Genul tau de suspans: literatura horror
In October 26, 2009 in Autori, Carti, Suspans
Un gen ce a inceput sa fie in “voga” in momentul de fata este genul horror. Termenul de horror a aparut in jurul anilor ’60 cand orice lucrare de fictiune cu caracter morbid, inspaimantator, cu un suspans exceptional sau o tema infricosatoare a ajuns sa poarte numele acesta. De cele mai multe ori genul se intercaleaza cu cel science fiction si fantasy, toate cele trei fiind incluse in categoria fictiunii speculative.
Obiectivul este acela de a zdruncina cititorul incercand sa induca un sentiment de groaza, teroare, frica, dezgust sau oroare.
Literatura fantastica si cea horror impart anumite caracteristici comune, precum ancorarea intr-un cotidian ce reprezinta norma, ordinea, si dezintimizarea treptata a spatiile protectoare, care se deschid spre pericol. Unul din motivele ce reapar, comune celor doua genuri, este Locul Malefic, al carui arhetip incontestabil il reprezinta casa – perimetrul personal, loc de refugiu si de regasire, cu multiplele sale ocurente. Ca si fantasticul, teroarea presupune intruziunea frisonului in familiar, aruncand individul uman in confuzie.
Printre pioierii genului se afla Edgar Allan Poe – foto 1 –(1809-1849), . Tema recurenta trata intrebarile legate de moarte, incluzand simbolurile fizice, efectele descompunerii, preocupari asupra inmormantarii premature si readucerea la viata a mortilor. S-ar parea ca Poe vrea sa uzurpe rolul profetilor si sa-si adjudece monopolul explicatiei rationale. Astfel, peisajele servind ca fundal febrilelor lui compozitii capata paloarea unor fantome. Poe, care arareori pare sa fi impartasit pasiunile altor oameni, schiteaza arbori si nori care sint aidoma arborilor si norilor dintr-un vis, sau si mai bine, care se aseamana cu personajele lui stranii, la fel de adinc patrunse de un tremur supranatural si convulsiv.
Genul tau de suspans: Despre cartile magnetizante din colectia “Suspans”
In October 23, 2009 in Autori, Carti, Suspans
Va marturisesc un mare secret: cand doresc sa par intelectual rafinat, imi scot din sifonier costumul Mark & Spencer (cumparat de ocazie de pe internet cu 60 de euro), ma imbrac tacticos si ma privesc prelung in oglinda. In zilele bune, adica imediat dupa salariu, vad un tip aratos si extrem de serios, cu aura unei carti in mana dreapta.
Pana la acest experiment, nu stiam ca si o carte are aura, un specialist mi-a explicat ca doar cele clasice. Partea ciudata este ca undeva in planul doi al oglinzii, apare o alta imagine a mea, mult mai relaxat, cu un zambet larg pe fata si, de regula, cu o carte din colectia “Suspans” de la Nemira. Cand le-am spus prietenilor mei, primul lucru care m-au intrebat a fost ce titlu. Aceasta ar fi o alta problema, pentru ca in timp ce cartile din prima imagine sunt un fel de nimb nedefinit, cele din al doilea plan au o imagine clara si de fiecare data un alt titlu.
Ultimul a fost Cifrul de Ed McBain. “Buna, au spus ei, dar chiar sa fie subiect de intamplari paranormale, este cam mult !”. Altadata, Evanghelia dupa Satana de Patrick Graham si altadata Cavalerii in alb si negru de Jack Whyte. Explicatiile primite de la prietenii mei au fost care mai de care mai halucinante: reflectii din propria biblioteca, imaginea cartii care datorita lecturii prelungite se intipareste pe retina si apoi se reflecta in oglinda (asta era o adaptare dupa o poveste cu morti), cu atatea mini retele de internet wireless, oglinda mea se conecteaza cateodata la site-ul celor de la Nemira.
Problema a devenit atat de stresanta pentru mine si prietenii mei incat nu este zi in care sa nu dau sau sa primesc un telefon cu ipoteze care de care mai fanteziste privind cauza aparitiei imaginilor misterioase. Una din ele, destul de plauzibila, ar fi aceea ca citesc cu atata placere cartile colectiei Suspans de la Nemira incat pur si simplu ma magnetizez si incep sa emit tot felul de campuri electromagnetice care creeaza imagini virtuale.
