Accesand un domeniu nu foarte familiar editurii Nemira – foarte apreciata pentru ale sale romane din colectiile Nautilus si Suspans – cartea “Povestiri din al noualea cer” scrisa de Valentin Nicolau reuseste ceea ce altor autori romani de teatru le-a fost aproape imposibil de atins. Trece peste bariera pretiozitatii operelor teatrale romanesti, atingand nivelul lui Eugen Ionescu sau cel al lui Matei Visniec.
Autorul, in cele trei piese prezente in acest volum, creaza lumi diferite, cu personaje total opuse si totusi interconectate printr-un fir al extraordinarului, care fascineaza cititorul si il apropie mai mult de lumea teatrului care din pacate este mult prea abstracta pentru mentalitatea romanului de rand.
Piesele sunt scrise intr-un stil usor de citit, captivant, cu dialoguri spumoase si pline de subintelesuri. Stilul se aseamana usor cu cel al lui Caragiale, cu ironia caracteristica adresata societatii in care traim.
Piesa care ne introduce in atmosfera lumilor imaginate de dramaturg se intituleaza “Aplauze pentru Lena”. Aceasta este poate cea mai “europeana” creatie dintre cele trei piese, apropiindu-se amenintator de teatrul absurdului. Tema este foarte actuala pentru situatia mondena din tara noastra, iar Dinu si Elena, personajele principale, sunt prototipurile oamenilor adusi in prim plan de media romaneasca. Desi la inceput am fost sceptic cu privire la reusita domnului Nicolau de a se apropia de titanii Ionescu si Visniec, am sfarsit prin a exclama plin de uimire: Aplauze pentru Valentin Nicolau!
Urmatoarea piesa are in prim plan o tema foarte sensibila si anume credinta. Putem avea incredere in capacitatea unui preot de a nu-si pierde legatura cu divinitatea? “Credinta e o mare aventura.” exclama autorul, iar personajul principal il aproba cu siguranta. “Aleluia” pentru reusita unei alte capodopere!
“Povestiri din al noualea cer” incheie in mod exemplar volumul printr-o povestire absolut geniala. Actualitate, visceralitate si anti-politic, totul intr-un decor foarte nefamiliar noua – partea nevazuta a televiziunii.
Contributia lui Valentin Nicolau, la realizarea unei noi trepte spre evolutia imaginii teatrului in ochii romanului, este uriasa si ar trebui apreciata ca atare. Poate ca prin intermediul acestei opere, tinerii cititori vor reusi sa redescopere arta teatrala, din pacate muribunda in Romania la ora actuala.
In concluzie, va recomand cu cel mai mare drag cumpararea acestei carti mai mult decat interesante, alfata la un pret foarte accesibil. Garantez ca daca apreciati operele autorilor mai sus mentionati veti simti o usoara nostalgie si un sentiment de patriotism profund in timpul citirii pieselor acestui volum. “Povestiri din al noualea cer” este, precum sugereaza si titlul ales la perfectie, o carte scrisa cu suflet pentru suflet.
Adauga un comentariu