Almanahul debuteaza cu o gafa a lui Alexandru Mironov, din moment ce acesta ne spune chiar din pagina de garda, la rubrica „Editorial”, ca primul almanah a aparut in 1983, cu titlul de Almanah Anticipatia 1984?!
Insa eroarea este imediat reparata de Mircea Oprita in articolul urmator, din rubrica „Retro Anticipatia”, de unde aflam ca „prima editie a Almanahului Anticipatia apare in vara lui 1982”, „purtand inscris pe coperta anul 1983”. La aceeasi rubrica retro se afla si un grupaj intocmit de Aurel Carasel, care ne ofera informatii detaliate despre activitatea literara a lui Victor Kernbach si Adrian Rogoz, precum si fragmente ale celor mai importante texte SF semnate de cei doi autori consacrati, deja publicate in volum sau in revista CPSF. Acest grupaj imi aminteste oarecum de vechile medalioane incluse in prima generatie a Almanahului Anticipatia.
Pe Alexandru Mironov il regasim si in a treia rubrica din almanah, denumita „Ancheta Anticipatia”, unde, citez: „cele mai luminate minti contemporane raspund la trei intrebari fascinante si pertinente”. Asa o fi.
La rubrica „Foresight” am descoperit un excelent interviu realizat in exclusivitate de AA – 2013 cu fondatorii companiei Softwin, care ne prezinta „o poveste de succes lansata in Romania”.Tin sa subliniez ca m-a lasat masca imaginea lupului dacic convertita intr-un logo stilizat pentru programul Bitdefender; imaginea e pur si simplu geniala! Frunza Elenei Udrea, creata pentru promovarea turismului romanesc, e de-a dreptul penibila si idioata pe linga acest brand de tara, care ar fi fost mult mai eficient si atragator pentru straini. Totusi, la o evaluare globala, rubrica „Foresight” pare cam neinspirata, cu exceptia interviului susmentionat si a celui cu David Brin, autorul excelentului roman „The Postman” (ecranizat insa mizerabil de Kevin Costner in 1997).
Rubrica „Focus” este centrata pe planeta Marte, care, intr-adevar, constituie un subiect de actualitate. Ar fi interesant ca, pe viitor, sub cupola acestei rubrici sa fie descrisa cite o planeta din sistemul nostru solar si nu numai (de pilda, cometa Halley, quasari, gauri negre – ultimele impreuna cu Stephen Hawking etc.). Din cuprinsul acestei rubrici spicuiesc interviul cu Kim Stanley Robinson, autorul trilogiei Marte – Rosu, Verde si Albastru, si o sectiune dedicata lui Ray Bradbury, parintele Cronicilor Martiene.
Urmeaza rubrica „Singularitate”, ce incepe chiar cu popularizatorul acestei notiuni, Vernor Vinge; astfel, in articolul „Iminenta singularitate tehnologica”, Vinge ne explica modul in care progresul tehnologic poate evolua pina la aparitia unor inteligente artificiale supraumane, eveniment denumit „singularitate”. In siajul acestui articol gasim trei proze scurte, pe care le voi pomeni in ordinea valorii lor: „Chrome”, de William Gibson (de altfel, cea mai buna traducere din tot almanahul), „Despre infern si calculatoare”, de Liviu Radu si „Viziuni de metaroman”, de Rudy Rucker.
AA – 2013 continua cu rubrica „Frontiere”, asupra careia voi insista mai mult, deoarece o consider de departe cea mai buna si cea mai omogena din intreg almanahul.
In primul rind, trebuie sa subliniez ca povestirea „Menajeria de hartie”, de Ken Liu, este pur si simplu superba! Un text plin de originalitate, ce ridica mult valoarea almanahului, nu doar prin prisma premiilor cistigate (Nebula, Hugo si World Fantasy), ci si prin sensibilitatea sa aparte.
In al doilea rind, mi-a placut articolul de popularizare a stiintei denumit „In cautarea bosonului Higgs”, excelent prezentat (scurt si la obiect) de fizicianul Adrian Buzatu.
La aceeasi rubrica „Frontiere” mai gasim un articol bine scris de Roberto Quaglia si intitulat „Puterea imunologiei memetice”. Articolul mi s-a parut chiar mai interesant decit povestirea cu vampiri scrisa de acelasi autor italian, in colaborare cu scriitorul britanic Ian Watson, si intitulata „Iubitul meu vampir si cometa de sange”, din care am retinut, in special, ideea ghidusa ca Vlad Tepes era homosexual, aspect demonstrat pe viu si in… (di)rect tocmai presedintelui SUA! Deh, cum se mai amuza unii pe seama romanilor…
„Ubik, mon amour”, de Marian Truta, este o pastisa dupa celebrul roman al lui Philip K. Dick, cu o poanta de final tipica si previzibila; din fericire, proza e suficient de scurta si bine scrisa ca sa nu devina neplacuta.
