Serge Brussolo – Haita
In March 21, 2008 in Horror, Suspans
Pe coperta romanului „Haita” Serge Brussolo este numit Stephen King al Frantei, iar afirmatia nu este departe de adevar.
Pe strazile Parisului bantuie un criminal numit de presa Jupuitorul. Jupuitorul ataca doar femei, iar victimelor sale le lipsesc scalpul si bucatile de piele acoperite de par. Jupuitorul este Georges Mareuil-Mondesco, o figura solitara, singurul mostenitor al unei familii din inalta societate. Georges este ajutat de o tanara cu un trecut nefericit, Sarah. Dar ce se afla in spatele acestei minti criminale, ce impulsuri il imping? De ce Georges refuza sa viziteze locul unde isi depoziteaza „suvenirurile” luate de la victime, aflate in muzeul animalelor impaiate al lui Werner Mareuil-Mondesco, tatal sau, un avid pasionat de vanatoare si taxidermie? Ce legatura este intre toate acestea si animalele impaiate?
Romanul lui Serge Brussolo se aseamana foarte mult cu o piesa de teatru, actiunea se desfasoara in majoritatea timpului in cadrul aceluiasi decor, imensa proprietate a lui Georges Mareuil-Mondesco. Intalnim doar doua personaje, Georges si Sarah, iar evenimentele par a se desfasura pe acte. Intriga romanului este originala, interesanta, captivandu-ma pana la finalul lecturii.
Mi-a placut cum Serge Brussolo reuseste crearea unor personaje excelente, dovedind o atenta cunoastere a psihologiei umane. Gandurile, trairile si temerile lor sunt surprinse in amanunt, foarte bine descrise, conferind adancime personajelor.
Georges a avut o copilarie traita in umbra tatalui, incercand sa se ridice la asteptarile acestuia, dar nereusind aproape niciodata. Izolat, considerat ciudat de copii de varsta lui, dezvolta fobii ce ii vor afecta viata. Sarah, o tanara orfana, crescuta intr-un orfelinat, ajunge printr-o conjunctura mai mult sau mai putin nefericita asistenta lui Georges. Ea se va vedea nevoita sa-si confrunte trecutul cu prezentul.
Actiunea romanului este halucinanta, terifianta, la limita realului cu imaginarul. Autorul este foarte atent la detalii, descrierea scenelor fiind facuta cu minutiozitate. Scenele violente se imbina cu scenele de o sexualitate excesiva, creand imagini grotesti, cu impact extraordinar asupra atmosferei romanului. Si daca tot am mentionat supranumele de Stephen King al Frantei, trebuie sa spun ca „Haita” mi-a amintit de „Jocul lui Gerald” al autorului american mentionat, dar si de „Betia Sangelui” al lui Dean Koontz. Aceeasi profunzime a personajelor, aceeasi actiune palpitanta si acelasi deznodamant neasteptat.
Romanul lui Serge Brussolo m-a fascinat si m-a incantat. Datorita atentiei acordate psihologiei personajelor sale, mi-a fost mult mai usor sa ma atasez de ele. Romanul „Haita” mi-a placut si se inscrie pe lista romanelor ce le voi reciti in timp. Il recomand cu caldura.
Mihai Adascalitei
[ratings]
Stephen King – Orasul bantuIT
In January 10, 2008 in Horror
Poti spune despre un roman horror ca este genial fara teama de a fi ridiculizat? Daca primul raspuns care v-a venit in minte a fost NU, inseamna ca n-ati citit IT al lui Stephen King, tradus magistral de Mihnea Columbeanu (felicitari! mai citisem cateva carti traduse de dl Columbeanu pentru alte edituri si fusesem nemultumita dar cu Orasul BantuIT si-a spalat toate pacatele).
Cititi-o si veti intelege de ce Stephen King a spus ca este , “suma a tot ce am facut si am invatat in viata mea”. Este o carte uluitoare si nu mi-e rusine sa recunosc faptul ca o recitesc o data pe an, a devenit un fel de ritual ce dateaza din. . . nu mai stiu, oricum, am prima editie, sunt vreo zece ani de atunci, poate mai mult. Le-am imprumutat-o si prietenilor iar acolo unde am intampinat rezistenta, am cumparat-o si le-am facut-o cadou.
Are nenumarate fatete, ca un diamant, poate fi citita pe diverse planuri si poate placea chiar si celor ce nu sunt amatori de horror. Radiografia unui oras american de provincie in anii ’50 cand modul de viata incepea sa fie amenintat de aparitia rock’n-roll-ului; e interesant sa gasesti numele unor formatii si cantareti blamati atunci, aflati azi in The Hall Of Fame si despre care noi abia reuseam sa auzim cate ceva, date fiind conditiile sociale. . . Monografia fictiva a unui loc la fel de fictiv, marcat de un trecut destul de sangeros, cunoscut de locuitorii sai dar totusi ignorat cu eleganta obstinatie, intr-un mod tipic pentru Derry – oraselul care a reusit sa coexiste cu Raul, prosperand in ciuda sau mai degraba datorita acestuia. . .
