Volumul lui Alastair Reynolds este format din cele doua nuvelele Cainii de diamant si Zile pe turcoaz, publicate in 2001, respectiv
2002. Felicit editura Nemira pentru alegerea editoriala facuta, atat aspectul exterior, cat si traducerea, fiind demne de toata lauda.
In nuvela Cainii de diamant autorul ne prezinta o lume fascinanta, in care sunt incluse atractii specifice literaturii SF, precum si celei mistery, dark fantasy, de aventuri ori de suspans. Printre elementele definitorii ale*SF-ului, in general, si hard-SFului in particular, intalnite aici, se numara: calatoriile efectuate cu viteze considerabile intre planetele aflate la distante astronomice una de cealalta; ipoteza conservarii starii fizice actuale si a organelor interne prin criogenie; efectuarea unor operatii chirurgicale complexe, prin care pacientului i se poate modifica aproape total infatisarea fizica sau componenta moleculara interna, atasandu-se replici mecanizate si robotizate ale organelor si tesutului extern; nave interstelare cu facilitati diverse la bord, arme extravagante, instrumente cu raza laser pentru tehnica medicala, dar si cu alte scopuri, navete ultraperformante, costume de aparare, care indeplinesc mai multe functii, de la suportul vietii si cel fiziologic, pana la capacitatea de a extrage mostre din mediul inconjurator, in vederea analizelor chimice si fizice, etc.
Actiunea si intriga nuvelei se declanseaza, practic, in momentul in care unul dintre personajele centrale, Roland Childe, ii propune unui vechi prieten, Richard Swift, sa accepte o afacere misterioasa. Richard descopera unele detalii despre misiunea la care va lua parte, mult mai tarziu, dupa oficiile de prezentare a membrilor expeditiei la care acesta va participa. Cei implicati in misiune trebuie sa gaseasca o modalitate prin care se poate ajunge in varful Turnului Sangeros. Acesta este pozitionat pe o planeta sumbra si desertica, denumita Golgotha.
Inca de la inceput se isca o competitie sangeroasa intre ‘asediatorii’ turnului si constructia respectiva, fantastica atat prin aspectul exterior cat si prin cel interior. Unul dintre echipaje va descoperi ramasite din cadavrele sfartecate ale celor care intrasera anterior in turnul macabru, pe un areal de cateva zeci de metri in preajma constructiei enigmatice. Dupa intrarea in turn, eroii se vor confrunta cu diverse probleme de geometrie si matematica.
Asemanatoare unui joc de sah, dar unul pervers, cu pedepse foarte grele, competitia dintre turn si exploratori se va solda cu multe victime in randul celor din urma. La limita dintre o masinarie si un organism viu, turnul ii forteaza pe membrii echipei sa adopte modificari ale fizicului si fiziologiei, pentru a parcurge incaperile aflate la altitudini mari, fapt care le da aspectul sugerat detitlul nuvelei, acela al unor caini de diamant, spre satisfactia doctorului Trintignant, oricand la dispozitia doritorilor de operatii chirurgicale minutioase.
Pentru a afla cati dintre membrii echipei supravietuiesc si ce subtilitati se ascund in tema sau temele nuvelei, ceamai simpla solutie ar fi sa nu ratati aceasta lectura.
In nuvela urmatoare, Zile pe Turcoaz, personajul principal este Naqi Okpik, angajata in cadrul unui proiect grandios – Stavilarul -, care este desfasurat pe planeta Turcoaz. Cu doi ani inaintea angajarii ei in echipa Proiectului, Naqi a pierdut-o pe surora sa mai mare. Aceasta a fost asimilata de lumea subacvatica a “jonglerilor mintii”, in timpul unei incursiuni in ocean.
Pe parcursul nuvelei subiectul capata accentele unei povesti de spionaj cu substrat politic, dar Zile pe Turcoaz este o scriere complexa cu un potential mesaj ascuns.
Concluzia desprinsa din cele doua nuvele este aceea ca autorul galez a creat cu iscusinta un univers nou si impresionant, dar cititorul ancorat in realitate poate gasi cu usurinta anumite hibe. De exemplu, ambiguitatea mesajelor din nuvele, imaginatia dusa la extreme sau subiectul care nu pare a avea intotdeauna o esenta foarte solida. In orice caz, pentru cititorul realmente iubitor de SF aceste lucruri enumerate de mine cred ca nu trebuie sa-l impiedice sa rateze lectura palpitanta reprezentata de volumul Cainii de diamant. Zile pe Turcoaz.
Alexandru Raul Trandafir
Mai multe detalii gasiti pe site-ul editurii la pagina dedicata romanului.
As vrea sa spun ca nu sunt de acord cu fraza “pentru cititorul realmente iubitor de SF aceste lucruri enumerate de mine cred ca nu trebuie sa-l impiedice sa rateze lectura palpitanta reprezentata de volumul Cainii de diamant. Zile pe Turcoaz.”. Am citit si eu volumul lui Alastair Reynolds, si m-a lasat rece – bineinteles, spun asta cu caldura, pentru ca orice scriitor de SF trebuie laudat macar pentru imaginatia de care da dovada. E drept, ca inainte de a ma apuca de Caini, terminasem saga Umbrelor, deci, era destul de greu pentru urmatoarea lectura (oricare ar fi fost ea) sa se ridice la nivelul lui Card, dar Alastair, prin Cainii pe diamant si (mai rau) Zile pe Turcoaz- nici macar nu se apropie de un nivel acceptabil.
Cateva completari la cele spuse de Alexandru:
Cainii de diamant seamana putin (mai mult) cu un film care mie mi-a placut: Cubul, dar “with a twist” – cum ar zice americanul….
Zile pe turcoaz cred ca a fost una dintre cele mai slabe povestiri SF citite de mine. Ii lipseste intriga, nu exista descrieri serioase, ideea este destul de slaba (incomparabil mai bine implementata de Wilson in Turbion) iar deznoadamantul il poti ghici dupa primele 20 pagini.
Prin urmare: nu recomand aceasta carte nimanui, decat daca nu mai aveti nimic altceva de citit.
“ideea este destul de slaba (incomparabil mai bine implementata de Wilson in Turbion)” – aici m-ai pierdut. Care e acea idee comuna cu Turbion? eu unul nu vad absolut niciuna.
Adauga un comentariu