Arhive din February, 2014
Golul visator – Peter F. Hamilton
On February 27, 2014 in Carti, SF
La scurt timp de la publicarea romanului “Zeul visator”, roman ce incheie trilogia „Zorii noptii”, editura Nemira ne ofera o alta surpriza ce poarta semnatura lui Peter F. Hamilton. „Golul visator” reprezinta deschiderea unei alte trilogii. Aceasta prima carte, prin cele 1.000 de pagini, are rolul de a pune in scena o noua saga spatiala. Hamilton este unul din autorii ce prefera sa lucreze in acelasi “univers personal” fapt pentru care multe din cartile sale se interconecteaza la nivelul firelor epice sau ale personajelor. Fanii acestui autor vor descoperi cu placere legatura cu “Steaua Pandorei” insa, asa cum e si normal, povestea se autosustine prin ea insasi – nu pierde nimic din profunzime daca nu ati lecturat “Steaua Pandorei”.
Suntem in anul 3589, si in centrul Caii Lactee un imens obiect artificial, numit Golul, ameninta prin insasi prezenta sa existenta planetelor vecine. In interiorul Golului se desfasoara un micro univers in care legile fizice cunoscute nu se aplica. Un univers ce se comporta pentru exterior ca o imensa gaura neagra. Golul il alege pe Inigo drept element de legatura si prin el incearca sa comunice cu lumea care considera Golul drept o amenintare. Visele lui Inigo – vise ale unei altfel de existente a oamenilor in interiorul Golului – sunt impartasite cu milioane de persoane printr-un complex sistem telepatic, un fel de Internet emotional accesibil oricui. Viziunea paradisiaca a lui Inigo se transforma in scurt timp intr-o noua religie, o religie a celor ce viseaza la o noua viata in micro universul Golului. Read the rest of this entry »
Vorbitor în numele morților
On February 26, 2014 in Carti, SF
Pentru mine, „Saga lui Ender” începe cu “Vorbitor în numele morților” nu cu “Jocul lui Ender”, și aici nu mă refer la aspectul temporal al acțiunii ci mai degrabă la definirea “Universului” din punct de vedere social, politic, religios, cultural, militar și filozofic. Probabil Orson Scott Card a revenit asupra ideii din prima carte și a construit în “Vorbitor în numele morților” o lume la adevărata sa complexitate, capabilă să susțină o saga ce se va întinde în cele din urmă pe durata a opt titluri. “Jocul lui Ender” este doar ușa prin care Orson Scott Card ne invită să pătrundem în Universul lui Ender în timp ce “Vorbitor în numele morților” este prima încăpere în care ne e dat să intrăm imediat ce am pășit dincolo de ușă.
Cred că recitesc pentru a treia oară această carte și e plăcut să observ că nu și-a pierdut nimic din puterea pe care am simțit-o la prima lectură. Mi-e greu să mă gândesc la ceva original pentru această recenzie, mi-e greu să scriu ceva ce nu a fost scris deja despre Ender sau despre “Vorbitor în numele morților” – și asta cu atât mai mult cu cât știu că sunt prea puțini iubitori de science-fiction care să nu fie deja familiarizați cu povestea lui Ender.
Timp de 3.000 de ani Andrew Wiggin a rătăcit prin Univers purtând povara de a fi exterminat singura specie extraterestră inteligentă cu care omenirea a intrat în contact. Zburând în permanență la viteze superluminice Ender își păstrează tinerețea având un singur scop: repararea xenocidului de care se face vinovat prin găsirea unui loc în care ultima Matcă ar putea fi prima din specia sa. Între timp a devenit primul “Vorbitor în numele morților” după ce a povestit întregii lumi povestea Mătcii și a fratelui său, Hegemonul Peter. Read the rest of this entry »
CPSF nr. 14
On February 25, 2014 in Carti, SF
Cel mai recent numar tiparit de editura Nemira in Colectia de Povestiri Stiintifico-Fantastice mi-a captat interesul din primul moment, avand in vedere ca printre autori se afla nume ca Gardner Dozois sau Arthur C. Clarke.
Acest numar 14 din CPSF Anticipatia este foarte bine structurat, si ca dovada sta faptul ca are cate doua povestiri ale unor scriitori romani si, respectiv, straini, dar si doua ‘cronici’ scrise de Alexandru Mironov si Mircea Oprita.
Nuvela ‘Aducator de pace’ de Gardner Dozois, una premiata, se bucura de traducerea echilibrata a lui Mihai Dan-Pavelescu, acesta fiind doar unul dintre numeroasele puncte forte ale cartii, care merita aprecierea cititorilor. De altfel, povestirea ‘Cursa inarmarilor’ de Arthur C. Clarke beneficiaza de acelasi traducator experimentat, fapt care contribuie la placerea lecturii. Read the rest of this entry »
Genul meu preferat de distopie
On February 19, 2014 in Carti, SF
Marturisesc, de mult nu am citit cu atata placere si atat de repede (doua zile!) o carte atat de groasa (790 pagini). Lumea creata de Howey se rezuma la viata dintr-un adapost subteran intins pe o suta treizeci si cinci de nivele.
M-a surprins usurinta cu care Howey isi omoara in mod absolut neconventional, chiar de la inceput, din personaje. Cu toate acestea, fantomele lor raman, avand rolul lor in naratiune. Da, cartea abunda de personaje. Fiecare dintre ele, fie ca ii sunt alocate capitole sau doar cateva cuvinte, capata esenta si individualitate si isi gaseste in mod firesc locul in amplul puzzle creat de autor. Conventiile silozului sunt firesti si exista explicatii plauzibile pentru orice element de recuzita introdus.
Abia dupa primele capitole se desprinde personajul principal, o tanara sufletista si totodata talentat tehnician care obisnuieste sa repare lucruri. Refuza pentru ca mai apoi sa accepte sa preia postul de serif. Au loc mai multe calatorii initiatice, incepand cu cea a primarului – o batrana doamna – catre strafundurile silozului pe care il conduce si terminand cu una absolul spectaculoasa in exterior, insa deja am senzatia ca dezvalui prea mult. Pentru ca paleta sa fie completa, exista si personajul malefic, aflat la compartimentul IT. Dar oare este el chiar atat de rau sau… Read the rest of this entry »
