George R. R. Martin – Urzeala Tronurilor
In July 13, 2009 in Fantasy
Cumparasem Urzeala tronurilor de ceva timp si isi astepta cuminte randul pe raft. In momentul cand am inceput-o, cu greu am mai putut-o lasa din mana. E scrisa cu o foarte mare atentie la detalii, descrierea hainelor, a strazilor, a blazoanelor fiecarei case in parte. Actiunea e una complicata, iar istoria lumii lui George Martin incepe, ca in toate operele fantasy, intr-un timp nedeterminat. De-a lungul cartii ni se dezvaluie fragmente din aceasta istorie, asemanator cartilor lui Robert Jordan din “Roata timpului”. Aflam despre fiinte stravechi care au disparut sau au fost alungate de oameni, dar despre care se preconizeaza ca vor avea un rol important in cartile ce urmeaza.
Am observat ca Martin este comparat foarte mult cu Tolkien, insa au stiluri complet diferite. Lumea lui Martin se desfasoara intr-un cadru oarecum mai apropiat de realitate, unde casele se razboiesc pentru tron, iar tradatorii se confunda cu prietenii. Este un fantasy dur, nu unul presarat cu happy-end-uri si tocmai acest lucru il face deosebit de captivant : nu esti niciodata sigur ca personajul bun va scapa cu viata sau isi va duce la bun sfarsit sarcina.
Razboiul se duce pentru coroana celor Sapte Regate. Dupa uciderea regelui Aegon Targaryen de catre Jaime Lannister – Regicidul, Robert Baratheon preia tronul si se casatoreste cu Cersei Lannister, sora Regicidului.
In nord, casele Tully si Stark se aliaza, Catelyn Tully devenind sotia lui Eddard Stark, lord de Winterfell, prietenul cel mai bun al noului rege, Robert. De aici incepe efectiv actiunea cartii, dupa un scurt dar intens prolog, care schiteaza misteriosul Zid, protector al lumii oamenilor de paduri inghetate pline de creaturi uitate si periculoase .
Povestea este spusa din perspectiva a 8 personaje, Catelyn si Eddard Stark, copiii lor Sansa, Arya, Bran si copilul bastard al lui Eddard, Jon Snow, Tyrion Lannister si Daenerys Targaryen, urmasa de drept a tronului, fiind fiica lui Aegon, regele ucis.
Desi inconjurati de servitori si familie, fiecare personaj ajunge sa fie pe cont propriu, caci destinul desparte membrii familiei Stark, acestia fiind « the good guys ».
Personajele sunt bine conturate si nu fac nimic care sa nu fie potrivit personalitatii lor. Pe parcursul lecturii, iti vei dori cu infrigurare ca totul sa se rezolve si sa traiasca fericiti pana la adanci batraneti, pentru ca fara sa iti dai seama, te-ai imprietenit cu cei drepti si ii doresti pedepsiti pe cei cruzi.
Este o carte care merita cumparata si citita, o recomand tuturor, fani ai literaturii fantasy sau nu. Aveti grija insa, o data citita, vei fugi la cea mai apropiata librarie sau vei tasta rapid www.nemira.ro si iti vei comanda si restul volumelor aparute.
Lectura placuta!
Maria-Daniela Serban
[ratings]
Stephen King – Ochii dragonului
In July 07, 2009 in Fantasy
In 1987 Stephen King si-a luat prin surprindere cititorii, oferindu-le o carte total atipica stilului prin care s-a consacrat. Ochii Dragonului este un roman fantasy care imbina cu succes elemetele definitorii ale acestui gen. Explicatia aparitiei acestei carti este una simpla, dar demna de admiratie: Steve, un familist convins, a dorit sa scrie un roman pe placul fiicei lui, Naomi, care la vremea respectiva nu era foarte incantata de cartile horror care il aveau ca autor pe tatal sau. Rezultatul acestui demers a incantat-o pe tanara Naomi King si – zic eu – ii va incanta si fani anonimi ai lui King sau al genului fantasy, indiferent de varsta.
Stilul povestirii este prietenos si degajat, iar naratorul, care nu-si dezvalui identitatea, se adreseaza adeseori direct cititorului si face presupuneri si aprecieri cu referile la alegerile si actiunile pe care le fac personajele. Personajele, la randul lor, au calitati si defecte si sunt mult mai „umane” decat cele cu care ne-au obisnuit basmele copilariei.
