Pistolarul – Stephen King

Vorbind cu pasionatii genului horror-fantasy am fost surprins sa aud din partea unora ca nu le-a placut Pistolarul de Stephen King. Motivatia majoritatii era lipsa aparenta a sensului acestei scrieri. Altfel spus impresia pe care o creaza cum ca nu ar avea un ceva de transmis.

Am stat si am analizat cartea din acest punct de vedere si am fost nevoit sa fiu de acord cu cei care carcoteau. Totusi mie mi-a placut Pistolarul, in ciuda acestui neajuns. Probabil datorita faptului ca am avut de trecut de foarte multe ori in viata prin situatii care aparent erau lipsite de importanta, am vazut de foarte multe ori ca oamenii fac si lucruri lipsite de sens. De exemplu, se implica in anumite relatii fara sa existe o explicatie logica pentru un astfel de pas si de cateva ori mi s-a intamplat chiar sa actionez eu insumi intr-un fel ilogic ori chiar in defavoarea intereselor proprii.

Toate acestea m-au determinat sa ajung la concluzia ca viata contine mult mai multe detalii decat putem noi defini in mod logic, astfel cred ca o ilustrare fidela a realitatii ar lasa probabil aceasi impresie a lipsei de sens. Dar putem privi si altfel lucrurile.

Sa ma intorc insa la Pistolarul si la ce ne propune spre lectura Stephen King. Autorul descrie o lume bizara, cu reguli ciudate si fiinte ciudate. Aceasta lume se afla undeva dincolo de granitele lumii noastre, undeva intr-un univers paralel ori- de ce nu? – chiar in viitorul nostru. Este o lume care invie atmosfera vestului salbatic de odinioara, dar este populata nu doar de celebrii pistolari, dame de companie si betivi notorii, ci si de personaje mult mai neobisnuite. De exemplu, ratacitorul preot imbracat in negru care este prezentat drept un instrument al raului in ciuda faptului ca de cateva ori este numit omul cel bun.

Existenta Mutantilor Lenesi ar putea fi un indiciu care ajuta la dezlegarea misterului, dar totodata acestia ar putea fi simple personaje de decor lipsite de importanta, tot asa cum in viata de zi cu zi, o persoana oarecare intalnita intamplator ar putea avea o oarecare importanta in viitorul nostrum, dar ar putea fi si o prezenta lipsita de orice semnificatie.

Impresia cu care am ramas citind Pistolarull este acela ca Stephen King nu si-a propus sa ne spuna o poveste cap-coada in aceasta carte, ci doar a vrut sa descrie o lume in care urmeaza sa se desfasoare niste actiuni viitoare. Mie cel putin a reusit sa-mi trezeasca interesul si cu certitudine voi insoti Pistolarul si in vitoarele sale drumuri pentru a afla ce era Turnul si de ce trebuia sa ajunga el acolo, de ce a fost necesar sacrificat copilul de care se atasase si care era rolul Omului Intunecat a carui viata pare sa se fi desfasurat in preajma Pistolarului.

Poate ca sub aspectul profunzimii sau complexitatii povestii, aceasta carte este mai slaba decat celelalte scrieri ale lui King, dar chiar si asa reuseste sa fie o lectura placuta. Personajele sunt vii, definite atat cat este necesar pentru a da frau liber imaginatiei cititorului, iar lumea, decorul povestirii, este de-a dreptul hipnotica.

Recenzia fost preluata de pe Balinferi’s Blog

Mai multe detalii gasiti pe site-ul editurii la pagina dedicata romanului.