Un mister fascinant si o poveste pe masura
In August 14, 2012 in Carti
Cand am auzit ca Nemira continua traducerea romanelor care o au în centru pe Merrily Watkins, m-am bucurat foarte tare. Citisem anul trecut “Urzeala pacatului” si Phil Rickman mi-a lasat impresia unuia dintre cei mai buni scriitori englezi contemporani de literatura politista.
In “Relicvele altarului“, personajul central este, asa cum spuneam , Merrily Watkins, preoteasa unei parohii din Herefordshire, mama singura a unei fiice adolescente si consultant in chestiuni de exorcism si alte fenomene paranormale. Merrily este chemata sa investigheze o presupusa dimensiune paranormala a unei serii de accidente rutiere in satul Wychehill din Malvern Hills, unde ea descopera si alte tensiuni. Wychehill nu este nici pe departe tipicul si idilicul satuc englezesc la care ne-am fi asteptat. Cele mai multe case sunt ascunse drumului, iar rezidentii vechi sunt putini la numar. In plus, satul devine un adevarat camp de batalie in momentul in care influentul proprietar al unui club de noapte incearca sa transforme pub-ul local Red Lion intr-un punct de atractie pentru clienti zgomotosi si soferi nocturni. Conflictul izbucneste intre sustinatorii vechiului loc si noii veniti, care au o reputatie de traficanti de droguri. Localul este cu atat mai nepotrivit in zona, cu cat satul este renumit pentru peisajele sale idilice, care i-au servit ca sursa de inspiratie unuia dintre cei mai de seama compozitori englezi de muzica ecleziastica, Sir Edward Elgar, care a trait la un moment dat in Wychehill si care este venerat de majoritatea localnicilor.
Merrily, chemata de vicarul local Syd Spicer (ex agent SAS, actualmente preot), cauta sa afle care este sursa misterioaselor accidente, toate avand loc in acelasi punct al drumului. In plus, conform declaratiei martorilor, soferii ar fi fost abatuti de la drum, chiar inainte de coliziune, de aparitia unor lumini fantomatice si se pare ca Sir Edward Elgar, mort cu 70 de ani inainte, nu ar fi chiar strain de ce se intampla. In timp ce satenii sunt ocupati cu punerea in scena a uneia dintre lucrarile lui Elgar intr-un loc ce ulterior se dovedeste a fi un vechi sit preistoric, mortile incep sa se succeada. Merrily si politia urmaresc fiecare propria pista pana cand, intr-o noapte, intr-un loc aflat se pare in centrul unui vechi mister, este gasit cadavrul unuia dintre angajatii clubului, care la o prima vedere pare a fi fost ucis intr-un mod ritualic. Conexiuni socante ies la iveala, iar investigatia o conduce pe Merrily tot mai adanc in vietile satenilor, descoperind vechi secrete intunecate in spatele infatisarii idilice a asezarii. Read the rest of this entry »
Raymond Chandler – Doamna din lac
In August 14, 2012 in Carti
Prima carte scrisa de Raymond Chandler pe care am citit-o nu ma incantase prea mult. Poate pentru ca ma asteptasem la altceva, fara sa ma informez asupra stilului sau. Acum, insa, stiind la ce sa ma astept, am avut o surpriza foarte placuta. Atat de placuta, incat m-am pus cu burta pe carte, am citit si cand trebuia sa scriu, mi-am consumat toate pauzele doar ca sa o termin, sa vad cum decurge actiunea. Exceptand primele pagini, cadrul in care au loc evenimentele este de departe mult mai primitor decat in primul roman. Dar, sa nu credeti ca intentionez sa le compar. Nu pot trece insa peste aceste element in incercarea de a va face cunoscute impresiile mele. Poate ca mi-a placut mai mult si datorita faptului ca a fost diferita de prima.
„Doamna din lac” este în egală măsură un roman poliţist, cât şi un portret fidel al unei societăţi afectate de război, o lume în care securitatea financiară a devenit unul dintre puţinele scopuri pentru care merită să lupţi. În acest roman, scriitorul abandonează decorul citadin, pentru a ne introduce în lumea orăşelelor liniştite şi a cabanelor de munte.