In al treilea rand, este un roman despre copilarie si prietenie, capitole superbe pline de umorul si candoarea varstei respective. Cei sapte pusti aflati in pragul pubertatii, incercati de primii fiori ai iubirilor adolescentine, sunt niste personaje incredibil de atasante. . . M-as hazarda sa spun ca IT e un fel de, Ciresarii in varianta horror dar cred ca multi dintre cei ce vor citi aceste randuri n-au auzit de romanul lui Constantin Chirita, pe deasupra personajele lui Stephen King sunt niste loseri cu totii (alesi oarecum pe criterii “politically correct”: Bill este balbait, Eddie – astmatic, Richie – ochelarist, Ben – obez, Beverly este fata, Stan – evreu iar Mike – negru, sa nu uitam, erau anii ’50!), aflati pe lista neagra a lui Henry Bowers(batausul de serviciu) si a amicilor lui, oarecum niste antieroi dar cu atat mai plauzibili.
Si, fiind vorba de Stephen King, este, bineinteles, un roman de groaza clasic, destul de cumplit incat sa-ti faca parul maciuca, niciun fan al genului horror nu va fi dezamagit! Nu vreau sa intru in detalii, e destul de greu sa condensezi doua volume destul de groase in cateva randuri si nu vreau sa stric surpriza nimanui. . .
Daca ati vazut miniseria TV cu John Ritter si Anette O’Toole. . . uitati de ea! De altfel, din cate stiu, King n-a fost prea incantat de ecranizarile romanelor sale. . . Filmul nu reuseste sa atinga decat unele aspecte ale cartii, fapte, informatii, detalii, trairi au fost date la o parte pentru a nu complica scenariul dar ele erau importante in urzeala narativa, lucru de care iti dai seama numai citind-o. . .
Cei familiarizati cu romanele lui King vor regasi acel talent unic de a crea tabloul unei tragedii generale din dramele unor personaje marunte create special pentru asta, o avalansa de intamplari nefericite ce se petrec in acelasi timp(ca in Apocalipsa, de exemplu) dand-i impresia venirii sfarsitului lumii. . . In cazul orasului Derry, Maine – sfarsitul unei lumi, lumea lor asa cum o stiau. . .
Dar, ca in orice basm, fie el unul modern, in final Binele invinge Raul, chiar daca asta presupune niste sacrificii. . . De asta imi place Stephen King mai mult decat Serge Brussolo ori decat alti autori de horror, in cartile lui exista speranta. . . si asta e de ajutor atunci cand inchizi cartea si pui capul pe perna incercand sa adormi. . . dupa ce ai controlat prin dulapuri si pe sub pat!
Cristina Serbu
[ratings]
Chelsea Quinn Yarbro – Hotel Transilvania
In January 07, 2008 in Horror, Romanul de dragoste
Mitul vampirilor a devenit, de-a lungul anilor, un subiect foarte utilizat de catre autorii genurilor fantasy sau horror. Chelsea Quinn Yarbro a fost si ea atrasa de acest mit, debutul ei in acest gen de literatura constituindu-l romanul Hotel Transilvania, primul roman din cele 20 ale seriei Saint Germain.
Fiind o fana inraita a Cronicilor vampirilor lui Anne Rice, nu prea stiam sa ma astept cand am inceput sa citesc romanul lui Chelsea Quinn. Ma asteptam sa intalnesc destule similitudini intre cele doua romane. Insa, pe masura ce citeam, descopeream ca ma inselasem chiar foarte mult.
Avand la baza un personaj real, Contele de Saint Germain, autoarea a reusit sa imbine cu maiestrie realul si imaginarul, istoria si legenda. Intocmai cum ne este prezentat de catre istorie, asa si autoarea ni-l prezinta pe Contele de Saint Germain invaluit intr-un mister greu de descifrat.
Actiunea are loc in Franta secolului al XVIII-lea, cu patru decenii inainte de izbucnirea revolutiei franceze. Societatea acelei vremi este descrisa cu precizie, cititorul facand cunostinta cu numeroase personaje caracteristice vremii. Nu sunt lasate la urma nici descrierile vizand vestimentatia sau obiceiurile caracteristice perioadei.
In mijlocul unei societati pariziene corupte, o intalnim pe Madelaine de Montalia, o tanara frumoasa, dar naiva. Lipsa ei de experienta o va pune in primejdie de multe ori de-a lungul actiunii romanului, fiind tinta actiunilor societatii satanice conduse de contele de Saint Sebastien.
Inca de la inceput ne putem da seama de ura pe care Saint Sebastien i-o poarta lui Saint Germain. Ura ii este intarita mai apoi de incercarile lui Saint Germain de a o tine departe pe Madelaine de acolitii lui Saint Sebastien.
