Arhive din June, 2009
Stephen King – Orasul bantuIT
On June 24, 2009 in Horror
Roman clasic al lui Stephen King, IT, “Chestia” cum s-ar traduce ad-literam, ramane in sectiunea “Memorabil” a rafturilor mintii oricarui cititor care inainte de a ajunge impreuna cu noi, chiar aici in aceasta clipa, a trecut printr-o copilarie, fie ea una consumata demult, sau si mai bine, una care inca nu l-a parasit de tot. Caci, de fapt, asta inseamna Orasul bantuIT, locul acela in care ai fost cand erai mic, unde tu si colegii tai erati haituiti de batausii scolii pe care incercati mereu sa-i evitati, locul in care te-ai intalnit cu proprii tai monstri, in care la un moment dat i-ai si infruntat impreuna cu ajutoarele care ti s-au ivit in cale, acestea fiind prietenii care se aflau in aceeasi situatie cu tine.
Chestia care sta la panda se foloseste de metode aparent infantile pentru a-si atrage victimele in capcana, are capacitatea de a-si schimba forma, preferata ei fiind un clovn botezat de el insusi cu numele Pennywise, desi nimeni nu este in stare sa-i vada forma in adevarata sa natura. In ciuda nerabdarii, asteapta sa-si ia tributul de sange pentru ca nu poate dormi atunci cand ii este foame. Isi face aparitia atunci cand te astepti cel mai putin, si are o carte de vizita sangeroasa. Insa cu ajutorul prieteniei, al curajului si tuturor virtutilor de care poate da dovada un copil, monstrul poate fi alungat. O nimica toata, este? Cu siguranta niste vremuri de aur. Dar asta este numai inceputul…
Ce poate fi mai infricosator decat atunci cand trebuie sa deschizi o portita spre trecut pe care o credeai de mult inchisa? Tocmai asta se intampla cu eroii acestei carti, sunt chemati inapoi in Derry, orasul natal, unde Monstrul s-a trezit din nou mai infomentat ca niciodata si insetat de razbunare. Datorita unei promisiuni facute in urma cu peste 25 de ani, atunci cand oroarea fusese infranta doar temporar, copiii de odinioara, acum oameni maturi, sunt nevoiti sa se intoarca in orasul in care a inceput totul, in ciuda fricii, a lipsei unui plan, si sa elimine o data pentru totdeauna pericolul ce a existat de sute de mii de ani pe pamantul din Derry.
Cu o intriga deosebita si o tehnica narativa excelenta, Stephen King face ca fiecare personaj din poveste sa atraga interesul si admiratia, in evolutia lui pe tot parcursul romanului. Spre exemplu Pennywise, genul sau asexuat, si in primul rand personalitatea sa care nu se compara cu niciun alt “raufacator”; el isi alege diferite comportamente de ticalos asociate cu cea mai mare teama a urmatoarelor victime si, pe intelesul oricui, baga groaza in ei inainte de a-i ataca. Ca sa nu mai vorbim despre personajele principale, care se regasesc in fiecare dintre noi, copilaria acestora si lucrurile de care au parte amintesc cititorului dificultati si bucurii pe care le-a intampinat si el in aceasta perioada.
Fiecare din pustii care formeaza Clubul Pagubosilor, titlu acordat datorita problemelor de familie si cu tovarasii de cartier “binevoitori” din gasca lui Henry Bowers, care sunt gata oricand sa le arda o mama de bataie umilitoare. Cei sapte pusti, sase baieti si o fata – William Denbrough (Bill Barosanul), Ben Hanscom (Claita), Beverly Marsh, Richie Tozier, Eddie Kaspbrak, Mike Hanlon, Stanley Uris – sunt protagonistii care au toata simpatia publicului, care se gasesc in fata unui rau pe care nu-l pot intelege complet, dar pe care stiu ca trebuie sa-l infranga. Au trecut o data prin iad si l-au gonit, dar numai pentru un timp. Maturizarea le-a adus experienta, dar si uitare. Vor mai fi in stare sa-si aminteasca cum il vor distruge pe Monstru, in lipsa “magiei” tineretii? Vor reusi sa-l alunge definitiv? Si cu ce pret?
[ratings]
Radu Mihai
Dan Simmons – Hyperion
On June 24, 2009 in SF
Hyperion de Dan Simmons este povestea a sapte pelerini si a drumului lor spre un loc enigmantic numit Criptele Timpului aflat pe indepartata planeta Hyperion. Aceste cripte sunt lacasul lui Shrike, o entitate misterioasa, criminala, de neoprit si de necunoscut, care pare a sfida legile fizicii si probabilitatii. Cei sapte au fost alesi de catre Biserica lui Shrike pentru un ultim pelerinaj in timp ce conducerea civilizatiei umane, numita
Hegemonie, se pregateste de razboi.
