Fluviul Vietii – Philip Jose Farmer
In December 17, 2009 in Autori, Carti, SF
Fluviul Vietii este primul roman din seria de succes a lui Philip Jose Farmer, Lumea Fluviului, serie care de la data aparitiei (1971) nu inceteaza sa-i puna pe ganduri pe cititorii sai.
In Lumea Fluviului ne este prezentat un univers atipic pana si pentru literatura SF. Astfel, dupa moarte toti indivizii care au trait vreodata, de la oamenii de Neanderthal la cei din secolul XX, se trezesc reinviati. Acestia au corpuri tinere, care nu contacteza bolile si traiesc pe albia unui rau care aparent acopera intreaga suprafata a planetei.
Romanul este povestit din perspectiva lui Sir Richard Francis Burton, cel care a incercat sa navigheze spre izvoarele Nilului pe Pamant. Acesta se trezeste inainte de Marea Surescitare si este capabil sa vada adevarul care se ascunde in spatele iluziei divine. Astfel, se distanteaza de haosul creat, lasand multimea in spate si urmarindu-i de sub un pin. Toti cei surescitati erau goi si detineau numai un potir. Dupa un timp si alti oameni incep sa se distanteze de multime venind inspre Burton, formand un grup in care isi vor purta reciproc de grija.
Omenirea se trezeste astfel intr-o lume schimbata unde varsta maxima atinsa este de 25 de ani, unde sunt scutiti de povara boliilor, in timp ce femeiile nu pot ramane insarcinate. Pana si moartea pare sa fie inselata pe acest taram. Oricine moare in lumea fluviului se va trezi la o oarecare departare pe albia fluviului cu potirul langa el.
“Renasterea” ar trebui privita ca o noua sansa pentru corectarea tuturor greseliilor morale faptuite pe Pamant. Astfel, se poate observa ca nu multi sunt cei care aleg sa se schimbe si sa lase uitate viicile si prejudecatiile avute in viata anterioara. Este foarte interesant faptul ca Philip Jose Farmer face distinctia intre cei care se pot schimba si cei care refuza sau nu sunt capabili sa o faca. Read the rest of this entry »
Comedia ratatilor – Tonino Benacquista
In December 17, 2009 in Autori, Carti, Suspans
Comedia ratatilor de Tonino Benacquista se desfasoara in Parisul locuit de “macaronari”, dar si in Italia, in regiunea Lazio, undeva intre localitatile Frosinone si Sora.
Imi face o placere deosebita sa citesc carti scrise de autori care vad viata printr-un alt spectru al culorilor decat scriitori clasici. Iar scriitori francezi chiar au cateva culori in plus fata de toti ceilalti.
Tonino Benacquista este un autor francez de origine italiana. Nu am stiut pana la lecturarea acestei carti de existenta acestei minoritati italiene in cosmopolita Franta cu o imigratie dominata de popoarele din fostele colonii sau est europene. Acestia din urma au dat literaturii franceze autorii remarcabili, dominati insa de un tragism al dezradacinarii. Nu este cazul acestui autor, care trateaza problema minoritatii sale nationale cu umor, cu intelegere si, in finalul cartii, chiar cu dragoste.
Cartea a fost editata de Nemira in colectia suspans, care spune aproape totul despre tipul lecturii.
Actiunea debuteaza cu o vizita a personajului principal Antonino la parintii sai din localitatea Vitry-sur-Seine, un fief al minoritatii italiene. Vizita este o obligatie plictisitoare fata de familie si oroarea de a se intalni cu fostii prieteni din copilarie. Ghinionul ii aduce in cale pe Dario Trengoni, cel mai italian dintre toti colegi din copilarie, care il considera pe Antonino cel mai bun prieten al sau. Il roaga pe acesta sa-l ajute sa scrie o scrisoare de dragoste unei femei necunoscute.
Lucrurile incep sa se deruleze mai repede in momentul in care Dario este gasit asasinat iar Antonino se trezeste proprietarul unei vii in comuna italiana natala Sora, mostenita de la prietenul ucis.