Indragostit profund de Madelaine, Saind Germain este gata oricand sa isi dea viata pentru ea. De aceea ii dezvaluie adevarata lui natura, aceea de vampir, castigand astfel increderea ei deplina, dar si dragostea ei, sentimente care o vor pune uneori in dificultate pe Madelaine in ceea ce priveste imaginea ei in societate, in conditiile in care in acea perioada femeile erau obligate sa fie virgine in noaptea nuntii.
Actiunea desfasurata in ultimele capitole se petrece rapid, cititorul neavand ocazia sa intrevada ceea ce se va intampla sau ceea ce s-ar putea intampla cu Madelaine si nici cu Saint Germain sau cu secta satanistilor.
Sfarsitul romanului nu este unul previzibil si poate nu in totalitate fericit pentru cei doi indragostiti. Cu toate acestea, cititorul nu va fi dezamagit de final, ci mai de graba va ramane cu o curiozitate in ceea ce priveste viitorul relatiei de iubite dintre tanara Madelaine si vampirul Saint Germain.
Ticu Ioana
[ratings]
Stephen King – Cimitirul animalelor
In January 07, 2008 in Horror, Suspans
Un coleg mi-a pus acest roman in brate. Este horror?, am intrebat. Nu citisem niciodata o astfel de carte. Am vrut sa o returnez, dar mi-am zis sa o rasfoiesc inainte, ca sa nu pierd ceva interesant. Am citit o pagina, doua, dar deja subiectul ma captivase.
Cimitirul animalelor este o carte pe care, daca ai inceput-o, nu o mai lasi pana nu o termini, cu toata teroarea si groaza descrisa in ea.
Intotdeauna aparentele sunt inselatoare. In prealabil, totul pare frumos, doctorul Louis Creed este numit director la Universitatea din Maine la departamentul de sanatate. Incercandu-si norocul si sperand la o viata mai linistita, se muta din Chicago langa micul orasel Ludlow, impreuna cu sotia sa Rachel, cei doi copii, Gage si Ellie, si motanul Church.
Dar, cum Stephen King ne-a obisnuit deja cu stilul sau horror, el schimba situatia familiei Creed la 180 de grade. Din ziua in care se muta, nenorocirile se abat asupra familie. Ellie isi juleste un genunchi, iar Gage este intepat de o albina. Aparent, sunt accidente obisnuite, dar acestea deschid calea spre marele dezastru ce se va napusti asupra lor.Vecinul lor, Judson Crandall, ii avertizeaza in legatura cu drumul ce trecea pe langa casa ce era deosebit de periculos, datorita camionagiilor ce conduceau cu viteza.
In aceasta carte horror, Stephen King indroduce si o nota de compasiune fata de personajul principal, Louis, care si-a pierdut tatal la varsta de trei ani. Acest detaliu este unul biografic, deoarece insusi, autorul a ramas fara tata la o varsta frageda.
Dupa cateva saptamani familia merge la o plimbare in padurea din spatele casei lor, pana la un cimitir al animalelor. Dar aceasta plimbare creeaza disensiuni intre Rachel si Louis. Rachel este inspaimantata de influenta pe care ar aveao cimitirul fata de Ellie. Deasemenea si Louis traieste o experienta traumatizanta in prima saptamana de la inceperea cursurilor, cand ii este adus un elev, Victor Pascow, ce fusese lovit de o masina. Acesta ii moare in brate.
In seara incidentului, Louis este vizitat de fantoma lui Pascow ducandu-l in padure si avertizandu-l ca bariera asta nu trebuie trecuta. A doua zi cand acesta se trezeste are impresia ca totul fusese un cosmar, dar acele de brad si noroiul de pe picioare il contrazic. De aici autorul ne introduce pe taramul fantastic, al fantomelor, al puterilor supranaturale.
Cand totul pare ca revine la normal, viata lui Louis incepe sa se destrame. In timp ce toata familia lui este plecata la parintii lui Rachel, el ramane acasa cu Church. Dar motanul este omorat de un camion in timp ce traversa strada. Jud stiind cat de mult tinea fetita la animal il pune pe Louis sa ia pisica intr-un sac si sa il insoteasca in cimitirul animalelor, dar nu il ingroapa acolo, ci pasesc peste bariera si merg mai departe in padure. Jud il duce intr-un alt cimitir, al indienilor Micmac. A doua zi motanul se intoarce acasa, teafar si nevatamat, dar nu la fel ca inainte, ci cu pofta de a ucide pasari si soareci.
Dupa putin timp si Gage, fiul, este omorat de un camion. Aflandu-se in pragul nebuniei, Louis isi deshumeaza fiul, aproape fiind prins de politie si il readuce la viata, cu toate insistentele batranului de a nu face asta.
Numai Louis poate sa repare marea greseala facuta. Astfel el este constient ca trebuie sa isi omoare propriul fiu, aceasta fiind numai una din pedepsele date de catre autor personajelor sale.
Alexa Monica
[ratings]
