Copiii Dunei sau despre inceputurile Potecii de Aur
In June 09, 2010 in Autori, Carti, Clasici, SF
Am citit Copiii Dunei in prima editie aparuta la Nemira , aflandu-ma sub imperiul socului numit Dune, despre care constatasem cu stupoare ca este, intr-adevar, cea mai mare carte de fictiune scrisa vreodata si nu numai, fiind o nestemata a literaturii universale .
Ca un fapt divers, despre H.R. Giger inca nu aflasem mare lucru, decat ca desenase Alien-ul si…cam atat. (daca nu stiti de ce am adus vorba de Giger, uitati-va mai bine la coperta editiei actuale a cartii, stilul sau e unic).
Copiii Dunei a fost o dovada in plus a geniului lui Frank Herbert, adusa acelora care se mai indoiau poate, dupa aparitia primelor doua: Dune si Mantuitorul Dunei. Cartea reprezina atingerea maturitatii artistice a autorului, continuarea unei lumi cu decizii luate la scara gigantica, in care supraoamenii scriu istoria universului.
Romanul continua seria inceputa cu cele dinainte, la aceeasi inaltime ametitoare a standardului literar. Este, la fel ca si precedentele, un roman-fluviu, un roman care depaseste usor limitele SF-ului, o carte unde literatura, psihologia, filosofia, politica, aforismele converg intr-o mixtura fascinanta, o provocare de a redescoperi o lume atat de indepartata dar atat de actuala, un univers al paradoxurilor, o lume cu comploturi, tradari si asasinate, cu oameni evoluati dar cu defecte la fel de actuale, cu super high-tech si totusi cu organizari sociale tribale. Read the rest of this entry »
Golem, de Gustav Meyrink – Misticismul devenit prezent
In June 04, 2010 in Autori, Carti, Clasici
Daca iti alegi ca urmatoare lectura cartea lui Gustav Meyrink, pregateste-te pentru o lume a misticismului si a simbolurilor in care actiunea se petrece pe mai multe planuri narative, unele in prezent, altele in trecut, la intersectia realului cu fantasticul.
Golem este titlul oferit prozei de fata si personajului mitic. Creatie din lut a celor sfinti sau apropiati divinitatii, cu o existenta masinala, lipsit de constiinta si dotat cu incapacitatea de a vorbi, este insufletit prin artificii magice sau prin inscriptii religioase pentru a-i servi in diverse scopuri. Poate fi controlat de creatorul sau dar, scapat de sub comanda acestuia, se poate intoarce impotriva celor pe care i-a deservit.
Povestea este adusa in prim-plan de constiinta naratorului care se intoarce in timp prin intermediul unui obiect apartinand personajului principal, retraindu-i astfel experientele si amintirile.
Suntem in Hahnpassgasse, o strada din ghetoul evreiesc din Praga, un loc unde casele ”sunt stapanele adevarate ale acestei strazi, ca se pot dispensa in timpul zilei de forta lor vitala, imprumutand-o locatarilor, doar pentru a pretinde dobanda exagerata cand o cer inapoi o data cu venirea noptii”. Un univers claustrofobic, captivant si decadent, unde locuitorii, la fel de ciudati ca si casele in care traiesc, isi petrec existenta ”asemeni unor stafii, nu fiinte nascute din femeie, pentru ca tot ceea ce fac pare la voia intamplarii… nu le vezi niciodata muncind pe aceste creaturi, dar cu toate astea se trezesc devreme, la prima scanteiere a zilei, asteptand ceva cu rasuflarea taiata… niste degenerati, pradatori stirbi care si-au pierdut vlaga si ghearele.”
In universul acesta locuieste Athanasius Pernath, un gravor de pietre pretioase, declarat nebun si transpus in acest loc pentru a fi impiedicat sa-si aminteasca trecutul.
Povestirea lui Zwakh despre Golem, creatura aparuta din neant, ce le bantuie orasul o data la 33 de ani poate fi perceputa ca o introducere in dezlegarea tainelor lumii spirituale, ale caror semnificatii Pernath incearca sa le inteleaga.
