Genul tau de suspans: Serge Brussolo, suspans la limita
In October 20, 2009 in Autori, Carti, Suspans
Suspansul, ca fapt comun al experientei umane, este totusi dificil de analizat, mai ales ca proces psihologic. Asociat cu evenimente tensionate carora vrem sa le cunoastem finalitatea, cat mai curand posibil, are intensitati si durata temporala diferite, in functie de ritmul, directia si personajele care participa la desfasurarea acestor evenimente.
Iar in viata, ca si in cazul cuvantului scris (inteles tocmai ca reflexie a acesteia), suspansul este generat de o varietate de intamplari. Si daca, in viata, nu prea poti alege sa traiesti intamplari care sa creioneze un anumit tip de suspans, un cititor are toata libertatea sa opteze pentru suspansul care ii place.
De ce unii cititori prefera una sau alta, este alta poveste. La care, probabil, ar putea raspunde un scriitor precum Serge Brussolo (cunoscator si al literaturii si al psihologiei), care pana acum a publicat peste 100 de romane.
Read the rest of this entry »
Serge Brussolo – Haita
In October 20, 2009 in Carti, Horror
“Haita” de Serge Brussolo aduce in discutie transformarea unei persoane aparent inofensive, demne de incredere, intr-o fiara manata de dorinta de a perpetua odiosul blestem al defunctului sau tata. Astfel, George Mareuil-Mondesco, prizonierul unui ritual sangeros, este cel care continua ceea ce tatal sau incepuse cu mult timp in urma.
Peisajul in care se petrece toata actiunea este o casa-fortareata, conceputa ca un seif imens in mijlocul unui oras agitat, care nu avea nici cea mai vaga idee despre ce atrocitati aveau loc in interiorul imobilului. Toate lucrurile din interiorul cladirii aveau proportii gigantice in asa fel incat Werner Mareuil-Mondesco, tatal lui George, un om cu o statura impresionanta, sa se simta in largul sau. Drept urmare, chiar daca George avea 1.80 m inaltine, el nu ajungea la clanta usii. Aceste aspecte hiperbolice vin sa accentueze fantezia debordanta a autorului, capabila sa plasmuiasca lucruri inimaginabile.
Simbol al cruzimii, dand dovada de o excentricitate iesita din comun, Werner Mondesco stapanea insa pe deplin arta taxidermiei pe care o ducea pe culmi nemaintalnite, prezentand animalele impaiate in pozitii obscene, dizgratioase sau chiar simuland imperecherea unei caprioare cu o gorilla. Aceste lucruri abominabile sunt cele care reprezinta declicul blestemului ce va urma.
Macelul la care asista animalele impaiate (Werner si amanta sa, Olga, fiind devorati de doi caini) le deschide acestora apetitul pentru sacrificii umane. Astfel, George, martor si el la cruda scena a mortii tatalui sau, este cel care trebuie sa le furnizeze animalelor doza de sange. Impreuna cu Sarah, ajutoarea sa, “Jupuitorul”, dupa cum il numise presa pe cel al carui chip ramanea inca un mister, taia pielea femeilor, le smulgea parul acolo unde acesta crestea, sectionandu-le insa si organele interne, din cauza fortei prea mari cu care manuia cutitul.
Philippe Forest – Sarinagara
In October 19, 2009 in Carti, Literatura contemporana
Philippe Forest este un scriitor francez nascut in 1962 la Paris, in prezent profesor conferentiar de ‘Literatura comparata’ la Universitatea din Nantes. Dupa ce publica mai multe eseuri si texte critice, in 1997 ii este tiparit primul roman, ‘L’enfant eternel‘, distins cu un premiu Femina la categoria ‘debut’. Pe langa ‘Sarinagara’ (2006), roman desemnat castigator la sectiunea ‘cel mai bun roman’ al lunii decembrie 2004 in Franta, la Nemira a mai fost tradus si romanul ‘Le nouvel amour‘ (2007) – ‘Iubirea din nou‘ (2008), un roman care imbina stilul romanului clasic, traditional, cu cel al romanului experimental, ca si in cazul celorlalte carti ale scriitorului francez.
In prologul romanului ‘Sarinagara‘, autorul parca ar vrea sa ne introduca intr-o atmosfera meditativa, melancolica si oarecum sumbra, viziune determinata sau influentata mai mult ca sigur de drama traita in viata personala, aducand unele lamuriri referitoare la termenul japonez ‘sarinagara’, practic titlul scrierii.
Romanul de fata prezinta visul halucinant al unui copil (chiar autorul), urmarind si traseul parcurs de scriitor pentru o documentare temeinica privind arta si cultura japoneza. Astfel autorul schiteaza cu finete si candoare portretul a trei artisti ai Japoniei, poetul Kobayashi Issa, romancierul Natsume Soseki si fotograful Yosuke Yamahata.
Carl Hiaasen – Bufnita
In October 19, 2009 in Carti, Junior
Nu este usor sa cumperi o carte de pe internet; nu e usor pentru ca in primul rand cele doua-trei randuri scrise despre autor sau despre carte nu te lamuresc la ce sa te astepti, in al doilea rand nu poti frunzari si citi singur cateva pagini pentru a savura pe loc ceea ce vei citi acasa si in al treilea rand esti cumva „constrans” sa te lasi in voia aprecierii altora si sa numeri cate voturi si stelute a primit titlul pe care ti-l doresti.
Asa am cumparat eu cartea de fata; recunosc: m-a atras pretul – unul modic si titlul – un titlu ce promitea ceva interesant.
Despre Carl Hiaasen nu sunt multe de spus: la o simpla cautare pe internet apare ca ar fi din Florida, taram american, ca este de formatie jurnalist, ca are destule carti traduse in multe limbi, ca a castigat mai multe premii literare. Un scriitor si Bufnita lui ce mi-a cazut in mana.
Bufnita e o carte cu adolescenti, scrisa pentru adolescenti. Ea poate fi insa citita la orice varsta; pentru ca e savuroasa si are toate ingredientele pe care si le-ar dori un cititor si mai ales unul tanar: aventura, suspans, dramatism, poveste de iubire, rafuieli intre liceeni, copii inadaptati, parinti egoisti, vesnica disputa intre generatii.
