In ceea ce priveste fictiunea istorica, cartile scrise despre familia Borgia sunt probabil printre cele mai populare, iar motivul e cat se poate de simplu: de obicei, personalitatile istoriei si-au pastrat “celebritatea” prin faptele lor extraordinare sau cu o importanta indeajuns de mare incat sa modifice cursul istoriei (luati-l ca exemplu pe austriacul Adolf Hitler); insa clanul Borgia a ramas cunoscut pentru cu totul altceva – pentru viaţa plina de excese, imoralitate (incest, fratricid), lăcomie si, dominându-le pe toate acestea, goana continua dupa putere. O astfel de viata, aparent condamnabila, a fost si este probabil unul dintre lucrurile dupa care fiecare om tanjeste, constient sau nu.
Revenind la cartea doamnei Bower, pot spune ca a fost cea mai „bogată” lectura privind aceasta perioada pe care am avut ocazia să pun mana. Minutios şi colorat, romanul ne povesteste viata eroinei, Esther Sarfati, o tanara de religie evreiasca. Obligata sa fuga din Spania impreuna cu mama ei, Esther se indreapta spre Roma, unde locuieste tatal sau, aflat in slujba lui Rodrigo Borgia, ce avea sa devina papa Alexandru al VI-lea. Ajunsa aici, este convertita la crestinism si pusa de tatal ei (printr-un aranjament) in pozitia de doamna de onoare a fiicei ilegitime a papei, Lucrezia Borgia, care, la varsta de doar douazeci si una de ani, este pe cale sa se casatoreasca pentru a treia oara (si care, dintr-un motiv oarecare, a devenit personajul meu preferat).
Esther ajunge astfel sa-l cunoasca pe Cesare, fratele vitreg al Lucreziei, de care se indragosteste nebuneste. Insa Cesare Borgia este un barbat insetat de putere, chiar mai mult decat tatal sau, iar dragostea lui Esther (careia ii schimba numele dupa bunul plac in Violante) pentru el nu inseamna nimic. Viata eroinei este distrusa din ce in ce mai mult din cauza traiul alaturi de corupta familie papala, Esther ajungand chiar sa-i poarte copilul lui Cesare.
Dupa cum spuneam si mai inainte, cartea face dovada unei documentari solide si este bine scrisa, insa are si cateva minusuri. Cel mai pronuntat dintre acestea mi s-a parut dragostea (absolut de neinteles) protagonistei pentru fiul papei. In ciuda faptului ca este descrisa realist, faptul ca eroina il iubeste neconditionat pe cel care se dovedeste a fi crud, violent, nepasator (de-a lungul intregului roman nu apare nicio dovada ca aceasta iubire este reciproca) si care, la un moment dat, o paraseste pentru pamanturi si putere, da oarecum romanului o tenta neverosimila, facandu-te sa te intrebi: oara pana unde se va mai continua asa?!
In ciuda acestui fapt nu exista nicio indoiala, cel putin pentru mine, ca romanul scris de Sarah Bower si-a meritat banii. Din cate am inteles, a aparut si un seria bazat pe aceasta carte. Singurul lucru la care sper este ca acesta sa fie cel putin pe jumatate la fel de bun ca volumul de fata.
Adauga un comentariu