Cartea a fost comparata cu Povestirile din Canterburry de Chaucer. La fel ca in acestea, fiecare membru al pelerinajului isi spune povestea. Ceva ii uneste pe acesti oameni si poate punandu-si unii altora aceste povesti, vor afla motivul. Aici sta frumuseatea si ineditul acestui roman. Fiecare poveste este spusa cu o voce si un ton distinctiv. Fiecare caracter este astfel foarte bine conturat. Fiecare poveste este captivanta, epica dar si emotionanta. Prin aceste povesti se creioneaza un minunat tablou viu al societatii in care personajele traiesc. O societate in care calatoriile instantanee si informatiile infinite sunt la ordinea zilei. Legile lor sunt facute de o democratie atat de adanc inradacinata, incat fiecare cetatean poate participa la fiecare minut al guvernarii. Dar intreaga civilizatie este intretinuta de Inteligente Artificiale ajunse aproape la omnipotenta.
Prin povestile lor aflam ca fiecare personaj a fost in contact la un moment dat cu Hyperion, cu Shrike sau cu Criptele Timpului. Unul dintre pelerini este un tata care cauta leacul pentru boala necunoscuta a ficei lui. Ceilalti sunt un poet, un soldat, un detectiv particular, un anarhist, un diplomat, dar toti sunt cumva conectati cu entitatea misterioasa. Astfel prin povestile lor aflam nu numai despre ei, cat si despre misterele care il inconjoara pe Shrike, mistere de care poate depinde supravietuirea rasei umane.
Exista putine carti care reusesc intr-o asemenea masura sa creeze atat un univers convingator cat si sa il populeze cu personaje credibile. De fapt termenul de Science Fiction este mult prea limitat pentru a descrie acest roman care este pe lange SF si fantasy, si mystery, si teologie, si poveste de dragoste. Astfel acestea carte are pe langa meritul de a emotiona cititorii, pe acela de ai ridica deasupra naratiunii si de ai face sa contemple conditia umana.
Aceasta carte este o bijuterie rara meritand pe deplin laudele care i-au fost aduse si premiile cu care a fost incununata. Este un roman aproape perfect. Singurul lucru care lipseste este de fapt finalul (dar pentru asta exista Caderea lui Hyperion, aparuta si ea la editura Nemira). Cu toate acestea, Hyperion poate fi citit ca un roman de sine statator atat pentru povestirile din care este compus (povestiri care le insele pot fi citite cu placere si separat) cat si petru efectele profunde pe care le va avea asupra constiintei cititorilor.
[ratings]
Tudor Ciocarlie
Robert Charles Wilson – Turbion
On June 24, 2009 in SF
Trebuie să recunosc că am cumpărat Turbion dintr-o greşeală. Am crezut că Robert Charles Wilson este unul din autorii des publicaţi în cele patru antologii Gardner Dozois, apărute la editura Nemira, şi care au devenit pentru mine un fel de diapazon al SF-ului de calitate. De fapt, l-am confundat pe Wilson cu numeroşii Robert şi Charles existenţi în volumele mai sus menţionate, dar din care el lipseşte cu desăvârşire. Nu pentru că nu ar fi un scriitor de calitate, ci doar pentru simplul motiv că nu prea scrie proza scurtă ci cu predilecţie romane (cu excepţia unui volum de 9 povestiri, publicat în anul 2000, a primului text SF publicat, în anul 1975, în revista Analog Science Fiction şi a unei nuvele în 2006, Julian: A Chistmas Story, care a fost şi nominalizată la Hugo).
Robert Charles Wilson este născut în 1953 în California, pe care a părăsit-o împreună cu familia, la vârsta de 7 ani, pentru a se stabili în Canada, a cărui cetăţean a devenit abia în 2007. Începând cu 1986, este scriitor de SF full-time şi a publicat până la această dată 14 romane, majoritatea nominalizate la premii de anvergură, din care a câştigat un Hugo (cu romanul de faţă), Philip K. Dick, Theodore Sturgeon, John W. Campbell şi alte câteva, în numeroasele ţări în care a fost tradus.
Turbion, editura Nemira, 2008, în traducerea lui Mihai-Dan Pavelescu (nota editurii: cartea Turbion a aparut la Editura Nemira in traducerea doamnei Ana Veronica Mircea), a apărut în ediţia originală sub titlul Spin, în 2005, la editura Tor Books şi este primul volum dintr-o trilogie din care a mai apărut Axis (2007) şi Vortex, în curs de apariţie. Sincer, primul lucru care l-am făcut când am avut cartea în mână a fost să consult DEX-ul pentru a vedea ce înseamnă “turbion”, şi am descoperit că este un fel de “vârtej” sau “mişcare spiralată a aerului” şi vine din francezul “tourbillon”. Aceasta din punct de vedere mot-a-mot a cuvântului “turbion”, pentru că la traducerea în limba română a englezescului “spin” am descoperit printre altele : “învârtire, răsucire”, “învolburare” sau “plimbare scurtă şi rapidă”, toate potrivindu-se de minune cărţii lui Robert Charles Wilson, care ne oferă în cele peste 700 de pagini o învolburare de vieţi, o răsucire de situaţii, care mai de care mai spectaculoasă, dar şi o plimbare scurtă şi rapidă printr-un posibil viitor al universului.
