Curiozitatea, o enigma
In March 27, 2012 in Carti, Suspans
As vrea sa ma intreb pe mine, si cu aceasta recenzie de fata si pe alti cititori, daca au aceasi fascinatie de romanele prinse, parca cu un fel de lipici, de maini, superglue inteligent insa, permitand sa iti dezlipesti degetele de coperti suficient incat sa muti paginile precum o mitraliera nemultumita de fiecare cartus scuipandul afara, unul cate unul pana la o cadenta de cateva sute sau chiar mii doar ca in loc de mitraliera, cititorul este multumit de fiecare pagina.
Intrigile, crimele, suspansul gasit intr-o carte a reginei Rodica Ojog-Brasoveanu iti injecteaza in mod constant senzatia, banuiesc, identica cu cea daca ai fi implicat intr-un jaf la o trezorerie de stat. Stiu, comparatia este supraponderal de plastica dar nu asta este ce conteaza in acest moment, si in plus, nu am impozitat cu vreo vizita de-a mea pana acum trezoreria sa stiu fidel trairea.
Sunt familiarizat cu cateva romane din aceasta categorie, dar marturisesc ca noul titlu oferit de Nemira in colectia consacrata autoarei, Opere Alese, „Enigma de la mansarda”, nu a ajuns pana acum sub veioza de langa fotoliul meu comod de lectura, cu o carte buna devine mai comod decat orice tron al indiferent carui imparat. Read the rest of this entry »
Peripețiile logofătului de taină
In March 27, 2012 in Carti
În ce’ de-a tria lună a anului Domnului doo mii douășpce tiparnița Nemira ne-a blagoslovit zilele cu o nouă carte iscălită de Rodica Ojoc-Brașoveanu. Află, frate cititorule, că paginile istei cărți nu sunt ca orșicare. Adus-au meșterii hârtie de peste hotare, hârtie de ce’ mai bună, bună să hie acoperită-n veci cu slove ce nu s-or pierde odată cu a timpului trecere. Și-apoi le-au învelit în coperți, coperți tari așe ca scuturile voinicilor, care le păzesc și de mâinile neastâmpărate ale copchiilor ce trag de ele curioși să afle ce taină mare-ascund, și de mâinile tremurătoare ale celor pentru care anii rămași se numără pe deștile mânii stângi ori de neatenția jupâniței ce sare ca mușcată de șerpe cân’ îș’ aduce-aminte de laptele uitat pe foc și nu bagă de samă un’e-i pică tipăritura din poale. La toate s-au gândit meșterii și pe bună dreptate, zâc eu, le aduc acuma laude. Cu mare drag veți afunda mâna în buzunarul strâmtorat să scoateți câțiva gologani în plus pentru-a plăti cartea de care vă povestesc eu aicea.
Cu mare rușine să plecați capul și gura să vă fie mută ca a peștelui dacă numele Ojoc-Brașoveanu vă sună-n urechi ca graiul răpezât al tătarilor din Crimeea. Nevrednici suntem mulți pe astă lume dară odată cu fiece răsărit de soare ne putem îndrepta greșelile făcute pân’ la ziuă. Puneți mâna pe “Logofătul de taină” și să nu care cumva să o lăsați până nu ajungeți la ultima buchie. Domnia sa Rodica Ojoc-Brașoveanu și-a ‘ncercat mâna și cu istorii nu numa’ cu povești în care se descâlcesc ițe-ncurcate. Și tare bine i s-a potrivit să deschidă ușile trecutului că mare vrednicie are în asta. Read the rest of this entry »
Inclestarea Regilor
In March 26, 2012 in Carti
Aliante
Dupa moartea lui Robert Baratheon si a lui Eddard Stark, regatul devine divizat sub domninatia mai multor regi ce isi proclama independenta si ascensiunea la tronul de fier.
In timp ce Joffrey domneste nestingherit la Debarcaderul Regelui, distrandu-se cu turniruri costisitoare si pedepse nejustificate aplicate Sansei Stark,Renly Baratheon, sprijinit de puternica familie Tyrell, planuieste sa castige tronul cu a sa Garda a Curcubeului.
Noua mana a regelui, Tyrion Lannister, incearca sa tempereze iesirile nepotrivite ale tanarului rege prin sntaj si intrigi si pune la cale un plan maret de aparare a cetatii in cazul unui atac neasteptat.
La Piatra Dragonului, mostenitorul de drept pe linie succesorala, Stannis Baratheon,vrajit de farmecele Melissandrei,o vrajitoare rosie din Lys,hotaraste sa isi atace fratele tradator, apoi sa ia ceea ce i se cuvine. Read the rest of this entry »
Conjugările amintirilor (Julian Barnes – Sentimentul unui sfârșit)
In March 21, 2012 in Carti
În “Sentimentul unui sfârșit” Julian Barnes reușește cumva să concentreze întreaga sa “putere” literară. Cartea nu este construită în lungime, bazându-se pe pagini, ci în adâncime, bazându-se pe sensuri ascunse, pe o complexă filozofie personală mascată de cuvinte simple și nu în ultimul rând pe introspecții realizate pe diverse planuri existențiale.
Dacă ar fi să plecăm de la premiza că o carte nu este altceva decât o alăturare fericită de cuvinte am putea ajunge la falsa concluzie că oricine poate scrie cărți. Limitarea vocabularului printr-un număr finit de cuvinte este definitorie pentru un adevărat autor. Același vocabular se regăsește în operele lui Tolstoi, Stephen King sau Julian Barnes însă ar fi absurd să încercăm să-i uniformizăm la nivelul creațiilor lor. Adevărații scriitori transformă cuvintele simple în magie.
Oricât de mult aș încerca eu să mă folosesc de cuvinte pentru a explica cuvintele lui Julian Barnes… am sentimentul, iar și iar, că ceva îmi scapă. Read the rest of this entry »
