Un material de Narcisa Stoica
“Istoria lecturii” de Alberto Manguel, ediția hardcover, se distinge pe raftul librăriei, chiar înainte să-i deschizi paginile, prin eleganța desăvârșită a copertei – text în relief, cu litere aurii, pe un fond cald, tonuri de maro, liniile desenate ale unei cărți vechi din care filele se preling, transformându-se în frunze îngălbenite, de timp, de uzură, cine poate ști?
Urmează interiorul, unde textul se așterne, odihnitor pentru ochi, printre ilustrații copiate după tomuri mai noi sau mai vechi ori foarte, foarte vechi, extrem de sugestive, ce stau mărturie pentru pasiunea oamenilor constantă pentru lectură.
Autorul, Alberto Manguel mărturisește că, inițial, a intenționat să scrie un simplu eseu despre istoria lecturii, însă a decis că este o temă ce merită tratată într-o carte întreagă .
După 7 ani de lucru, a rezultat un manuscris structurat în 4 părți – cea de început, intitulată ”Ultima Pagină”, urmată apoi de ”Documente ale Lecturii”, ”Puterile Cititorului”, Paginile albe de la Sfârșit” și peste 50 de pagini de Note, Credit foto, Tabel cronologic al cititorului și Indice de nume, un manuscris după parcurgerea căruia orice cititor/pasionatul de lecturi va descoperi, cu încântare, că Nu Este Singur!
”Cititul are o istorie!” Și ”Citiți ca să trăiți!” spun două din citatele de pe prima pagină a volumului, iar Alberto Manguel nu pregetă să ne demonstreze asta, cu acribie, în cele 400 de pagini ale volumului său. O face cu pasiunea celui îndrăgostit iremediabil de citit, un cititor care, pe deasupra, a avut și șansa extraordinară de a-i citi unuia din cei mai importanți scriitori ai secolului XX – Jorge Luis Borges.
”Istoria lecturii este istoria fiecărui cititor” afirmă Alberto Manguel, iar istoria Lui se întinde, fascinantă prin informațiile extensive și atenția acordată detaliilor, de la cele două tăblițe de argilă, datând din mileniul al patrule i.Hr, de la Tell Brak, Siria, până la hipertextul zilelor noastre.
Hipertextul, inventat în anii șaptezeci de specialistul în computere Ted Nelson, pentru a descrie ”spațiul narativ nonsecvențial care a luat naștere odată cu computerele”, ca să dau numai un exemplu despre cât de atent și-a întocmit Alberto Manguel Istoria sa a lecturii.
Tocmai de aceea, consider parcurgerea acestui volum o aventură care va încânta orice cititor, de la început până la …
Nu sfârșit, căci, ”din fericire, istoria lecturii nu are sfârșit”, doar Pagini Albe, pe care cititorul are libertatea să adauge alte idei despre lectură, subiecte care lipsesc, citate potrivite, evenimente și personaje din viitor. O astfel de carte nu poate avea un ultim capitol, doar (multe) capitol finale. Dacă nu mă credeți, citiți-o.
Adauga un comentariu