Un remediu ar fi sa incerc sa schimb “tonalitatea” si sa fac lecturi SF sau de alt gen, cei de la Nemira avand o oferta mai mult decat imbietoare. Sincer, mi-e teama insa. N-am nici un chef sa zaresc prin oglinda cosmonauti, alieni sau ce ar mai putea aparea daca as lectura carti de prin colectia Erotikos.
Momentan sunt intr-o mare dilema, unul din prieteni m-a sunat pe la patru dimineata si mi-a spus ca nu a putut dormi toata noaptea, gandindu-se la cazul meu (sunt deja un “caz”!). “Parca spuneai ceva de un costum?”. “Exact, postav englezesc, croiala clasica…”. Bine, lasa asta, l-ai luat de nou?”. “Stiu si eu: saizeci de euro, de pe un site de ocazii…”. “Acum e clar, ipoteza mea se confirma. Fii atent! Costumul este cauza. A fost purtat de Vlad Puescu! Tipul asta sta atat de mult printre cartile de la Nemira incat pur si simplu costumul s-a magnetizat si “emite” imagini ale acestora.”
Deci, domnul Vlad, am si eu intrebare: ati avut un costum de postav englezesc care emite imagini ale cartilor din colectia “Suspans”?
Nicolae C. Ariton, pentru concursul “Genul tau de suspans”
Genul tau de suspans: De ce Clive Barker si nu Stephen King?!
In October 23, 2009 in Autori, Carti, Suspans
Daca tin eu bine minte, prima oara cand am intrat in contact cu opera scriitorului Clive Barker (foto) a fost prin volumul aparut in cadrul colectiei Nautilus a editurii Nemira, Cartile Insangerate. Se pare ca seria, asa zisele Books of blood nu a fost tradusa la noi in intregime si mie unul, chiar imi pare nespus de rau ca nu m-am putut bucura si de restul povestirilor.
Este clar inca din start ca nu am cum sa neg ca nu mi-au placut romane din opera lui Stephen King. Talismanul, IT, sau Apocalipsul m-au tinut treaz nopti la randul si pe deasupra si cu sufletul la gura oferindu-mi ore de destindere si analiza psihologica cum numai King poate sa-ti ofere. Si totusi impactul pe care l-au avut asupra mea Cartile insangerate, cred ca rar va mai fi egalat vreodata de o colectie de povestiri horror apartinand aceluiasi autor. Din ce am observat si la Clive Barker poti intalni in destule texte ale volumului aceiasi tenacitate pentru studiul si analiza psihicului uman comuna lui King, psihic supus deseori unor incercari extreme, parerea mea find ca acesta i-a luat fata lui King (cel putin in volumul de fata) cu o serie de atribute cheie. As numi trei aspecte care le consider ca fiind mai importante si anume, originalitatea, diversitatea si amprenta de horror absolut ce marcheaza povestirile sale, lasand impresia pregnanta ca poate fi considerat un demn succesor al ideii lovecraftiene de insolit si macabru.
Genul tau de suspans: horror-ul
In October 23, 2009 in Autori, Carti, Suspans
“Horror nu este un gen, ca mistery-ul sau science fiction-ul sau western-ul. Nu este o forma de fictiune literara, menita sa fie ratacita in ghetoul unui raft special din librarii sau anticariate. Horror este o emotie.”, asa definea Douglas E. Winter horror-ul, in antologia “Prime Evil”. Asadar horror-ul este o emotie si nu un gen literar.
Si totusi, in librarii veti gasi o sectiune pentru literatura horror. Principala problema ce apare atunci cind se incearca definirea horror-ului ca gen literar, este ca se ajunge mereu la despicarea firului in patru. Si asta pentru ca definitia horror-ului difera odata cu perceptia fiecarui cititor in parte. Cu alte cuvinte, ce este infricosator pentru un cititor este posibil sa nu fie infricosator pentru altcineva.
Tocmai de aceea, ma voi feri sa dau o definitie genului literar horror si voi spune doar ca la modul general, poate fi aplicata expresia „il recunosc, cind il citesc”.
