Dune – Frank Herbert
In April 08, 2010 in Autori, Carti, SF
Frank Herbert a creat universul sau propriu, unic si fabulos. El este papusarul care trage sforile astfel incat marionetele sale joaca o piesa pe un fundal arid, plin de nisip si aproape total lipsit de apa. La toate acestea se adauga puterea banilor, coruptia si, nu in ultimul rand, religia. Iar cel care cunoaste viitorul este cel care detine puterea absoluta.
Planeta Dune este in mare masura exact opusul frumoasei noastre Terra. Aceasta este o planeta alcatuita dintr-un desert imens, cu conditii de viata dintre cele mai dure si ascunde un secret. Omul a urmarit dintotdeauna dobandirea nemuriri si cunoasterea viitorului, iar Dune oferea ceva unic, si anume uneste aceste doua puteri marete intr-o singur lucru: mirodenia. Mirodenia are calitatea de a-ti prelungi viata, de a impiedica imbatranirea si deschide portile viitorului. Dar ca orice lucru ce aduce puterea, are un neajuns: creeaza dependenta, iar cei care o folosesc in exces devin prizonierii viitorului si ajung sa se piarda in el.
Dune este o carte care capteaza cititorul si il transpune intr-o alta lume. La fel ca si Asimov, Frank Herbert plaseaza actiunea in viitorul foarte indepartat, in care urmasii oamenilor stapanesc universul si uita de planeta-mama, Pamantul. Mita, traficul, justitia coruptia, dragostea, puterea banilor, suferinta, religia, onoarea, razboiul, toate acestea sunt prezente si confera o imagine viitoare a societatii umane de azi. Read the rest of this entry »
Contesa Dracula – Javier Garcia Sanchez
In April 07, 2010 in Autori, Carti, Suspans
Erzsebet Bathory sau Contesa Dracula. Poate una dintre cele mai memorabile figuri ale secolului XVII. Unii ar considera-o corespondentul feminin al binecunoscutului Barba Albastra sau al lui Gilles de Rais, cel care a socat Franta secolului XV. Desi pe undeva cei doi se aseamana, in acelasi timp intre ei exista o deosebire fundamentala: Erzsebet ramane regina torturii pure, lupoaica sangeroasa capabila de cele mai crunte atrocitati, prea putin interesata de placerea sexuala, fiind hipnotizata dincolo de limitele naturii umane de caldura sangelui victimelor, de tipetele de durerere alte fetelor naive care doreau o viata mai buna si care credeau ca o pot obtine ca slujnice in castelele celei ce avea mai tarziu sa fie cunoscuta drept Contesa Dracula.
Javier Garcia Sanchez, avand la baza o bibliografie vasta, reuseste sa aduca la viata un personaj infricosator. Intreaga poveste este relatata de preotul Janos Pirgist, fiul unui fierar din Targoviste si al unei spalatorsese din Sighisoara, care de mic copil a trait la Csejthe, in preajma mamei sale, dar si a Contesei Bathory, caci Csejthe era barlogul ei preferat. Obligat de circumustante, de intamplari nefericite, ajunge sa fie martor la scene terifiante ce aveau sa-l bantuie toata viata. Peste zeci de ani hotaraste sa lase mostenire generatiilor viitoare un manuscris, desi constient ca nu va ajuta pe nimeni: nici pe fetele care au murit in chinuri in beciurile castelelor, nici pe cei care poate peste ani vor citi despre ce a fost si probabil vor crede ca nu e altceva decat o poveste exagerata, o legenda, o fictiune, rodul unei imaginatii bolnave. Read the rest of this entry »
Hyperion – Dan Simmons
In April 07, 2010 in Autori, Carti, SF
Spre rusinea mea, recunosc ca nu am auzit de Dan Simmons decat recent, si nu prin intermediul operei sale de scriitor, ci printr-un interviu peste care am nimerit navigand pe Internet. In acel interviu, Simmons dovedea un dispret deloc mascat legat de evolutia filmelor SF de dupa 2000 incoace, considerandu-le opere lipsite de valoare create de pusti de 26 de ani care cred ca stiu SF pentru ca au vazut Star Trek in copilarie etc etc. Evident intrigat (cine e acest Dan Simmons de isi permite sa vorbeasca asa?!), mi-am dat “sarcina de lucru” sa ma documentez mai mult despre aceasta persoana. Au trecut insa cateva luni, am uitat de interviu si de Simmons, insa la standul Nemira de la un targ de carte mi-au cazut ochii pe seria Hyperion Cantos, si mi-am reamintit de unde imi suna cunoscut autorul, asa ca am cumparat seria, mai mult din curiozitate decat atras de scurta descriere de pe coperta-spate.
Premiza romanului Hyperion este una relativ simpla, insa este mult mai complexa decat pare initial: pe planeta Hyperion exista o serie de artefacte misterioase, denumite Criptele Timpului, unde salasluieste o creatura la fel de misterioasa, pe numele ei Shrike. Aceste Cripte reprezinta un soi de Mecca, fiind loc de pelerinaj atat pentru cercetatori (care incearca sa rezolve enigmele Criptelor si ale anomaliilor acestora), cat si pentru oamenii de rand, care vad in Shrike o fiinta divina. Atunci cand planeta este amenintata de invazia Expulzatilor (pentru a nu va strica lectura, nu detaliez cu privire la acestia), omenirea trimite un ultim grup de 7 pelerini atent alesi pentru a da piept cu Shrike (motivul pentru care acest pelerinaj e crucial va las sa il descoperiti singuri). Read the rest of this entry »
Sanctuarul – Marion Zimmer Bradley
In April 07, 2010 in Autori, Carti, SF
Sanctuarul reuseste sa aduca trecutul aproape de noi fara a fi o banala lectie de istorie, ci o poveste a unor destine zbuciumate de trairi intense, in care nu exista implinire fara sacrificiu si dragoste fara durere, insa exista mereu speranta unei noi vieti. Impresioneaza acuratetea prin care Marion Zimmer Bradley prezinta Britania in perioada de suprematie a Romei antice asupra Europei – o Britanie insufletita de personaje complexe, cu care cititorul simpatizeaza cu usurinta, transpunandu-se alaturi de ele intr-o lume in care credinta si dragostea deveneau mai importante decat politica si conflictele religioase.
Este descrisa o epoca in plina schimbare, in care oamenii oscilau intre pastrarea traditiilor druidice si adoptarea obiceiurilor romane, intr-un moment in care si crestinismul incepea sa aiba din ce in ce mai multi adepti:
„De jos, se auzea cantecul fecioarelor care vegheau fantana sacra si de dincolo de aceasta, strabatea sunetul clopotelor din spatele albului ghimpe sfant. Nu au fost ei cei dintai oameni care au cautat un sanctuar pe aceasta insula de la capatul lumii, dincolo de marile inguste, dupa cum presupun ca nu vor fi nici ultimii. Multi ani s-au scurs de cand a pierit Insula Sfanta si, cu toate ca in visurile mele glasuri din strabuni continua sa ceara razbunare, o intelepciune cu greu dobandita imi spune ca, atata vreme cat vechea cunoastere nu este pierduta, o rasa este intarita prin amestecul sangelui.” Read the rest of this entry »
