originale din limba spaniola fiind 2007. Traducatorul acestui volum memorabil, care trateaza istoria filosofiei (curente, scoli, concepte, termeni…) prin intermediul umorului de inalta calitate, este Mihai Gruia Novac, un adevarat profesionist, in opinia mea dumnealui fiind cea mai inspirata ‘cale’ de transpunere a scrierii lui Calero in limba romana.
Autorul acestei istorii picante a filosofiei, pe numele complet Pedro Gonzalez Calero Lobato, nascut la Madrid, a fost maturator, arhivar, documentarist, papusar ratat si profesor de filosofie. Pe langa anecdotele, glumele sau bancurile din volum cititorul ramane impresionat intr-un mod placut, spun eu, si de ilustratiile lui Anthony Garner, de-a dreptul delicioase si savuroase, acestea reprezentand si ilustrand cat se poate de bine lucrurile hazlii cunoscute in legatura cu ideile sau vorbele de duh ale marilor filosofi caricaturizati aici. Trasaturile unui bun curs introductiv in filosofie sunt prezente din plin si satisfacatoare pentru cititori cu diferite orizonturi sau niveluri ale instruirii, explicatiile autorului putand insemna intr-o mare masura sau chiar in totalitate elucidarea necunoscutelor – termeni, concepte etc. – ce apar pe parcursul lecturii.
Ideea lui Calero de impartire a volumului pe capitole precum Filosofie antica, Filosofie orientala, Filosofie medievala, Filosofie moderna si Filosofie contemporana (alaturi de un Prolog, o Bibliografie si necesarele Multumiri) este, cred eu, indeajuns de interesanta si binevenita pentru o captivare reala a pasionatilor de impletiri ale unor scrieri diferite (umoristice sau comice, respectiv cele stiintifice, definite prin seriozitatea termenilor dintr-un curs de filosofie, fizica etc.), dar si pentru buna informare a celor atrasi de latura istorica sau geografica a conceptelor si gandirilor din diverse perioade ale evolutiei omenirii.
In continuare va voi oferi cateva dintre ‘poantele’ sau glumele filosofice care in mod sigur va vor dezvolta simtul umorului, va vor binedispune si vor starni hohote de ras printre apropiati :
Filosofie antica
[…]
Un blestem ciudat. […] Celor din Efes le-a dedicat Heraclit urmatoarea ocara : “Sa dea zeii sa va faceti bogati, locuitori ai Efesului, pentru ca rautatea voastra sa iasa si mai mult la iveala !”
O condamnare iremediabila. […] Cand cineva deplangea de fata cu el faptul ca atenienii l-ar fi condamnat la moarte, Anaxagora a replicat: – Si pe ei Natura i-a osandit la aceeasi pedeapsa.
Moartea fiilor. Printre altii, lui Anaxagora i se atribuie urmatoarele cuvinte spuse la aflarea vestii despre moartea fiilor sai: – Inca din clipa in care i-am zamislit stiam deja ca erau muritori.
Cand distanta nu conteaza. Cum Anaxagora, fiind pe patul de moarte, se afla departe de patria sa, cineva l-a intrebat daca nu prefera sa fie inmormantat in orasul sau natal. Anaxagora i-a raspuns: – Din cate stiu eu, calatoria spre taramul celor morti este la fel de lunga din toate locurile.
[…]
Nici insurat, nici burlac. Cand un olar l-a intrebat pe Socrate ce sa faca – sa se casatoreasca ori sa ramana burlac – inteleptul l-a sfatuit: – Fa ce crezi, ca oricum te vei cai.
Pietele pline de lucruri nefolositoare. Plimbandu-se prin pietele pline-ochi de marfuri, Socrate avea obiceiul sa spuna: – Ia te uita cat de multe lucruri… de care nu am nevoie!
[…]
Ignoranta bogatilor. Aristip avea obiceiul sa frecventeze resedinta tiranului Dionysios, caruia nu se sfia sa-i ceara favoruri din cand in cand. Odata, Dionysios l-a intrebat de ce filosofii au obiceiul sa-i viziteze foarte des pe oamenii bogati, in timp ce bogatii nu prea frecventeaza casele filosofilor. La aceasta, Aristip a raspuns: – Pentru ca filosofii stiu ce le lipseste, in timp ce bogatii nu.
