Sweet as Honey
In June 21, 2010 in Autori, Carti, Clasici, Suspans
Elmore Leonard este unul dintre cei mai buni scriitori la ora actuala. El a devenit cunoscut atat datorita romanelor sale plinde de suspans, mister si crima, cat si datorita adaptarilor romanelor sale dintre care multe au devenit filme de succes, cu actori celebri, precum John Travolta.
Actiunea romanului Camera lui Honey are loc in anul 1944 in Detroit, iar personajul principal Carl, urmareste doi prizonieri care au fugit din Oklahoma (Otto si Jurgen). Acesti doi prizonieri se ascund in ferma lui Walter Schoen, un macelar. Fosta sotie a lui Walter, Honey Deal, este o femeie extrovertita, care il ajuta pe Carl sa afle raspunsurile la intrebarile sale. Honey face acest lucru intr-un mod ciudat, dezbracata (Elmore Leonard ne-a obisnuit deja cu dialogurile sale originale). Carl este atras de Honey, dar aceasta este tipul de femeie care vrea doar sa se distreze, fara inhibitii, in timpul razboiului.
Autorul ne prezinta o excelenta poveste despre nazisti, crima, mister, vise, spioni etc. Camera lui Honey este un roman bun, in stilul clasic a lui Elmore Leonard.
Personajele (numeroase) sunt intr-o stransa legatura unele cu altele si sunt foarte tipice acestui gen de roman (femeia senzuala, detectivul, prizonierii, criminalul). Autorul se distreaza cu aceste personaje, prin dialog. Cand citesti acest roman esti nevoit fie sa dai cateva pagini inapoi, fie sa recitesti o fraza de doua ori, caci raspunsul se afla printre randuri. Bineinteles ca la sfarsit autorul ne dezvaluie tot ce vroiam sa stim, insa pana la final e un drum cu multe suisuri si coborisuri.Acest roman te tine in suspans datorita personajelor, si contextului (Al doilea Razboi Mondial). Read the rest of this entry »
Adancurile Cerului – Adancurile mai interesante
In June 18, 2010 in Autori, Carti, SF
Omul era vanat de peste o suta de ani-lumina si opt secole… acesta este un fel de citat care ar suna horror pentru cititorii cartii Adancurile Cerului. Volumul este continuarea romanului Foc in Adanc, ambele castigatoare ale premiului Hugo. Asta in ordinea aparitiei cartilor, dar de fapt ea precedeaza primul volum din serie.
Vernor Vinge nu renunta la vechiul obicei de a te baga direct in mijlocul actiunii si te trezesti ca nu stii cine ce vrea. Acelasi lucru l-am remarcat si citind Foc in Adanc. Cartile incep greu, dar pe parcurs, subiectul se lumineaza creand dependenta.
Asa cum am spus mai devreme, actiunea cartii se petrece cu mii de ani inaintea primului volum, in zona lenta ceea ce cauzeaza “incetinire”, iar astfel viteza luminii nu este atinsa de catre personaje. Timpul actiunii nu e prea indepartat de cel actual, rezultand primii ani de explorare ai spatiului pentru om. Firul epic incepe atunci cand este descoperita o stea ciudata, numita On/Off (pornit/oprit)pentru ca la fiecare 215 din 250 de ani soarele intra intr-o stare de somnolenta.
In timp ce On/Off doarme ea nu elibereaza energie, iar planeta care o orbiteaza ingheata, intrand intr-un fel de scurta era glaciara. In timpul acestei glaciatii, toate vietuitoarele sau mai bine spus toata fauna planetei hiberneaza. Read the rest of this entry »
Zanzibar – John Brunner
In June 18, 2010 in Autori, Carti, Clasici, SF
La inceputul secolului 20, un studiu afirma ca intreaga populatie a lumii ar incapea pe insula Wight, daca ar sta in picioare,umar langa umar. Pe baza acestui calcul, John Brunner, care estima ca in anul 2010 (ce coincidenta) populatia va creste la 7 miliarde, aceasta nu ar mai incapea pe insula Wight, ci pe insula Zanzibar. De aici se trage titlul ciudat, inselator al romanului de fata (personal nu stiam asta inainte de a citi romanul, asa ca tot asteptam sa ajunga personajele pe insula Zanzibar).
Dupa cum se poate ghici, tema principala este suprapopularea. Brunner ne prezinta in mod magistral o lume distopica, o lume dominata de nepasare, de satisfacerea exclusiva a nevoilor imediate, o lume in care simti pe propria piele apasarea fiintelor din jurul tau (spre exemplu toti cetatenii,cu exceptia celor foarte bogati, sunt nevoiti sa imparta un apartament micut cu un necunoscut, din lipsa de spatiu). Insa asta ar fi doar o viziune minimalista asupra tematicii. Romanul abunda in metafore, in subtilitati, in idei terifiante prin logica lor (unele deja s-au adeverit in cei peste 40 de ani de la publicare, cum ar fi aparitia teroristilor care, adusi in pragul nebuniei de catre sistem, isi leaga 10 kg de explozibil pe piept si intra cu ei intr-o cladire publica), este o fresca extrem de detaliata a unei lumi viitoare spre care ne indreptam, destul de vertiginos as zice. Se vede pe tot parcursul cartii faptul ca este un sociolog innascut, cu o viziune extrem de pertinenta asupra directiilor catre care ne poarta tendintele sociale actuale. Read the rest of this entry »
In umbra monolitului
In June 18, 2010 in Autori, Carti, SF
Nu-mi vine in minte un caz mai evident in care sa se potrivesca sintagma: “exista cel putin doua moduri de a spune o poveste” decat in cazul Odiseii Spatiale 2001. In cazul ei nu e vorba de un film dupa o carte sau de o carte dupa un film. Odiseea lui Clarke e cu mici diferente aceeasi poveste cu Odiseea lui Kubrick doar ca cei doi autori folosesc limbaje diferite de expresie. In vreme ce Arthur C. Clarke isi scria romanul de capatai, sf-istul lucra impreuna cu Stanley Kubrick la scenariul pentru filmul ce urma sa fie lansat in ’68, deci a fost un proces simultan de dezvoltare.
Insa daca Clarke alege calea directa de adresare a informatiei, oferindu-ne o lectura clara, usoara, explicativa a odiseii umanitatii, Kubrick recurge la tot bagajul de care dispune pentru a vorbi subconstientului, facand un film atat de plin de interpretari si de inovator incat a inspirat o generatie de realizatori de film si intr-un fel a “omorat” genul SF nelasand prea mult loc de originalitate. Ca unul care intotdeauna a privit filmul 2001: A Space Odissey nesigur de ce sa creada, cartea lui Arthur C. Clarke a jucat rolul unui rezumat detaliat si pentru asta sunt multumit ca am citit-o.
Odiseea incepe, asa cum se stie, in zorii umanitatii, cu vreo 3 milioane de ani in urma in Africa populata de oameni-maimuta. Episodul intalnirii stramosilor omului cu misteriosul monolit negru e mult mai detaliat in roman, cateva capitole bune fiind dedicate acestui moment hotarator in evolutia unor creaturi fricoase, dar curioase. Monolitul actioneaza ca o sonda primordiala, ceva lasat de o superinteligenta extraterestra pentru a testa si modela mintile creaturilor de pe Terra, sadind in ele primul germene al tehnologiei – unealta – asul din maneca paroaselor primate care le-a permis sa subjuge natura in milioanele de ani ce au urmat. Read the rest of this entry »