Continuarea acestei recenzii este disponibila pe mixuldecultura. ro
Sobolanul – Andrzej Zaniewski
In June 03, 2010 in Autori, Carti, Clasici
Cand am aflat de existenta acestei carti, primul lucru la care m-am gandit, destul de evident de altfel, a fost: ce poti scrie despre aceste creaturi astfel incat sa reusesti sa aduci cititorului o lectura interesanta? Andrzej Zaniewski a raspuns acestei intrebari intr-o maniera neasteptat de captivanta si placut surprinzatoare aducand cititorilor romanul Sobolanul.
Etichetat ca fiind sumbru, amoral, pornografic si violent, crud si transparent, este, pe langa toate acestea, romanul unei existente invizibile ochiului uman, in ale carui capitole regasesti adevarate drame si tragedii.
Constructia este simpla, usor monotona uneori, de o repetitivitate obsedanta alteori, in care personajul, blocat in acel univers subteran, este limitat la o reluare mecanica a acelorasi activitati in fiecare zi. Actiunea este scrisa circular, istoria sobolanului nostru incepand in subsolul unei brutarii, de unde, atras de frumusetea luminii din momentul in care ii este permis sa paraseasca cuibul matern, porneste in calatoria vietii sale. Si este corect spus astfel din moment ce lectura se bazeaza pe istorisirea sobolanului despre neintrerupta incercare de a-si gasi propriul loc in care sa se simta “acasa”. Exploreaza meleaguri necunoscute, isi supune viata unui amalgam de situatii periculoase, pentru a esua insa dramatic in scopul sau. Infrant, reuseste sa se intoarca in acelasi loc de unde plecase, pentru a-si intampina sfarsitul.
Pentru a pastra ritmul alert al desfasurarii evenimentelor si pentru a mentine cititorul in tensiune, Zaniewski alterneaza exprimarea intre adresarea la persoana intai si a doua, ceea ce da o nota halucinanta lecturarii romanului. In anumite momente devii chiar tu personajul si te bucuri de viziunea celui ce priveste totul de la nivelul pantofilor tai. Vazand lumea prin ochii sobolanului, te incearca sentimente de mila fata de protagonistul romanului, repulsie fata de mediul in care traieste si ura fata de cei care ii primejduiesc viata. Actiunea se desfasoara sub forma unei curse cu obstacole, totul e facut in goana pentru supravietuire, in care abia daca ai timp sa respiri.
Continuarea acestei recenzii este disponibila pe mixuldecultura. ro
Un pas mic pentru Clarke, un pas urias pentru omenire
In June 02, 2010 in Autori, Carti, Clasici, SF
Cand am vazut pentru prima oara “2001: A Space Odyssey” in regia celui pe care il numim geniul cinematografiei, si anume Stanley Kubrik, am fost complet derutat. Am inteles cu siguranta intriga de baza, insa nu si diferitele mistere nuantate. Fiind un mare fan Kubrik, eram constient ca acest filosof , sa-i zicem asa, al artei cinematografice se joaca cu perceptia puerila a bietului spectator si creeaza pe fundalul oricarei povestiri un nou univers paralel si independent fata de cel initial. Pentru a-mi intelege afirmatiile va recomand sa urmariti filmul “The Shining” in regia aceluiasi artist. O sa fiti loviti de o groaza de teorii mascate. Kubrik s-a detasat excelent de povestea lui Stephen King, a creat o noua imagine a raului si a binelui cu Portocala Mecanica si uimeste cu Odiseea Spatiala.
Unii vor spune ca filmul este extrem de confuz si prea deschis diferitelor interpretari. Altii vor zice ca opera lui Arthur C. Clarke, de la care a pornit acest ghem urias de contraziceri, va lumina chiar si colturile cele mai intunecate ale universului creat de Kubrik.
Dar, dupa mine, cu totii se inseala. Kubrik, dupa cum afirmam si in randurile de mai sus, creeaza un univers independent de cel initial. Kubrik si-a atins scopul si a aruncat spectatorul intr-un colt intunecat in care la randul sau poate da nastere unui nou univers.
Acum, ca am vorbit destul de mult despre un titan al cinematografiei, propun sa vedem ce se gaseste in spatele sau poate chiar in fata peliculei pline de savoare a lui Kubrik. Read the rest of this entry »