Fiecaruia dupa nevoile sale. Lui Dionysios ii placea sa se inconjoare de filosofi, carora le facea apoi cate un cadou. Odata, Aristip a primit de la el o suma de bani, in timp ce Platon s-a multumit cu o carte. Intrucat cineva i-a reprosat acest lucru, Aristip s-a marginit sa spuna: – Eu am nevoie de bani, Platon are nevoie de carti.
[…]
Piatra de mormant. Aristip a dispus ca pe piatra de pe mormantul sau sa fie gravata urmatoarea inscriptie: “Aici odihneste cel care va asteapta.”
[…]
Mai rau decat corbii. Antistene spunea ca lingusitorii erau mai rai decat corbii, pentru ca, la urma urmelor, acestia devorau cadavre, in timp ce aceia devoreaza fiinte vii.
[…]
Impotriva curentului. Diogene avea obiceiul sa intre in teatru dupa terminarea spectacolului, ciocnindu-se astfel de cei care ieseau. Cand a fost intrebat de ce intra impotriva curentului, el a raspuns: – Pentru ca sa pricepeti ce am incercat sa fac toata viata.
[…]
Siguranta din dreptul tintei. Odata Diogene se uita la antrenamentul de tir al unui arcas care nu nimerea nici o tinta. Dandu-si seama de lipsa de pricepere a tragatorului, Diogene s-a dus si s-a asezat in dreptul tintei.
– Pleaca de acolo sau vei fi ranit, l-a luat la rost arcasul.
– Dimpotriva, tinand seama de cat de prost tragi, este singurul loc in care ma simt in siguranta, a replicat Diogene.
[…]
Cea mai potrivita ora pentru masa. Intrebat odata care era ora cea mai potrivita pentru a manca, Diogene a raspuns: – Daca esti bogat, cand doresti; daca esti sarac, cand poti.
[…]
Un anunt tardiv. Unuia care l-a lovit fara sa vrea cu o bucata de lemn ce o cara si care i-a spus apoi: “Fii atent!”, Diogene i-a replicat: – De ce imi spui asta? Ai de gand sa ma mai lovesti o data?
[…]
Filosofie orientala
[…]
Felinarul maestrului. […] Un maestru zen umbla prin intunericul noptii insotit de discipolul sau. Intrucat maestrul avea in mana un felinar aprins, discipolul i-a spus:
– Maestre, crezusem ca tu poti vedea in intuneric.
– Da, asa este, a confirmat acesta.
– Atunci de ce ai nevoie de felinar?
– Pentru ca aceia care nu pot vedea in intuneric sa nu dea peste mine.
[…]
Filosofie contemporana
[…] Iadul lui Russell. Intrucat in traditia crestina iadul este cel mai rau loc imaginabil, unde oamenii sufera pedeapsa vesnica pentru faptele rele savarsite in timpul vietii, Russell, cu obisnuitul lui simt al umorului, spunea ca trebuie sa fie “un loc in care politia este germana, soferii sunt francezi, iar bucatarii, englezi.”
[…]
Dumnezeu iese din joben. […] “Doi evrei evlaviosi discuta despre calitatile remarcabile ale rabinilor fiecaruia. Unul spune:
– Dumnezeu vorbeste cu rabinul nostru in fiecare vineri.
– De unde stii? intreaba celalalt.
– Chiar rabinul ne-a spus-o.
– Si cum stii ca nu minte?
– Cum sa minta un om cu care Dumnezeu vorbeste in fiecare vineri?” ”
(in aceasta ultima gluma este vorba de greseala numita ‘petitio principii’, sau ‘cerc vicios’).
La finalul textului, transmit indemnul de a nu se rata o scriere asa de atragatoare si captivanta precum ‘Filosofia pentru bufoni’, a lui Pedro Gonzalez Calero, in care educatia si instruirea, cu referire la filosofie si evolutia gandirii filosofice, sunt mixate de minune cu umorul specific vorbelor de duh ale filosofilor, dar si cu unele interventii sau reflectii pline de haz ale autorului. O alta sugestie pe care o cred intemeiata si o pot da ar fi combinarea volumului ‘Filosofia pentru bufoni’ cu alte carti din colectia Bonton, precum ‘Platon si ornitorincul intra intr-un bar…Mic tratat de filosdotica’, ‘Aristotel si furnicarul merg la Washington’ sau chiar seria ‘Ghidul xenofobului’. Garantez ca efectul de binedispunere va fi maxim printr-o combinatie intre cartea scrisa de Calero si volumele picante ale lui Cathcart si Klein, urarea mea pentru cititorii interesati fiind aceea de a avea o lectura placuta si cu rol de evadare din stresul cotidian !
