Ochii dragonului – Stephen King
In February 24, 2010 in Autori, Carti, Clasici, SF
Toate povestile, dar mai ales cele fantastice, ma ajuta sa uit de prezent si sa traiesc aventurile eroilor, iar cartea care a reusit cel mai bine sa ma indeparteze de viata cotidiana a fost Ochii dragonului de Stephen King.
Asemenea oricarui basm, cartea incepe cu formula “A fost odata ca niciodata”, iar acest indiciu m-a ajutat sa inteleg ca Ochii dragonului este un roman clasic care spune o poveste la care participa atat eroi curajosi, cat si vrajitori necrutatori. Cu toate ca tema prezentata este simpla, iar actiunile personajelor sunt destul de usor de anticipat, ceea ce m-a impresionat la aceasta carte este felul in care a fost gandita.
E adevarat ca, poate, ideile folosite au fost epuizate – cate povesti sau romane in care eroii se lupta cu vrajitorii nu s-au scris deja? – dar ceea ce descrie Ochii dragonului nu se poate compara cu altceva. Tocmai actiunea tipica face din aceasta o lectura deosebita, tocmai simplicitatea sa a urcat romanul in topul cartilor mele favorite.
Regele este ucis – nimic mai banal, ati putea gandi. De cate ori nu sunt ucisi acestia pentru a pune mana pe tron? Chiar cand se dovedeste sa fi fost tocmai printul Peter, fiul sau cel mare, care oricum ar fi urmat la domnie, nimeni nu intra la banuieli. Cum a reusit un asemenea plan bine pus la punct sa fie urzit? Ce scop ascuns ar fi avut Peter pentru a comite crima? Cum se va termina totul? Acestea sunt doar cateva dintre intrebarile care nu ii dau pace cititorului pana la sfarsit. Read the rest of this entry »
Alegerea Celor Trei – Stephen King
In February 17, 2010 in Carti, Clasici, SF, Suspans
Dupa ce am citit Pistolarul (primul volum din trilogia Turnul Intunecat) ma asteptam ca Stephen King sa scrie o a doua carte prin care sa continue povestea initiala. Insa, King a ales sa dezvolte personaje noi Alegerea Celor Trei. Acestea sunt complexe, au o motivatie proprie si o intrega istorie in spate, astfel ca acest al doilea volum se apropie mai mult de stilul obisnuit al scriitorului.
Nu vei gasi deznodaminte nici in Alegerea Celor Trei deoarece aceasta parte a trilogie pare ca este o bucata dintr-un drum mult mai lung. De aceea te sfatuiesc numai sa te multumesti sa il insotesti pe Roland in calatoria sa. De asemenea, nu vei primi lamuriri in privinta Turnului Intunecat si nu vei afla de ce a fost important ca Pistolarul sa-si aleaga insotitorii in prima parte.
Poate as fi fost dezamagit si eu, cum am citit ca au fost unii, daca as fi cautat intelesuri profunde sau istorii finalizate in Alegerea Celor Trei, dar m-am detasat la timp de orice pretentii de acest gen si m-am multumit sa apreciez romanul pentru surplusul de viata si de actiune.
Cum Stephen King a declarat ca saga Turnul Intunecat a fost scrierea care l-a bantuit timp de treizeci de ani, am citit cartea urmarind eventualele amanunte care sa se fi regasit si in alte scrieri ale autorului. Astfel, am observat similitudinile foarte mari dintre lumea lui Roland, o lume aflata intr-un spatiu si un timp paralele cu ale noastre si lumea din Povestea lui Lisey, Casa intunericului sau Talismanul. Read the rest of this entry »
Orasul bantuIT – Stephen King
In February 16, 2010 in Carti, Clasici, Horror, SF
,,Copiii mei, o carte reprezinta adevarul dinlauntrul minciunii, iar adevarul acestei carti este destul de simplu: exista magie.” Aceste cuvinte m-au intampinat cand am patruns in universul magnific Orasului bantuIT. Nu v-ati astepta ca un roman horror sa inceapa asa, nu? Desi Stephen King a fost consacrat stilului horror, atinge teme si concepte existentiale mult peste mediocritatea celorlalte romane din acelasi gen. De fapt, am inceput sa realizez ca sub aceasta masca a groazei, Stephen King isi construieste romanele scotand la iveala, intr-adevar, cele mai teribile si murdare manifestari umane, dar insufland sentimentul pur al sperantei.
Prietenia. Inca din cele mai vechi timpuri se vorbeste despre ea, dar am fost socata sa descopar cat de profunda poate fi. Tu poti afirma ca ai un prieten pentru care ti-ai da viata intr-o clipire? Se pare ca prietenii acestei carti pot. Si in urma unui simplu telefon, isi pot lasa balta vietile obisnuite si sa mearga in orasul natal, Derry, Maine, sa-si indeplineasca promisiunea facuta cu 27 de ani in urma. Fara nicio ezitare. Doar se urca in avion si pleaca. Bineinteles ca exista si exceptia care intareste regula, dar aici intervin mai multe motive bine intemeiate.
Ideea raului, atat de frecventa in romanele lui Stephen King, este aici inabusita in Derry, printr-un ciclu de omoruri care are loc o data la 27 ani. Terifiant este faptul ca Raul ia forma lucrului de care ii este frica fiecarui personaj, dezvaluind astfel cele mai ascunse si nebanuite temeri. Momentele de groaza sunt ingenios realizate, iar tensiunea va ajunge pe alocuri de nesuportat. Read the rest of this entry »
Golem – Gustav Meyrink
In February 04, 2010 in Autori, Carti, Clasici
Intreaga arhitectura umana si obiectuala a ghetoului invie legenda golemului-strigoi, pe care un rabin cabalist il adusese la viata, strecurandu-i intre dinti formula magica. Zicala romaneasca “fiecare isi poarta crucea sa” se poate adapta aici la: fiecare isi poarta Golemul sau.
Fara indoiala, Gustav Meyrink nu e doar un psiholog de un rafinament innascut ci si un initiat capabil sa depisteze existenta unor forte supranaturale cu care comunica intr-un mod misterios si extenuant. Tulburarile psihice si amnezia lui Pernath sunt simple mijloace de mascare a supranaturalului, destinate in exclusivitate celor nepregatiti sa-l accepte.
O data la 33 de ani, cartierul evreiesc e lovit de o molima a sufletului si semne concrete ii vestesc iminenta: “pe un zid vechi, scorojit, igrasia se lateste luand forma unui om care merge” sau “in geam, florile de gheata incheaga chipuri incremenite”, ca si cum o inteligenta din umbra, arsa de dorul reintruparii, ar pune stapanire pe lume.
Trezirea din amnezie sau desferecarea incaperilor creierului se produce odata cu mularea realului peste imaginar sau, de ce nu, invers. Dupa ce strabate coridoare subterane, intunecate si intortocheate, Pernath se pomeneste in camera fara intrare, care nu are decat o fereastra cu zabrele. Spatiul fizic se suprapune peste spatiul launtric. Acolo se iveste Golemul, celalalt, dublul care-i infrunta privirea si-i scoate din negura amintirea.
Read the rest of this entry »
