Don Giovanna – Amanda Prantera
In May 29, 2010 in Autori, Carti, Literatura contemporana, Romanul de dragoste
Citind pasajele de pe coperta romanului Don Giovanna inainte de a lectura cartea (presupun ca multi procedeaza astfel), dar si la final, am realizat intr-adevar ca Amanda Prantera descrie un intreg spectacol, o opera fermecatoare, amuzanta in care Giovanna este pseudonimul unei artiste.
Inca de la prima pagina ma intrebam daca imi va trezi interesul, tinind cont de structurarea deosebita pe capitole scurte si titlurile acestora cu numele personajelor care isi expun gandirea ca un amestec de jurnale, sau mai bine spus daca ma va deconecta de viata tumultoasa a familiei mele.
Don Giovanna nu m-a dus cu gandul numai la o carte, ci si la arta picturala, muzicala- Don Giovanni de Mozart. Cui nu-i place Mozart, alaturi de un roman de dragoste? Unui indragostit sau ,in situatia mea, unei persoane care a iubit candva la maximum si care incearca sa-si aminteasca citind o poveste romantica din tinutul Umbria, Italia, unde viata incepe sa imite arta in neasteptate chipuri.
Amanda Prantera este nascuta in estul Angliei, dar s-a stabilit in Italia la 20 de ani. Am precizat aceste date despre autoare pentru ca si unul dintre personaje este scriitor, englez si s-a stabilit in Italia (mi-am amintit de singura mea calatorie de vis in afara granitelor tarii si anume la Roma- un oras plin de istorie puternica, dar si de ruine, de mai multi turisti, decat italieni). Un scriitor nobil englez , Henry Thirsk, considera ca s-a transformat intr-o nulitate de cand traieste pe pamant italian alaturi de sotia sa, Gaia (un nume interesant, la fel ca si cel al rivalei sale, Joanna Vulpi), fiind de fapt pierdut printre randurile romanului sau neterminat. Acesta isi ocupa o vara in folosul comunitatii punand in scena opera Don Giovanni de Mozart (interpretata prima data la Praga, in 1787- o informatie de cultura generala precizata in roman), dar nu cu actori profesionisti. Sotia sa, Gaia il admira, il iubeste, il ocroteste; poate chiar l-a sufocat cu atata adoratie. Insa nu o condamn, ea stie mai bine ce spune: ”Nu este o treaba usoara sa fii partenera unui scriitor: trebuie sa te gandesti la toate aceste lucruri. Si sa fii foarte atent si foarte sensibil.” Am impresia ca autoarea isi exprima o parte din sentimentele si trairile proprii. Read the rest of this entry »
Exploratorul – un SF extrem de savuros
In May 28, 2010 in Autori, Carti, SF
Este greu sa pornesti o recenzie asupra unei carti atat de bune pe cat e Exploratorul de Jack McDevitt. Bineinteles, as putea sa va zic despre diferentele notabile intre aceasta lucrare si altele apartinand genului; as putea sa vorbesc despre personajele deosebit de umane ale intrigii; sau as putea sa va vorbesc despre una dintre cele mai bune povesti de mister scrise vreodata. Dar nu am s-o fac. Am sa va vorbesc in schimb despre imersiune, despre lumea credibila din aceasta carte, care e poate cea mai mare calitate a sa.
Literatura SF intr-adevar nu duce lipsa de universuri fantastice in care sa ne pierdem. Dar putine dintre acestea sunt la fel de uimitoare si de bine redate precum reuseste Jack McDevitt aici. Parte din acest mare success trebuie atribuit stilului absolut natural in care autorul scrie la persoana I, si din perspectiva unei femei chiar.
Suntem obisnuiti ca SF-ul sa fie ceva indepartat, aproape de neatins, extraterestru chiar. Poate de asta am fost incredibil de placut impresionat cand am descoperit ca aici avem parte de o poveste scrisa intr-un mod firesc, accesibil si aproape oral. Personajul ne povesteste aventura sa, dar o face pentru compatriotii sai, din vremea sa. Exploratorul este SF-ul scris despre viitor dar fara a parea strain de noi, fara a fi indepartat, chit ca distanta temporala e de peste 9000 de ani. Nimic nu rupe fluxul povestirii si curgerea ei, nimic nu ne scoate din naratiune pentru o explicatie asa, mai pentru maimutele din trecut. Read the rest of this entry »
Fiara – Cosma Brasoveanu
In May 28, 2010 in Autori, Carti, Suspans
Cosma Brasoveanu este un fost actor roman de cinema din generatia lui Florin Piersic. A publicat 3 romane dintre care 2 aparute la editura Nemira (Fiara, Un martor incomod). Acesta este sotul cunoscutei autoare de romane politiste – Rodica Ojog-Brasoveanu, ale carei carti le citesc cu mare drag, cu emotie si cu sufletul la gura.
Fiara este unul dintre volumele in care mi se pare ca actiunea are un fir simplu dar care pe comisar il solicita la maximum pentru a deosebi adevarul de atmosfera creata ce incurca lucrurile.
Doamna Papadopol, desi inaintata in varsta este vizitata des de o fetita careia ii explica bunele maniere si lectii, dar care vine la aceasta mai mult pentru a privi papusa cu chip de portelan la care tanjeste. Cand batrana este gasita in camera ei moarta, ceea ce atrage atentia politiei este lipsa portretului Davidei de deasupra noptierei.
Mariana Ion sub numele slujnicei Aneta, lucreaza in casa maiorului Patrascu, ingrijind de treburile casei si de fetita orfana a acestuia – Nina.
Schimbandu-si infatisarea, dar mereu ascunzandu-si mainile pune la cale o crima cu batranul Arthur Papadopol pentru a intra in posesia bunurilor valoroase ale acestuia. Read the rest of this entry »
Pistolarul – un roman special
In May 28, 2010 in Autori, Carti, Suspans
“Omul in negru fugea in desert si pistolarul se tinea dupa el”, este fraza care incepe – intr-un mod pe cat de simplu pe atat de incitant – povestea odiseei lui Roland Deschain, Pistolarul in cautarea Turnului Intunecat, Nexul Timpului si al Marimii. Desi initial am fost reticent in a-mi achizitiona acest prim volum dintr-o serie ce Stephen King numeste a fi capodopera sa, am decis sa las dubiile deoparte si sa vad daca Regele s-a intrecut sau nu pe sine insusi. Si uitati la ce concluzie am ajuns.
Pe de-o parte, Pistolarul nu este cea mai buna opera a lui King. Nu este din cauza faptului ca unele actiuni ale personajelor sunt nejustificate – pentru ca, daca ma gandesc mai bine, asta se intampla in majoritatea cartilor sale. Nu este din cauza modului in care este scrisa – caci desi uneori cartile Regelui au cateva scapari in ceea ce priveste storyline-ul, autorul manevreaza cuvintele intr-un mod uimitor, capabil de a descrie orice peisaj, situatie, miscare sau gest fara a se incurca in propriile-i formulari. Este din cauza faptului ca se termina abrupt, finalul te face mai confuz decat majoritatea episoadelor din Lost si ca romanul nu este altceva decat startul unei serii epice – a carui infulenta o primeste, dupa cum marturiseste autorul in prefata, de la “Stapanul Inelelor” al lui Tolkien – si trebuie tratat ca atare. Read the rest of this entry »