Romanul este scris la persoana I de către Tyler Dupree, care ne povesteşte cu tristeţe şi speranţă ce se întâmplă cu viaţa prietenilor lui cei mai buni, cu dragostea lui şi soarta omenirii înainte şi după apariţia turbionului. Acesta este o membrană artificială instalată în jurul planetei de către o civilizaţie extraterestră necunoscută, numiţi “Hypotheticals”, cu scopul de filtra razele electromagnetice venite din exterior, dar care face invizibile şi stelele. Omenirea descoperă cu uimire că membrana este relativ permeabilă la sondele experimentale trimise de oameni în spaţiul cosmic şi că aceasta este un scut de protecţie împotriva expansiunii soarelui care ameninţă să distrugă pământul. “Şmecheria” autorului, dacă putem s-o numim aşa, este aceea că un alt efect al membranei turbionului este acela că timpul se scurge complet diferit de o parte şi de cealaltă a acesteia. Astfel, în timp ce pe Pământ se scurge 1 secundă în restul universului trec 3,17 ani, adică la 1 an pământean corespund 100 de milioane pentru restul. Odată ce această relaţie simplă este stabilită, nimic nu mai stă în calea imaginaţiei lui Robert Charles Wilson, care ne oferă un adevărat recital de literatură science fiction scrisă într-un stil clasic şi plin de eleganţă. Acest prim volum al trilogiei este un amestec bine echilibrat de sentimente umane cu tehnologii sofisticate : dragoste, prietenie, trădare, spaimă cu dilatarea timpului, nanotehnologii care permit replici umane sub formă de marţieni, încetinirea îmbătrânirii, teraformatarea planetei Marte şi multe altele.
Nu sunt admiratorul romanelor în serie în domeniul SF, nici măcar a romanelor, pentru simplul motiv că am teoria mea privind durata unei vieţi şi a ceea ce poţi să faci pe parcursul ei, dacă repeţi de prea multe ori acelaşi lucru, rezultă un fel de risipă inutilă de timp şi pierderea altor oportunităţi. De data aceasta însă , să fiu al naibii dacă nu abia aştept să apară la editura Nemira volumul doi al trilogiei, Axis.
[ratings]
Nicolae C. Ariton
Marion Zimmer Bradley – Doamna din Avalon
On June 23, 2009 in Fantasy
Nefiind o cititoare inraita de fantasy, nu am inceput acest roman cu cine stie ce entuziasm. Nu stiam cine este aceasta Marion Zimmer Bradley dar am banuit ca este americanca. I-am simtit stilul si exprimarea chiar si citind-o in traducere. Ca intotdeauna, mi-ar placea sa citesc in original dar nu ma plang, traducerea n-a fost deloc rea. Cartea merita toata atentia fie si doar pentru poveste. Ce pot sa spun, imi plac mult povestile… mai ales cele cu vrajitoare si zane!
Doamna din Avalon este o poveste despre magie si spiritualitate, despre paganism inainte de a capata ingrozitoarea conotatie negativa pe care o are acum. Fara sa-ti dai seama, lectura te poarta printre incantatii si credinte demult pierdute dar fascinante si atragatoare. Apreciez si faptul ca are si elemente de fictiune istorica desi nu am verificat cat de mult se respecta realitatea istorica si nici nu cred ca o voi face. Ideile generale sunt de ajuns pentru a crea atmosfera.
Cartea are trei parti, fiecare referindu-se la o perioada diferita din istoria Avalonului si respectiv la preoteasa care il conduce. Cele trei povesti se impletesc frumos, dar nu pot spune ca exista o intriga centrala a romanului. In mare parte este un fel de… umplutura, as spune, la The Mists of Avalon, care se pare ca este romanul cel mai bun al scriitoarei. Si fara sa-l fi citit imi dau seama ca este un fel de completare, note si explicatii la ce se intampla acolo. Asadar, impresia per total nu e cea mai buna… caci fara a cunoaste cartea sau a fi vazut filmul (The Mists of Avalon) totul pare un pic haotic.
In ceea ce priveste personajele, acestea nu par inca perfect conturate, dar sunt simpatice. Nu poti spune cu certitudine daca un anume personaj este negativ sau nu. Demult nu am mai citit o carte in care personajul principal sa fie unul colectiv – femeile din Avalon au comportamente si sentimente lumesti dar poseda si o doza de magie care le face extrem de atragatoare. Se simte insa ca romanul face parte dintr-o serie… se simte nevoia unor informatii suplimentare pe care nu le descoperi nici macar pana la sfarsit.
E adevarat si ca scenele sunt destul de hollywoodiene. Asadar, nu va asteptati la cine stie ce capodopera; asteptati-va insa la o poveste minunata, numai buna de starnit dragostea pentru fantasy. Mie mi-a placut… in ciuda tuturor minusurilor.
[ratings]
Diana Borca
