Ghidul bunului simţ
In June 22, 2012 in Carti
Lumea se schimbă în fiecare zi și din ce în ce mai mulți oameni realizează cât de necesar este să vadă cât mai mult din ea înainte de a fi prea târziu. Terra este o planetă mică dacă e o raportăm la altele și la nivelul de cunoștință actual, singura planetă capabilă să găzduiască viață inteligentă. Cât de păcat ar fi să o vizitezi într-un procent cât mai ridicat? Însă frumsețea unei țări sau a unui oraș nu este dată doar de priveliști, vegetație și faună, ci de însăși tradiția locului. Nimic nu poate fi mai plăcut decât descoperirea unei culturi noi de fiecare dată când este posibil, cu oamenii, istoria și obiceiurile ei.
Contactul cu altă civilizație este însă, de cele mai multe ori, întemnițat în granițele unor reguli ce nu pot fi încălcate. Cartea “Un Gentleman în străinătate” de John Bridges și Brian Curtis ne familiarizează tocmai cu această idee. Cititorii vor fi învățați despre normele elementare peste care nu trebuie trecut cu vederea atunci când călătorim, din varii motive, în străinătate. 40 dintre cele mai populare destinații în care străinii ajung în scopul întânirilor de afaceri sau a vizitării diverselor atracții turistice, printre care Sydney, Hong Kong, Tokyo, Amsterdam, Berlin, Paris, Roma sau Londra, vin însoțite de sfaturile utile care vor ajuta la evitarea situațiilor neplăcute.
Pentru fiecare dintre destinații este alocat câte un capitol în care pot fi găsite informații variate importante ca temperatura medie anuală, sfaturi despre bacșișul care trebuie sau nu trebuie dat în diferite situații, lucruri care trebuie știute despre ambasadă și despre oameni în general și obiceiuri care oricât de dificil de înțeles ar fi, trebuie respectate. Toate acestea și altele vin în întâmpinarea turiștilor care vor să evite situațiile neprevăzute în care interese diferite se bat cap în cap. Read the rest of this entry »
Razboinici – dar veseli
In June 22, 2012 in Carti
Nu ştiu cum au decis editorii ordinea poveştilor din cele doua volume Războinicii, dar fie după primul volum m-am obişnuit cu violenţa (lucru îngrijorător, dar care demonstrează forţa cu care autorii transmit mesajul) fie au fost lăsate în a doua jumătate scrierile mai optimiste.
Ca să încep cu partea cea mai sumbra: în timpul celui de al doilea război mondial, Legiunea franceză a fost divizată de împrejurări în două unităţi luptând una pentru aliaţi, cealaltă pentru Franţa cucerită. Când ajung faţă în faţă pe front, ce pot face soldaţii pentru care singurul crez a devenit “Misiunea e sacră. O voi duce la bun sfârşit cu orice cost? Bineinţeles, să lupte, intrând astfel într-un ciclu ce nu poate sfârşi decât rău: Kline s-a înscris în legiunea franceză pentru a ispăşi greşeli din trecut. Îşi omoară prietenii – ceea ce reprezintă în viziunea lui atât o pedeapsă, cât şi o nouă greşeală pentru care se cere penitenţă.
Nu numai cei care ucid cu mâna lor sunt pedepsiţi în război, ci şi cei care le oferă mijloacele – creatorii de arme. David Ball ne arată cum poţi să chinui un om folosind pornirile lui cele mai bune. Sultanul Ismail, recunoscut de toată lumea ca un maestru al torturii, pune treptat stăpânire pe sufletul inginerului Baptiste, folosindu-se de două arme: un pergament pe care s-ar putea să fie scris destinul lui Baptiste (de aici ezitarea continuă între disperare şi speranţă) şi viaţa altor oameni. Read the rest of this entry »
Un spray pentru Ubik
In June 22, 2012 in Carti
De unde sa incepem? Banuiesc ca o cuvantare din partea autorului va indeplini foarte bine ca un prolog, fragmentul urmeaza asa: O sumedenie de oameni pretind ca-si amintesc vietile lor anterioare, ei bine, eu afirm ca-mi amintesc o alta viata in prezent. Nu mi-au ajuns la urechi declarati asemanatoare, dar presupun ca experienta mea nu este unica. Unica este, poate, dorinta de a vorbi despre ea.
Ca incheiere din recenzie, pe care o putem considera, cum face persoana mea, ca un trailer, cu fragmente rapite din durata totala a capodoperei, mai includ si un graffiti din baia barbatilor, cu textul aromat de semnificatii adanci si profunde pentru arhitectura inovatoare a romanului, deci fara alte plimbari prin labirint, sa luam sprayul de vopsea din baie: Eu sunt viu, iar voi sunteti morti.
Numele de Philip K. Dick la cantarul meu aranjat de subiectivism, arata urmatoarele detalii: lumea moderna pe drumul entropiei, paranoia, realitate, realitati, realitate virtuala, personaje nu scoase din Marvel (simpli oameni), curiozitate, viitor de acceasi culoare ca apa dupa ce mopul s-a spalat in ea, cyberpunk si un har deosebit de cronic al intrebarilor ce te bantuie o lunga perioada dupa ce ai terminat. Vedeti voi, cu o carte ce poarta nominalul scriitorului, niciodata nu poti dovedi curaj sa afirmi ca ai inteles intregul, poti doar sa te consideri binecuvantat daca ai reusit sa surprinzi parti din el. Read the rest of this entry »
Eu sunt viu iar voi sunteti morti. Sau…?
In June 22, 2012 in Carti
Am citit Ubik in prima editie aparuta la Nemira, cea din 1994, acum aproape douazeci de ani. A fost o experienta terifianta. Pentru ca nu se incadreaza in tiparele unui roman sf obisnuit. Si pentru ca timpul, curgerea lui si realitatea din arhitectura romanului sunt elemente variabile si supuse unor schimbari uimitoare. Din pacate, cred ca acesta e si motivul pentru care aceasta bijuterie literara e atat de putin cunoscuta, pentru faptul ca este diferita, iesind mult din tipare.
Citind Ubik, nu poti sa nu intrezaresti macar sclipirea geniului lui Pilip K. Dick. Compunerea realitatii, mai precis descompunerea ei in variante si realitati paralele, limita imperceptibila intre realitate si vis si pendularea intre ele, personajul principal, Joe Chip– un antierou, un om inteligent insa plin de angoase, un neadaptat la realitatea in care traieste si ingredientul misterios, ubicuitatea, care leaga si dezleaga firele povestii in moduri imposibil de anticipat, un dumnezeu sub forma de spray cu particule argintii. Si nu poti sa sa nu remarci semi-viata, o forma naucitoare de punte intr viata si moarte in care mortii nu mai sunt asa de morti, ci doar in asteptare, un Bardo Thodol occidental, as putea spune. Read the rest of this entry »
