Nu m-am asteptat ca anul acesta, de Sfantul Valentin, sa primesc cadou “Cartea copiilor”. Aveam deja in biblioteca toate cartile lui Julian Barnes motiv pentru care prietenul meu a ales ultima carte scrisa de Antonia Susan Byatt, aparuta de foarte putin timp la editura Nemira. “Sper sa-ti placa”, mi-a spus si-am inteles din acele cuvinte ca voi fi prima dintre noi doi care va citi aceasta carte.
Cartea isi desfasoara actiunea in epoca edwardiana, undeva intre anii 1985 si 1919, avand in centru familia Wellwood. Perioada este una in care rolul femeilor tinde sa devina mai important in societate… prin eforturile lor, bineinteles. Olive scrie carti pentru copii in timp ce sotul lucreaza in domeniul bancar. Cand cel din urma se retrage din activitate mama devine responsabila pentru bunastarea materiala a familiei. Tipologia ei, de moda veche, nu va intra totusi in contradictie cu tiparele fetelor – acestea vor mai mult de la viata decat o familie in cadrul careia sa fie bucatarese si mame, alegand cai mai “bataioase” – una din ele vrea sa devina medic chirurg pe cand cea de a doua devine o activista a drepturilor femeilor.
Casatoriile de convenienta, nasterile in afara casatoriei si secretele ce brodeaza parca zilele persoanejelor le transforma oarecum in cautatori ai propriei identitati, atat trecuta cat si viitoare, nu neaparat prin cautarea unor raspunsuri la eternele intrebari: “De unde vin?” si “Incotro ma indrept?” ci mai degraba “Sunt oare cine credeam ca sunt?” si “Ce se va alege din mine?” sau “Ce-ar trebui sa fac in viitor?”
Multe din personaje incearca sa traiasca in si prin arta desi putine reusesc cu adevarat. Arta este preschimbata in modalitate de trai pentru Olive si intr-o tortura personala pentru Benedict Fludd.
Byatt jongleaza cu un numar impresionant de personaje – lucru ce poate deveni suparator, mai ales prin modalitatea prin care reusesc sa-si incruciseze destinele, sa-si suprapuna actiunile si vietile sau sa depinda unul de celalat. Autoarea demonstreaza ca este atenta cu fiecare din personaje insa numarul mare face ca importanta lor sa fie oarecum diminuata.
Toti suntem copii in cele din urma, indiferent de varsta. Toti ne dorim sa fim ceva cand vom fi mari, toti avem secrete, toti ne temem dar dorintele si visele oamenilor pot fi culcate la pamant de vanturile puternice ale razboiului, vanturi ce clatina natiuni intregi prin suferinta si moarte.
“Cartea copiilor” este o carte despre placerea de a descoperi lucruri noi, o carte despre teama de a afla raspunsuri ingropate in secrete, o carte despre regasirea de sine si abandonarea de sine, o carte despre timp – trecut si viitor, o carte despre copii dar mai ales o carte a trecerii spre maturitate.
Adauga un comentariu