Marc Valleur, Jean-Claude Matysiak – Patologiile excesului
In October 07, 2008 in Eseu
Alain este dependent de jocurile de noroc. “E mai rau decat un drog, e o boala de care nu ma pot elibera”, spune el. Momentele petrecute in fata jocului mecanic ii dau fiori, senzatii tari, la care nu e chip sa renunte. Tanar casatorit, a reusit o vreme sa impace jocurile de noroc si viata sociala. Insa, in ziua in care nevasta trebuia sa nasca, in drumul spre maternitate, s-a oprit la un club de pariuri hipice. A pierdut o avere si, rusinat, a fugit de acasa, ajungand in subteranele lumii interlope. Povestea nu este, din pacate, rodul fanteziei vreunui scriitor sau scenarist, ci reprezinta unul dintre numeroasele cazuri intalnite de psihiatrii francezi Marc Valleur si Jean-Claude Matysiak, autorii cartii Patologiile excesului.
Recent tradus la editura Nemira, volumul prezinta intr-un limbaj accesibil principalele tipuri de dependente, precum si solutiile pentru tratarea lor. Avantajul cartii este ca, pe langa adictiile la alcool sau droguri, sunt aduse in discutie noi genuri de dependente, luate deja in vizor si de media, insa la modul senzationalist. Astfel, se vorbeste mai nou despre dependenta de jocurile video, de sex sau chiar de munca si sport. “Extinderea actuala a notiunii de adictie priveste aparitia unor noi forme de patologii, precum dependenta de jocurile in retea pe internet, dar si reinterpretarea unor probleme eterne, cum sunt pasiunea din iubire, dependenta sacrificiala fata de un partener brutal, sexualitatea necontrolata sau chiar angajarea intr-o munca repetitiva si sterila”, observa Marc Valleur in prefata scrisa special pentru editia romana a volumului Patologiile excesului.
Chiar daca ambii autori sunt medici psihiatri, accentul lor cade mai degraba pe mecanismele psihologice care conduc la adictii si mai putin pe dereglarile biologice de la nivelul creierului. De altfel, ei recomanda tratarea adictiilor prin psihoterapie, fara de care simpla medicatie nu are nici un efect. “Terapia ii va permite pacientului sa-si regandeasca tulburarile in cadrul mai vast al unei interogatii asupra ansamblului vietii sale”, arata Valleur si Matysiak in volumul Patologiile excesului. Cat priveste orientarile terapeutice, multe dintre cazurile prezentate sunt abordate psihanalitic pornind de la traumele copilariei. Vorbind despre cazul unei femei de 30 de ani, care si-a legat inexplicabil viata doar de barbati viciosi, psihiatrii francezi explica aceasta dependenta afectiva ca fiind o reproducere a unei situatii infantile.
“Ea a trecut in plan secund latura aroganta, distanta a partenerului, considerand ca grosolania lui nu era decat de suprafata. De fapt, aceste trasaturi de caracter au atras-o inconstient, pentru ca ele erau legate profund de imaginea tatalui ei, primul obiect al iubirii inconstiente”. Autorii volumului Patologiile excesului sunt, insa, deschisi si spre terapiile cognitive si comportamentale. O dovedeste explicatia privind dependenta de pariurile sportive. In aceste cazuri, persoana dependenta citeste tot timpul publicatii de specialitate, pentru a putea construi schemele precise care sa-l ajute sa ghiceasca deznodamantul unei curse hipice sau al unui meci de fotbal. Or, nu e vorba decat despre o falsa credinta a jucatorului, despre o “iluzie a controlului”, cum o numesc autorii. Tabloul cauzelor diverselor adictii este completat si de efectele neurologice dovedite stiintific.
“Cele mai recente studii arata ca majoritatea drogurilor (heroina, cocaina, alcoolul) si anumite conduite generatoare de senzatii tari, precum jocul sau sexul, determina creierul nostru sa secrete dopamina”, neurotransmitator responsabil pentru senzatia de placere, arata psihiatrii francezi Marc Valleur si Jean-Claude Matysiak. Cat priveste solutiile de vindecare, autorii nu cred ca exista solutii universale. Cei doi psihiatri sunt deschisi atat la terapia de profunzime, care pune pacientii fata in fata cu traumele nerezolvate, dar recomanda si trucuri comportamentale pentru a face fata sevrajului.