Parizian convins, Antonio accepta cu greu mostenirea care se dovedeste a fi producatoarea a celui mai prost vin din intreaga Italie. Incet, insa, pas cu pas, acesta descopera planul diabolic pus la cale de prietenul sau Dario. Read the rest of this entry »
Dune – Frank Herbert
In December 07, 2009 in Autori, Carti, SF
Nici acum nu pot sa-mi aduc aminte daca prima data am citit cartea Dune sau am vazut filmul. In orice caz stiu cand am intrat pentru prima oara in contact cu aceasta opera de arta a lui Frank Herbert. Cred ca eram in clasa a opta si intrand in biblioteca din orasul meu am vazut la sectiunea SF Copii Dunei. Ilustratia copertei era ciudata, iar ceea ce am citit pe spate nu m-a lamurit pe deplin. Insa cu siguranta mi-a atras atentia. Mai tarziu un coleg de clasa mi-a imprumutat Dune si asa am devenit un fan infocat, fascinat de acest univers pentru totdeauna.
Nu o sa spun ce este Dune. O sa incerc doar sa explic modul in care vad eu Dune. Aceasta carte este, precum precizeaza si autorul, un proiect ecologic, deoarece idea centrala a cartii este transformarea planetei Arakis. Insa eu vad altceva. Vad o combinatie in cantitati egale a trei elemente: in primul rand religie, in al doilea rand stiinta si in al treilea rand politica. Acest roman este considerat cel mai realist SF scris pana acum.
In timpul lecturii aveam o ciudata senzatie si simteam doua lucruri total opuse in acelasi timp. Pe de o parte ma gandeam ca acest univers ar putea fi intr-o zi chiar universul nostru. Poate nu peste 10.000 de ani, dar cu siguranta peste mai mult. Insa in acelasi timp imi parea imposibil acest lucru. Cum am putea evolua noi in acest fel si sa urmam aceasta linie a viitorului? Ar putea oare sa existe candva in viitor asemenea entitati puternice si ciudate precum Bene Gesserit sau Tleilaxu? Sau Ix? Am putea devein noi atat de reci? Aproape imposibil!
Si totusi despre ce este vorba in Dune? Despre lupta pentru putere. Despre un univers pe cat de dur pe atat de ciudat in care forte colosale se lupta pentru propriile interese, manate de nesfarsita sete de putere. Un univers in care toata lumea spioneaza pe toata lumea, un univers in care toti cladesc planuri in alte planuri, in alte planuri pentru a se detasa de ceilalti si a-si consolida pozitia. Un univers care respira si traieste pentru si datorita acelei substantei miraculoase numita mirodenie. Read the rest of this entry »
Pistolarul – Stephen King
In December 07, 2009 in Autori, Carti, SF, Suspans
Vorbind cu pasionatii genului horror-fantasy am fost surprins sa aud din partea unora ca nu le-a placut Pistolarul de Stephen King. Motivatia majoritatii era lipsa aparenta a sensului acestei scrieri. Altfel spus impresia pe care o creaza cum ca nu ar avea un ceva de transmis.
Am stat si am analizat cartea din acest punct de vedere si am fost nevoit sa fiu de acord cu cei care carcoteau. Totusi mie mi-a placut Pistolarul, in ciuda acestui neajuns. Probabil datorita faptului ca am avut de trecut de foarte multe ori in viata prin situatii care aparent erau lipsite de importanta, am vazut de foarte multe ori ca oamenii fac si lucruri lipsite de sens. De exemplu, se implica in anumite relatii fara sa existe o explicatie logica pentru un astfel de pas si de cateva ori mi s-a intamplat chiar sa actionez eu insumi intr-un fel ilogic ori chiar in defavoarea intereselor proprii.
Toate acestea m-au determinat sa ajung la concluzia ca viata contine mult mai multe detalii decat putem noi defini in mod logic, astfel cred ca o ilustrare fidela a realitatii ar lasa probabil aceasi impresie a lipsei de sens. Dar putem privi si altfel lucrurile.
Sa ma intorc insa la Pistolarul si la ce ne propune spre lectura Stephen King. Autorul descrie o lume bizara, cu reguli ciudate si fiinte ciudate. Aceasta lume se afla undeva dincolo de granitele lumii noastre, undeva intr-un univers paralel ori- de ce nu? – chiar in viitorul nostru. Este o lume care invie atmosfera vestului salbatic de odinioara, dar este populata nu doar de celebrii pistolari, dame de companie si betivi notorii, ci si de personaje mult mai neobisnuite. De exemplu, ratacitorul preot imbracat in negru care este prezentat drept un instrument al raului in ciuda faptului ca de cateva ori este numit omul cel bun. Read the rest of this entry »
