Arhive din December, 2013
”JFK 11.22.63” de Stephen King
On December 18, 2013 in Carti, Suspans
”E ceva care acționeză, înțelegi? Undeva în univers (sau dincolo de el), o mașină infinită ticăie și își învârte angrenajele imense.”
De-a lungul vremii, au fost multe evenimente care au zdruncinat omenirea, au schimbat sau curmat viețile a sute de mii de oameni, și din care urmașii au avut de învățat.. sau de suferit. Fie că e vorba despre un război, decizia unui conducător, moartea unei personalități, sau o catastrofă naturală, oricare dintre aceste lucruri dacă nu s-ar fi întâmplat, poate viața noastră acum ar fi diferită, în mai bine.
Jack Epping se obișnuise deja cu ideea că nimic spectaculos nu i se mai poate întâmpla, și se complăcea în monotonia pe care existența lui o căra în spate: fiind un profesor de liceu de 30 de ani, divorțat, singur și fără prea multe cunoștințe, nici nu prea avea multe șanse. Read the rest of this entry »
Vânturile de la Marble Arch (1) – The Best of Connie Willis
On December 18, 2013 in Carti, SF
Recunosc că nu am citit până acum nimic din ce a scris Connie Willis, şi s-a dovedit că pierderea este a mea. Volumul 1 din „The Best of Connie Willis” s-a dovedit astfel o surpriză mai mult decât plăcută, aşa încât aştept cu nerăbdare să pun mâna şi pe cel de-al doilea volum al seriei.
Connie Willis (care cât de curând – pe 31 decembrie – va serba o anumită vârstă) este o figură marcantă a SF-ului american, având în palmares nu mai puţin de 11 premii Hugo şi 7 premii Nebula; din anul 2009 a intrat în Science Fiction Hall of Fame iar din 2011 Science Fiction Writers of America a desemnat-o al 28-lea Grand Master. În carte nu întîlneşti nimic din recuzita pe care ai putea să o aştepţi de la genul science fiction – temele SF sunt mai mult un fundal, un pretext pentru ceea ce vrea să comunice scriitoarea – deşi le poţi recunoaşte pe parcurs : călătoria temporală, de exemplu, care este cea mai des întâlnită. Lectura este plăcută, umorul discret este prezent de la un capăt la celălalt al volumului – mie personal mi-a plăcut povestirea „Luna albăstruită”, dar toate merită citite şi, mai important, pot fi recitite cu uşurinţă şi fără plictiseală. Read the rest of this entry »
De ce “Urzeala tronurilor”?
On December 13, 2013 in Carti, Fantasy, SF
De ce “Cantec de gheata si foc”? Chiar, de ce? Probabil ca, la fel ca mine, ai inceput sa citesti cartile dupa ce a aparut serialul si iti pot spune ca, desi este superb realizat, cartile sunt de un million de ori mai bune. George R. R. Martin, autorul, are o modalitate unica de a scrie: pe langa lipsa capitolelor conventionale, acestea fiind inlocuite de pasaje pe care le citesti doar din perspectiva unui personaj, fiecare capitol decurge cum banuiesti pana la un punct doar ca sa se termine cum nu te astepti si sa vrei sa citesti urmatorul capitol al personajului respectiv. Crezi ca vreun personaj nu e important? Te inseli. Niciodata nu stii cand George se decide sa iti arunce in fata un personaj pe care l-ai remarcat in treacat intr-o fraza si sa descoperi ca este unul dintre cele mai importante cu putinta.
Asa-numitele plot twist-uri sunt atat de dese, incat dupa un timp refuzi sa mai incerci sa iti dai seama de ce urmeaza sa faca personajele. Sa nu uitam de vise si premonitii. Atat de vag descrise, atat de ambigue, dar pana la urma atat de importante. Ca tot suntem la partea de fantastic, la partea de basm, tin sa va amintesc de dragoni. Adica serios acum, o carte cu dragoni, in zilele noastre…Da! Da! Da! Read the rest of this entry »
Vita Sexualis (mai mult sau mai putin)
On December 12, 2013 in Carti
De Mos Nicolae am primit cadou cartea Vita Sexualis, de Mori Ogai. Cel care mi-a daruit-o s-a gandit ca mi-ar placea pentru ca ma pasioneaza cartile cu si despre spatiul asiatic, in special cele care fac referire la Japonia.
Mi-am inceput lectura a doua zi si am prelungit-o pe mai multe seri, din cauza timpului liber cam limitat. Altfel, avem de-a face cu o carticica destul de subtirica, ce ar merge parcursa chiar si intr-o singura seara. Te culcusesti frumos alaturi de cana de ceai (sau hai, chiar si un pahar de vin) si citesti pana adormi.
Mi-a placut pentru ca este usor de urmarit, naratorul povestind intr-un mod simplu si curat (ca mai toti naratorii japonezi de sex masculin). Si, in timp ce scoate amintirile pe rand, precum dosarele dintr-un fisier, nu isi schimba tonul rece, detasat, indiferent de ce ne prezinta. Nici chiar propria-i copilarie nu pare sa il emotioneze in vreun fel.
De fapt, datorita tonului si stilului in care domnul Kanai ne impartaseste evenimentele din trecutul sau, mi-a creat inca de la inceput impresia ca ar fi un om de stiinta care a luat notite in urma unui experiment realizat pe sine insusi. Iar, mai tarziu, mi s-a confirmat acest punct de vedere observand personajul cum isi satisface curiozitati legate de propria-i sexualitate existente inca din copilarie doar pentru a aduna informatii, nu pentru a isi satisface vreo nevoie. La fel cum prefera si sa invete de dragul invatatului, nu datorita vreunei chemari sau a vreunei pasiuni simtite pentru un subiect anume. Read the rest of this entry »