De asemenea, autorii volumului Patologiile excesului recomanda parintilor sa expuna copilul, treptat, riscurilor vietii, sa-l faca, deci, responsabil si nu sa cada in extreme, indiferent ca e vorba despre inflexibilitate sau despre tendinta de supraprotejare.
Recenzie prezentata de Victor Popescu
in cadrul emisiunii “Dosarele Psi”,
emisa pe 4 octombrie la
[ratings]
Sven Ortoli, Nicolas Witkowski, Butoiul lui Arhimede
In August 19, 2008 in Eseu
Butoiul lui Arhimede de Sven Ortoli si Nicolas Witkowski este chiar o carte despre butoaie si Arhimezi.
O carte simpatica despre Nobel si adulter. Despre Einstein fara de sosete si despre Mendeleevi nebuni. Despre gauri negre si aspiratoare false.
Un fel de revista Ciao curioasa si nitel indiscreta, bagata, pana la fund, in vietile genialilor stiintei.
Dar nu e doar atat. Sunt ceva momente in care zambetul iti dispare de pe buze si te intrebi de ce trebuie sa fim superficiali. Tonul nu devine lamentabil sau patetic. Scrie intr-o maniera acida, pentru a ne face sa recunoastem dobitoacele din noi.
Ne construim simboluri ajutatoare, sinapse spre un mesaj mai adanc, dar ramanem pana la urma doar cu cablurile intre doua lucruri; fara transmisie, fara curiozitate, fara “acum hai sa intelegem”, fara “hai sa vedem mai departe”.
E ca si cum ne-am construi o retea de autostrazi facuta sa ne uneasca oraselul cu viitoare metropole. Insa ne-am multumit sa nu mai construim nimic si ne-am legat doar de niste placute, frumos colorate, care anunta o mare asezare ce nu va fi construita niciodata.
Cartea are cateva mesaje:
– oamenii de stiinta sunt la fel ca noi, tot cu carne si oscioare;
– pe flacaii astia ii retinem mai mult dupa picanterii decat dupa ce au scris in buchiile lor;
– omul de rand are nevoie de un mit, bun si cumsecade, pentru a retine o personalitate cu formule in cap (Evrika, E=mc2 – apropos am auzit ca Mariah Carey a scos un album cu titlul asta);
– de cele mai multe ori aceste mituri sunt niste minciunele;
– de cele mai multe ori raman doar mitul, aparenta, care golesc pachetul de continut.
Eu am mai retinut si o concluzie: un mit, nascut sau nu din frustarea de a nu intelege, nu trebuie cercetat; daca exista, inseamna ca este util. Destul de convenabil, nu?
Sven si Nicolas ne infasoara in mantii de demitizare aparente; cu o mana desfac si descralizeaza inconstientul colectiv ce a retinut un mar in ograda lui Newton, o asa-zisa amanta a lui Nobel sau numarul de aur al romanului Matila (Costiescu) Ghyka.
Cu alta, insa, asaza alte picanterii din rubrica socio-culturala a lui “Stiati ca?” peste biografiile tovarasilor in discutie. La final, se presara, dupa gust, nitica informatie legata de ceea ce este de inteles din realizarile numitilor.
Pentru cei cu creierasul mai dezvoltat si cu pasiune pentru cunoastere, dar mai putin dornici de introspectie, le recomand, in continuarea butoiului, cartea lui Bill Bryson – Despre toate pe scurt.
Codrut Nicolau
[ratings]
Post aparut in campania “Scrie ca sa primesti…o carte“
Georges Bataille – Erotismul
In June 26, 2008 in Eseu
Titlu: Erotismul
Autor: Georges Bataille
An aparitie: 2005
Cartea aceasta face parte dintre putinele care iti vorbesc despre lucruri importante, decisive pentru viata ta sau a mea. Rar intalnesti o carte careia ii poti intoarce paginile fara sa te simti departe de problematica abordata. Aceasta lucrare te trage fila dupa fila inlauntrul ei, inlauntrul existentei tale, intelegand-o si intelegandu-te pe tine prin ea.