Derace Kingsley, un om de afaceri relativ prosper, îl angajează pe Philip Marlowe pentru ca acesta să-i găsescă soţia, dispărută cu ceva timp în urmă si astfel, pentru a se putea apara de scandalul presei. Unicul punct de plecare îl reprezintă o telegramă a soţiei, prin care acesta îşi anunţa intenţia de a-şi părăsi soţul, pentru a se căsători cu Chris Lavery, amantul ei. Read the rest of this entry »
Philip K. Dick – Furnica electrica
In August 14, 2012 in Carti
Philip K. Dick a scris peste 30 de romane SF fara sa aiba habar sau sa-i pese de verosimilitatea viitorurilor imaginate. Lumile viitoare inchipuite de Dick sunt decoruri de carton, dezvoltate doar un minim necesar, cat sa sustina mesajul. Practic, jumatatea de S din SF, in cazul lui Dick a ramas undeva la inceputurile genului, la literatura pulp a anilor ’30. Acuratetea previziunilor, inevitabile atunci cand plasezi un roman in viitor, nu i-a provocat niciodata insomnii. In prezent, viitorurile imaginate de Dick in anii ’60-’70 sunt toate depasite, fiind plasate de autor prin anii ’90. Autorul a aruncat in anii ’90 ba colonii pe Luna si Marte, ba calatorii in Alpha Centauri, ba extraterestrii malitiosi din alte sisteme solare. Ei, tocmai lipsa intentionata de consideratie pentru elementele SF de decor il fac pe Philip Dick mai savuros si mai actual decat orice alt scriitor din domeniu. Nu-l poti judeca pentru aberatiile futuristice cand omul le-a folosit ca simple pretexte, avand cu totul alte scopuri si teme de tratat. La urma urmei, 1984 a trecut de ceva vreme si Big Brother nu ne spioneaza din televizor, dar asta nu il face pe Orwell cu nimic mai putin valoros.
Doar din lipsa de o categorie mai potrivita il poti eticheta pe Philip Dick ca scriitor SF. Cartile lui sunt la distanta egala fata de Kafka, postmodernism si SF clasic. Iar ca tematica… ei bine, exista doua intrebari pe care si le pun atat filosofii cat si drogatii: ce e uman? si mai ales: ce e realitatea? Intamplator, Dick face parte din ambele categorii. Un pic mai mult din prima, totusi. Cu toata activitatea asta de scriitor inconstient, Dick nu a cedat incoerentei si a stilului de tip stream of consciousness cu pretentii. Romanele lui cad de obicei in fantezii suprarealiste, insa sunt intotdeauna tinute in frau, subordonate unui fir logic pana la capat, chiar daca deznodamantul in sine e deseori absurd. Modul genial in care descrie efectele entropiei asupra identitatii, una din temele recurente ale sale, e rezultatul unui delir liric, insa filtrat rational. Produsul final e intotdeauna coerent, doar ideile si diversele feluri in care le exploateaza sunt potentzate de experienta personala. Ceea ce in ochii mei il ridica oleaca peste Hunter Thompson si altii ca el, care s-au folosit de experienta cu drogurile doar pentru alterari de stil si coerenta, fara consecinte asupra ideilor in sine. Read the rest of this entry »
Jocurile Foamei – Sfidarea
In August 13, 2012 in Carti
“Jocurile Foamei” ilustrează fantezist o perioadă viitoare, ce urmează unei apocalipse. Puterea, ca şi în vremurile indepărtate de noi – în urmă sau mai apropiate, ia mintile celor care o detin, îi dezumanizează şi-i determină să alcătuiască, pentru dominaţi, metode de constrângere care iau forma de jocuri ale căror reguli se schimbă după bunul plac al conducătorilor.
În volumul “Sfidarea“, destinele personajelor deja îndrăgite (Katniss, Peeta şi mentorul Haymitch) sunt purtate într-un nou vartej de evenimente. Fiind cu totii învingători, te-ai aştepta, conform legilor în vigoare, să aibă parte de o viaţă îmbelşugată în cartierul construit anume pentru ei. Doar că felul în care s-au priceput să supravieţuiască n-a fost pe placul puterii cu miros de “trandafiri şi sange”. Nu li s-a putut anticipa dorinta de a trai. E ca şi cum ar fi luat în zeflemea autoritatea.
Conflictul dintre putere şi indivizii asupra cărora este exercitată este mascat de ideea de spectacol, cu cosmetizările, poleiala şi efectele speciale din dotare. Turneul Triumfal ocazionează manifestări de simpatie fata de eroina cu nume de plantă lacustră şi abilităţi de zeită a vanătorii, iar broşa ei devine simbol de nesupunere, o mică partitură care capata valori de marseilleză.
Şi iţele intrigii se complică, iar regulile jocului se schimbă, încat nu poţi lăsa din mana volumul, ba, încantat, mai întinzi mana după inca unul.
Antrenamentele pentru participantii la Jocurile Foamei sunt foarte bine puse la punct: este vorba despre tehnici de lupta (aruncat sulite, tir cu arcul, aruncat cuţite, luptă corp la corp) şi de supravieţuire (noduri din franghii, aprins focul, metode de camuflaj, construit de adăposturi, insecte comestibile, fabricat de hamacuri, pescuit). Acestea sunt urmate de evaluarea individuală, ocazie cu care creatorii de joc îi pot testa individual pe participanti. Daca în volumul intai Katniss i-a suprins pe evaluatori şi ne-a lăsat şi pe noi cu sufletul la gura, în al doilea şi ea şi Peeta i-au infruntat, ne-au încantat şi înspăimantat. Read the rest of this entry »