„Vesti dintr-un Univers pitic”, de Danut Ungureanu, mi se pare o schita simpatica, dar ilogica, fiindca pleaca de la o premisa gresita din punct de vedere stiintific. Chiar daca obiectele sint micsorate de asa-zisa „masina de micsorat”, ar trebui sa-si mentina masa initiala pentru a putea sa revina la dimensiunile si greutatea de dinaintea micsorarii lor. Deci nu vad cum ar putea cineva sa-si duca in poseta sau in buzunar un automobil de o tona?!
Tot la rubrica „Frontiere” trebuie sa-l amintesc si pe Aurel Carasel, cu a sa schita „Decor scenic cu spinari si partoni”, datorita careia am obtinut un exemplar gratuit din AA – 2013 la concursul organizat de Nemira pe blogul omonim, la sfirsitul lunii octombrie 2012. Daca schita lui Carasel are o doza insemnata de SF, nu acelasi lucru pot sa-l spun despre pastila lui Oliviu Craznic, intitulata „Anna Lise”, ce n-are nici macar aroma SF…
Pseudonimul Sebastian A. Corn figureaza si el cu schita „Sunt Omega”, iar pe ultimul loc al rubricii „Frontiere” se claseaza omniprezentul Andi Caragea, care pare a fi tot un pseudonim, fiindca pe coperta a 4-a figureaza numele Alexandru Ichim Burlica drept autor al articolului „Scena festinului” (inclus in ultima rubrica a almanahului), desi in interior apar semnatura si chipul lui Caragea la acelasi articol?! Marturisesc ca articolele lui Andi Caragea m-au plictisit. Vad ca acest autor este prezent in 4 (PATRU!) rubrici diferite, cu tot atitea articole la fel de insipide. As fi dat nota 10 rubricii „Frontiere”, daca nu aparea si Caragea in ea! Dar Andi Caragea nu se/ne lasa si recidiveaza in rubrica „Frontiere” cu un articol fad despre divinatie, preziceri, dat in bobi si alte descintece.
Rubrica „Personalitati romanesti” sta ca nuca in perete in acest almanah; cel putin, pe mine nu m-a convins ca merita sa apara in cuprinsul unui asemenea conglomerat, si-asa destul de eterogen. Aici apare din nou Andi Caragea – fara comentarii!
Din rubrica „Avanpremiere” se remarca in primul rind recenzia cartii „The Windup Girl”, de Paolo Bacigalupi, promisa de Nemira inca din toamna lui 2012, dar care se lasa inca asteptata. In al doilea rind, remarcam promisiunea Nemirei ca revista CPSF – Anticipatia va renaste intr-o, citez: „serie noua, cu un aspect grafic modern si o conceptie editoriala novatoare”. Si, in fine, cred ca schita lui Gregory Benford, „O viata cu un Semiconstient”, ce prefigureaza volumul „Antologia viitorului”, isi avea locul mai potrivit la rubrica „Singularitate”.
La rubrica „Mozaic” (ultima din almanah) ies in evidenta doua creatii: prima apartine lui Mihnea Columbeanu, care face o trecere in revista a filmelor SF aparute in perioada 1999-2012, iar cealalta consta in banda desenata intitulata „Harap Alb Continua” – o reinventare a basmului lui Ion Creanga, dupa un scenariu de Mihai Ionascu si desene realizate de Andrei Moldovan.
In concluzie, AA – 2013 se prezinta bine per ansamblu, cu cele zece rubrici frumos legate si colorate, insa asteptarile mele erau mult mai mari. Poate urmatorul numar va fi mai incitant si consistent, orientat indeosebi pe proza si mai putin pe nostalgii & apologii ale unor vremuri trecute ori savanti-ilustri-necunoscuti.
Cit despre titlul ales pentru recenzie, mentionez ca am facut trimitere atit la DEX, cit si la articolul sus-amintit al lui Mihnea Columbeanu din rubrica „Mozaic”. Mai exact, cuvintul „avatar” este explicat astfel in DEX: „AVATAR, avataruri, s.n. (In unele conceptii religioase) Reincarnare succesiva a unei fiinte. * Fig. Transformare neprevazuta (si chinuitoare) care intervine in evolutia unei fiinte sau a unui lucru”. Iar in articolul „Filmul SF in mileniul III – A New Hope…?”, Mihnea Columbeanu caracterizeaza pelicula „Avatar”, semnata de James Cameron, in felul urmator: „o orgie a formelor fara fond”.
Inchei recenzia almanahului cu un citat relevant din Mihai-Dan Pavelescu si a sa „Tentativa de raspuns la o intrebare nepusa” (inclusa in rubrica „Retro Anticipatia”, la paginile 28 si 29): „nu stiu daca o asemenea configuratie ar putea rezista mai mult de una sau doua aparitii pentru nostalgici”. Imi permit sa ANTICIPEZ ca Nemira va reusi sa editeze Almanahul Anticipatia, pe hirtie, cel putin pina in 2020, dar mai departe de atit nu indraznesc sa deslusesc in viitorul acestuia…
Adauga un comentariu