Nu mai stii cu ce a inceput totul sau cu ce se sfarseste. La sfarsitul cartii iti dai seama ca incheierea poate fi considerata ca un nou inceput, ca o reintoarcere obligatorie. Simti ca problemele dezvoltate in carte erau in viata ta, erau latente si nu ai incercat sa le elucidezi, nu le-ai constientizat sau le-ai inlaturat ca sa nu te tulbure. Erotismul, moartea, binele, raul, frumusetea, violenta, razboiul, greata, sacrificiul, sacrul, interdictul si transgresiunea, religia, diavolul, spaima, anxietatea, umanitatea, animalitatea, continuitatea si discontinuitatea existentei – toate aceste probleme sunt abordate, toate se leaga si poti porni de oriunde pentru a intelege mai bine, pentru a ne intelege mai bine.
Sa intram un pic intr-o carte densa care ar putea fi studiata paragraf cu paragraf un semestru intreg la un seminar. Umanitatea s-a desprins de animalitate prin respectarea unor interdicte. Însa interdictul se afla in tensiune permanenta cu dorintele noastre care ne consuma energia, resursele. Munca prin care strangem resurse, cercetarea stiintifica, orice activitate organizata se bazeaza pe interdicte care functioneaza la fel cu cele religioase de tipul „ trebuie sa…”. „Orice regula exista pentru a fi incalcata” se spune, acest lucru insemnand ca interdictele sunt mereu in tensiune cu tendintele de a le incalca, cu primejdia trangresiunii.
Jocul interdict-transgresare este esential pentru natura umana si pentru cultura omului. Daca respectarea interdictului „sa nu ucizi” este binele, raul consta in transgresarea regulii, in manifestarea violentei distrugatoare, in a face razboi.
Insa nu exista niciodata transgesare completa, desi in betia si paroxismul transgresiunii poate acest lucru l-am vrea: abolirea totala a interdictelor. Razboiul este o forma de transgresare a interdictului violentei care pastreaza multe interdicte chiar si in cel mai crunt moment. Razboinicii nu se ucid intre ei, ci respecta interdictul unul fata de celalalt, interdict incalcat fata de adversari si poate fata de familiile lor.
Erotismul este prin excelenta amenintarea la adresa interdictelor, consumand resurse, energie, calcand bariere sociale si religioase.
Avantul erotic spre celalalt este sub interdict in timpul muncii fizice sau intelectuale, cand citesti sau scrii, caci altfel ar perturba orice activitate organizata.
În legatura erotica, iubitii se dezbraca rupand barierele care ii tineau la distanta, un individ separat de ceilalti, o existenta discontinua se uneste cu un alt individ separat, cu o alta existenta discontinua, creand o continuitate, un intreg.
Erotismul seamana cu moartea pentru ca individualitatea izolata, existenta discontinua a omului, este inlaturata prin unirea cu celalalt asa cum in nimicire individul se intoarce in continuitatea naturii din care s-a ivit.
Sa concretizam: e aceeasi persoana judecatoarea care este diferita de ceilalti impartind verdicte si femeia care se zvarcoleste, se tavaleste in pat gemand de placere? Cineva care nu ar sti nimic despre erotism ar crede ca femeia e posedata, ca e nebuna, ca nu mai este aceeasi persoana care trona la proces. Si intr-adevar nu mai este aceeasi sau nu mai este ceea ce era: o existenta discontinua.
Ma opresc aici. Sunt multe de spus, dar fiecaruia ii va spune cartea mai multe decat pot spune eu, si mai bine. Avantul erotic de care suntem purtati cu totii se imbogateste prin propria reflectie, asa cum transgresiunea pastreaza ceva din interdictul pe care il suprima.
Catalin Spataru
[ratings]