Alexandru Raul Trandafir
[ratings]
John Bridges – Cum sa fii un gentlemen. Mic tratat de eleganta
In May 19, 2008 in IQ
Traducerea: Gabriel Stoian
Editura Nemira, Bucuresti, 2008
Imi aduc inca aminte momentele de acum 10-15 ani, cand incercam sa ma pregatesc pentru o viata frumoasa citind “Codul bunelor maniere astazi\” sau “Politetea la toate orele zilei”. Si indraznesc sa spun ca unele lucruri le-am aplicat si le aplic cu folos si astazi. De aceea, citirea acestei cartulii mi se parea instructiva, trecand peste faptul ca autorul este american si ma gandeam ca multe dintre aspecte pot parea irealizabile in societatea romaneasca.
Si am avut dreptate in mare parte. Multe mici sfaturi sunt amuzante, unele imposibile, unele prea pretentioase, destul de putine adaptabile romanilor. Cartea se citeste repede si marturisesc ca eu am facut-o cu zambetul pe buze. Lucrul cel mai important si interesant l-am aflat din introducere: “Nu este suficient sa te comporti ca un gentlemen. Important este sa fii un gentlemen in orice ocazie, iar asta inseamna sa te gandesti la ceilalti, sa fii prezent atunci cand este nevoie de tine si sa-ti dai seama cand trebuie sa te retragi. Un barbat devine gentlemen prin ceea ce face si ceea ce este – o acumulare de comportament elegant de-a lungul intregii sale vieti”. Remarca superba, insa destul de singulara.
In continuare, voi incerca sa prezint cateva reguli amuzante (sau bizare) pentru un barbat:
-Daca este racit si mai ales daca are febra, un gentlemen refuza orice invitatie la evenimente sociale. Daca este posibil, el va evita chiar sa mearga la serviciu. Situatii aproape imposibil in Romania si chiar in lumea moderna a corporatiilor multinationale. Cum e posibil sa lipsesti de la serviciu pentru o simpla raceala? Mie nu mi s-a intamplat pana acum;
-Un gentlemen nu ezita sa isi filtreze apelurile. (Amuzant, mai ales ca tendinta acum e sa iti iei doua-trei telefoane mobile si sa primesti cat mai multe apeluri, doar asa \”pari\” mai important in ochii celor din jur);
-Un gentlemen nu foloseste claxonul automobilului fara discernamant. (Hahaha…spuneti asta majoritatii masculine din capitala Romaniei);
-Un gentlemen nu atinge copiii altor persoane decat daca este invitat sa procedeze astfel (Complet absurd. Parca imi vad prietenii care au copiii la fel de mici ca al meu: \”Te rugam sa ne atingi baietelul\”);
-Un gentlemen se ofera intotdeauna sa imparta umbrela cu alta persoana. (Asta pana ma vede nevasta cu alta sub umbrela);
-Pe vreme calduroasa, un gentlemen poarta intotdeauna maiou. (Destul de corect spus, insa aproape imposibil intr-un loc de munca fara aer conditionat si pe o caldura peste 35 de grade);
-Un gentlemen nu poarta niciodata o pereche de blugi doua zile la rand. (Daca nici blugi nu am voie, nu o sa fiu niciodata un gentlemen. Nu ca as fi pretind vreodata ca sunt);
-La masa, orice gentlemen o ajuta pe femeie din dreapta sa, atunci cand aceasta se asaza sau se ridica de pe scaun (Iar ma bate nevasta. I-am citit asta si a zis ca o sa fie atenta de acum inainte sa se aseze in dreapta mea, ca sa nu ajut pe altcineva).
-Daca un gentlemen doreste ca invitatii sai sa plece, va strange sticlele cu bautura (Iata o regula tipic romaneasca. Ma intreb insa daca mai ramane gentlemen daca face aceasta?)
-Un gentlemen adevarat are in bucatarie un tirbuson de calitate (Daaaaaaaaaaa)
Ene Stefan
[ratings]