Actiunea are loc in regatul Delain, condus de regele Roland, care este departe de a fi un rege model. Isi iubeste poporul si ii vrea doar binele, dar ascutimea mintii sale nu e pe masura bunelor intentii. Poate din aceasta cauza il accepta ca sfatuitor pe misteriosul vrajitor Flagg, sosit in Delain in urma cu peste 40 de ani, dar care nu da decat foarte putine semne de imbatranire. Daca ati citit Apocalipsa, il veti recunoaste in acest pesonaj pe antagonistul de acolo, Randal Flagg. Totusi, dincolo de aliniamentul moral, prea multe asemanari nu am gasit intre cei doi. Regele are doi fii, cat se poate de diferiti unul de altul. Peter este ager la minte, curajos si extrovertit, in timp ce Thomas, asemenea lui Rolan, e timid, bolnavicios si nu prea exceleaza in niciun domeniu.
Intriga e destul de simpla: regele moare otravit, iar in urma unei inscenari puse la cale de vrajitor, mostenitorul de drept, Peter, este pe nedrept condamnat si intemnitat pe viata in varful celui mai inalt turn din regat. In locul lui, pe tron urca Thomas. Pus in fata acestei neasteptate si uriase responsabilitati, Thomas repeta greseala facuta de tatal sau si se lasa ghidat in toate deciziile de Flagg, a carui unica dorinta este sa aduca haosul in Delain. Taxele cresc peste masura, executiile celor care nu sunt de acord cu acest lucru devin un lucru la ordinea zilei si o mare parte din locuitorii care mai au un dram de curaj fug din cetate si se refugiaza in padurii, formand o miscare de rezistenta.
Bineinteles ca in acest timp, Peter nu sta cu mainile in san si pune la cale un plan de a evada din inchisoare, foarte migalos, care mi-a amintit de evadarea lui Andy Dufresne din filmul „The Shawshank Redemption” (adaptare dupa o alta carte a lui Stephen King). Desigur ca nu voi dezvalui cum incearca sa evadeze Peter; pentru asta va trebui sa cititi cartea. Dar as putea spune ca planul lui e… cusut cu ata alba… la propriu ;).
Cartea pastreaza un ritm alert pana la sfarsit, iar spre deosebire de basmele clasice, finalul nu este de tipul „si au trait fericiti pana la adanci batraneti”, ci unul mult mai realistic. Autorul lasa loc si de o posibila continuare, dar care din cate stiu eu pana in prezent nu s-a scris.
In final, un aspect pe care l-am apreciat a fost prezenta in paginile romanului a ilustratiilor semnate de David Palladini, exact asa cum au aparut ele in editia americana. Cred ca vorbesc in asentimentul multora daca spun ca mi-ar placea sa vad ilustratii originale si in alte carti pe care editura Nemira le traduce si publica.
Bogdan Vreja
[ratings]
Michael Stackpole – Atlasul secret
In July 07, 2009 in Fantasy
Romanul lui Michael Stackpole, Atlasul secret, mi-a atras prima oara atentia, zarindu-l din intamplare in raftul librariei, prin aspectul sau de carte fantasy „serioasa”. Avea un titlu bunicel, o coperta care promitea aventura si un numar respectabil de pagini. Citind-o apoi, nu am fost dezamagita: lumea imaginata de Stackpole prinde contur pagina dupa pagina si te face sa vrei sa descoperi mai mult. Pentru ca tocmai acesta este farmecul acestei carti: placerea de a descoperi, de a explora necunoscutul de dincolo de lumea cunoscuta.
Astazi, noua ne este cu siguranta greu sa ne imaginam o harta a Pamantului cu goluri. Sa ne gandim ca ar putea exista teritorii vaste de pe planeta noastra necunoscute inca omului. Sa nu stim ce creaturi ar putea trai acolo sau ce fel de popoare am putea intalni acolo. Stramosii nostri din Evul Mediu ar intelege mai bine situatia. Iar locuitorii celor Noua Principate traiesc deja de sapte secole intr-o lume a carei harta e brazdata de pete albe.
In urma cu 700 de ani, Urgia provocata de magia straveche a distrus intreaga lume a oamenilor. Astazi, oamenii inca mai lupta sa recucereasca vechile teritorii pierdute. Cel mai important rol in aceasta incercare il joaca Qiro Anturasi, cartograful regatului Nalenyr. Talentul sau pentru realizarea celor mai complexe harti il transforma in pionul cheie al luptei pentru putere dintre regatele Imperiului. Personajele principale ale cartii sunt insa nepotii lui, cei trei frati Anturasi: Keles, Jorim si Nirati. Fiecare dintre acestia va avea parte de propria aventura: in timp ce Keles si Jorim sunt trimisi in expeditii periculoase pentru a descoperi noi teritorii, sora lor ramane in lumea misterioasa a intrigilor de la curte.
