O pisica, un barbat si doua femei – Jun’ichiro Tanizaki
In February 03, 2010 in Autori, Carti
O pisica, un barbat si doua femei de Jun’ichiro Tanizaki reprezinta pentru mine o capodopera. Fosta sotie ii cere fostului sau sot sa-i inapoieze pisica cea neagra pe care au detinut-o impreuna.
Femeia nu face acest gest de dragul pisicii, ci pentru ca vrea sa il atraga din nou spre ea pe fostul sau sot. Chiar daca acesta este un necioplit si un lenes, eroina simte ca este posibil sa il controleze ceea ce ii ofera diferite satisfactii.
Jun’ichiro Tanizaki reuseste sa redea o poveste in care detaliile joaca un rol important deoarece acestea confera consistenta si suspans diferitelor intamplari. De altfel, autorul reuseste sa scrie in atatea amar de pagini o situatie pe care eu nu as fii putut s-o prezint in mai mult de 20 de pagini. Bineinteles ca eu nu detin geniul pe care-l avea Junichiro.
De asemenea, scriitorul are un stil special prin care prezinta faptele, pe care parca le vezi prin ochiul mintii, ca pe un film si nu ca pe niste cuvinte insirate. El reuseste sa creeze aceasta lume prin imediata deschidere a cartii. Si cum o prinzi, n-o mai lasi. Iar atunci cand romanul se sfarseste iti pare rau ca s-a terminat. Si ai vrea sa mai continue. Pe mine m-a fascinat modul in care Jun’ichiro Tanizaki a prezentat toata actiunea care in ultima instanta este banala. Read the rest of this entry »
Festinul Ciorilor – George R.R. Martin
In February 02, 2010 in Autori, Carti, SF
Sunt un admirator al lui George R.R. Martin inca de cand am citit Regii Nisipurilor si, bineinteles, sunt fan al seriei Cantec de gheata si foc. Festinul Personajelor Ucise mi se pare un titlu mult mai potrivit pentru cea de-a patra carte din serie deoarece in Festinul Ciorilor vor disparea multi dintre eroii principali ai cartii.
Tactica lui George R.R. Martin de a-si surprinde cititorii prin uciderea unor personaje centrale si de a inchide astfel unele fire narative lipsite de orizont si devoratoare de resurse isi arata acum partile mai putin fericite si mai putin banuite. Desigur ca se deschid noi perspective ca de exemplu cea asupra Dornului, asupra Insulelor de Fier si a Braavosului si, de asemenea, apar noi personaje. Doar ca personajele noi sunt departe de complexitatea si savoarea celor vechi. Par simple, schematice, reduse la componente strict utilitare si pare ca singurul lor scop este acela de a justifica anumite actiuni.
Chiar si personajele vechi sunt sterse si statice. Astfel, Jaime nu face decat sa-si vegheze tatal omorat in partea a treia si sa-si priveasca mana de aur timp de 500 de pagini. Doar Cersei reuseste sa mentina o oarecare vioiciune a textului datorita intrigilor ei nesfarsite. Cat despre Brienne … daca in partea a treia rolul ei a fost sa-l potenteze pe Jaime, infatisandu-l dintr-o alta perspectiva, in Festinul Ciorilor nu mai are nici un rol narativ, si cu toate acestea ne impiedicam de ea la fiecare pagina.
Ca si cum nu ar fi fost suficient ca unele personaje au fost ucise, mai sunt si cele care au fost exilate din text. De exemplu, Tyrion nu apare pe nicaieri, iar George R.R. Martin nu ofera nicio explicatie despre disparitia acestuia. Cred ca motivul exilarii lui Tyrion este neputinta lui Martin de a continua cu el la acelasi nivel de complexitate, umor si detasare din primele trei parti. Decat un Tyrion lipsit de umor, ascuns intr-o hruba si chinuindu-se sa aprinda focul vreo 300 de pagini, mai bine fara el.
Read the rest of this entry »
Salem’s Lot – Stephen King
In January 27, 2010 in Autori, Carti, SF, Suspans
Salem’s Lot este cel de-al doilea roman din cele cele 73 ale maestrului Stephen King si consider ca este realizat cu foarte multa iscusinta. Romanul trateaza fascinanta tema a vampirilor si a bantuirii, dar nu intr-o simpla poveste de groaza, ci intr-o perspectiva moderna a clasicii povesti Dracula de Bram Stoker.
Eroul romanului, un scriitor pe nume Ben Mears, se intoarce in Jerusalem’s Lot, locul copilariei sale. Barbatul doreste sa scrie o carte despre singurul element faimos din oras, Casa lui Marsten, locul unde in urma cu patruzeci de ani avusesera loc o serie de evenimente groaznice.
Ben descopera cu stupoare ca infama casa a fost cumparata de un afacerist nou in oras, un domn Straker despre care nimeni nu stie nimic. In pregatire pentru romanul sau, studiaza carti despre istoria lui Jerusalem’s Lot si intervieveaza batranii care-si mai amintesc povesti vechi despre acest loc.
Desi principala tema a povestii este cea a invaziei vampirilor in Lot, Stephen King a mers mai departe in analizarea raului si a introdus un element special, Casa lui Marsten. Acest loc este nominalizat drept salasul raului, un templu al groazei care poate corupe si poseda orice persoana, o casa a nebuniei care vegheaza deasupra tuturor de pe dealul pe care a fost inaltata. Read the rest of this entry »
Lady Caligula – Lesse Braun
In January 18, 2010 in Autori, Carti, Romanul de dragoste
Cel mai important militant pentru legalizarea pornografiei in Europa, Lesse Braun, pseudonimul lui Alberto Ferro, respinge in romanul sau, Lady Caligula, teoria lui Rousseau conform careia omul este bun, inocent si pur.
Pe vremea lui Caligula, Roma era epicentrul unui imperiu aflat in continua expansiune, unde intensitatea dragostei si a tradarii mergea mana in mana cu noile cuceriri teritoriale.
Chiar daca romanul lui Lesse Braun nu se vrea unul istoric, el este presarat cu unele detalii istorice. Astfel, aflam ca imparatul Caligula a revolutionat structura socio-economica a Romei, considerand ca libertatea morala reprezinta principala metoda prin care se poate umple vistieria imperiului. Totodata, poligamia, casatoria intre persoane de acelasi sex, incestul sau chiar uniunea cu animale nu i se par imorale imparatului roman.
Lady Caligula este dincolo de aspectul lui erotic un roman care ofera o imagine a modului in care romanii traiau pe atunci, ce obiceiuri aveau acestia, ce pedepse li se aplicau infractorilor s.a.m.d. Dar dincolo de toate, romanul lui Braun chiar daca abunda in detalii si pasaje scabroase, violente si pornografice este un elogiu adus libertatii sexuale, precum si cruzimii. Cu toate acestea, sentimentul inaltator de iubire nu este neglijat. Astfel, Lesse Braun creaza o legatura invizibila, dar indestructibila intre sex si iubire prin unele scene profunde, emotionale si lirice. Aceste scene se desfasoara, in special, intre Caligula si sotia sa Ladyssa (numele dat de autor primei sotii de drept a lui Caligula, Livia Orestilla ) sau intre imparat si frumoasa sa sora, Drusilla. Read the rest of this entry »