Trebuie sa recunosc ca pentru a trece de prima parte a cartii este nevoie de ceva mai multa rabdare. Fiecare personaj este introdus si prezentat pe rand, fiecare etapa a actiunii este atent construita. Insa, odata ce Keles si Jorim pornesc in calatorie, povestea devine captivanta pentru ca cititorul exploreaza necunoscutul odata cu personajele. Si odata cu ele traieste aventura. Cei doi frati au firi diferite: in timp ce Keles este inclinat catre latura stiintifica si este mai slab din punct de vedere fizic, Jorim este un adevarat luptator si aventurier, gata oricand sa infrunte necunoscutul si sa raspunda unei provocari.
Cei doi nu calatoresc singuri. Keles este insotit de Moraven Tolo, un spadasin priceput care are o misiune ascunsa, si de Tyressa, o femeie-razboinic din garda de elita a printului. Jorim porneste in expeditie alaturi de Anaeda Gryst, o femeie puternica si hotarata, capitanul corabiei Lupul Furtunii, si isi descopera treptat alti tovarasi. In acelasi timp, chiar daca Nirati ramane in capitala regatului, si ea va avea de infruntat pericole, mistere si intrigi, pe masura ce in firul narativ se intrepatrund urzelile printului Pyrust, conducatorul regatului Deseirion, cel care vrea sa uneasca cele Noua Principate sub conducerea sa.
Magie straveche, monstri infricosatori si civilizatii necunoscute: fiecare pas al eroilor poarta cititorul in lumea necunoscuta si fascinanta a lui Michael Stackpole.
Adina-Florentina Tudor
[ratings]
Marion Zimmer Bradley – Doamna din Avalon
In June 23, 2009 in Fantasy
Nefiind o cititoare inraita de fantasy, nu am inceput acest roman cu cine stie ce entuziasm. Nu stiam cine este aceasta Marion Zimmer Bradley dar am banuit ca este americanca. I-am simtit stilul si exprimarea chiar si citind-o in traducere. Ca intotdeauna, mi-ar placea sa citesc in original dar nu ma plang, traducerea n-a fost deloc rea. Cartea merita toata atentia fie si doar pentru poveste. Ce pot sa spun, imi plac mult povestile… mai ales cele cu vrajitoare si zane!
Doamna din Avalon este o poveste despre magie si spiritualitate, despre paganism inainte de a capata ingrozitoarea conotatie negativa pe care o are acum. Fara sa-ti dai seama, lectura te poarta printre incantatii si credinte demult pierdute dar fascinante si atragatoare. Apreciez si faptul ca are si elemente de fictiune istorica desi nu am verificat cat de mult se respecta realitatea istorica si nici nu cred ca o voi face. Ideile generale sunt de ajuns pentru a crea atmosfera.
Cartea are trei parti, fiecare referindu-se la o perioada diferita din istoria Avalonului si respectiv la preoteasa care il conduce. Cele trei povesti se impletesc frumos, dar nu pot spune ca exista o intriga centrala a romanului. In mare parte este un fel de… umplutura, as spune, la The Mists of Avalon, care se pare ca este romanul cel mai bun al scriitoarei. Si fara sa-l fi citit imi dau seama ca este un fel de completare, note si explicatii la ce se intampla acolo. Asadar, impresia per total nu e cea mai buna… caci fara a cunoaste cartea sau a fi vazut filmul (The Mists of Avalon) totul pare un pic haotic.
In ceea ce priveste personajele, acestea nu par inca perfect conturate, dar sunt simpatice. Nu poti spune cu certitudine daca un anume personaj este negativ sau nu. Demult nu am mai citit o carte in care personajul principal sa fie unul colectiv – femeile din Avalon au comportamente si sentimente lumesti dar poseda si o doza de magie care le face extrem de atragatoare. Se simte insa ca romanul face parte dintr-o serie… se simte nevoia unor informatii suplimentare pe care nu le descoperi nici macar pana la sfarsit.
E adevarat si ca scenele sunt destul de hollywoodiene. Asadar, nu va asteptati la cine stie ce capodopera; asteptati-va insa la o poveste minunata, numai buna de starnit dragostea pentru fantasy. Mie mi-a placut… in ciuda tuturor minusurilor.
[ratings]
Diana Borca
