Arhive din March, 2013
Harta sufletului găsită într-un tratat
On March 06, 2013 in Carti
Întrebări legate despre ce înseamnă a fi fiinţă umană s-au ridicat din zorii omenirii, iar răspunsurile vehiculate pe parcursul mileniilor au oferit de la speranţă şi emoţie până la probleme etice-morale ce au dus la crime, deoarece subiectul aşezat sub microscop, sufletul, e văzut ca o oglindă a noastră iar oamenii blestemaţi sau binecuvântaţi de magnetismul curiozităţii vor să-şi vadă reflexia cu orice preţ, vor să cuprindă în cuvinte esenţa divină ce se află în fiecare. Inevitabil, legat de discuţia despre suflet trebuie amintită chestiunea nemuririi, accea şansă oferită unor biete trupuri de lut ce îşi vor menirea primordială după ce trec de un obstacol, numit viaţă – după unii – , şansă însă observată de alţii ca o perioadă de maturizare a scânteii divine ce nu vede ca perindarea materiala a sufletului drept o pedeapsă, evident după conformismul unor religii.
„Despre suflet. Mic tratat de mari idei“ este o călătorie epică în sub 100 de pagini în care sufletul nostru este analizat, mai bine şi uman spus, privit de diverse personalităţi din diferite perioade ale istoriei şi din diverse arii ale interesului: filosofi, teologi, sfinţi, scriitori, compozitori, psihanalişti, psihologi, artişti, cercetători, politicieni, actori. Este aceea carte pe care nu o cauţi când intri într-o librărie, dar care te bucuri că te însoţeşte când pleci din ea, iar pe drumul spre casă sau cafenea o cercetezi cu un mare interes, şi deşi uşoară ca greutate totuşi simţi că nu este greutatea ei reală, greutatea ei cuprinde secole şi idei voluminoase şi semnificative, cu mari răspunsuri ce oferă coordonate preţioase pentru a trasa, a ceea ce eu vad în această culegere, o hartă a sufletului, iar după cum bine ştim rostul hărţilor este pentru a nu ne rătăci în imensitatea spaţiului, pentru a ne regăsi şi de a împinge frontierele în extrem, printr-un singur cuvânt atât de iubit de vechii greci şi filosofi şi anume pentru cunoaştere. Poate tema cărţii trezeşte în cititor aceea stare de perspectivă asupra timpului pentru a observa nuanţele descrierii sufletului conform perioadei temporale în ilustrarea lui şi actualitatea lor pentru noi, deoarece se pare că oamenii indiferent de domeniu şi de timpul lor consideră sufletul neschimbat şi este înfăţişat identic, doar cu alte cuvinte este fotografiat de diferiţi gânditori. Astfel sufletul devine o constantă spirituală şi o carte de vizită ce oamenii, şi asta este o veste deosebit de bună, mereu o vor avea în buzunar. Read the rest of this entry »
Jocurile Foamei
On March 06, 2013 in Carti
Recent, un bun prieten mi-a recomandat o serie de trei carti, care i-au placut foarte mult. Stiind ca sunt un fan al operelor science-fiction, seria „Jocurile Foamei” a fost intr-adevar una dintre cele mai reusite serii SF care le-am citit.
Inainte sa ajunga primul volum, am decis sa ma pun in tema, vizionand filmul cu acelasi titlu. Din pacate ecranizarea nu are acelasi dar, de a te face sa te uiti citind, specific acestor opere. Despre ce e vorba in mare? Despre un viitor post-apocaliptic in care, pe fostul teritoriu al Americii de Nord, acum numit Panem, un tiran din cel mai mare oras care a supravietuit a subjugat supravietuitorii, apoi, ca acestia sa nu se razvrateasca, a autorizat organizarea in fiecare an a unor jocuri, similare cu luptele de gladiatori, numite „Jocurile foamei”. Din cele 12 districte, un baiat si o fata ( da, adolescenti, nu adulti ) erau alesi anual sa participe la acest macel, unul singur fiind incoronat invingator.
Bun, pana acum avem trei lucruri tipice: viitor post-apocaliptic, tiranul cel rau si lupta pentru supravietuire dusa de personajul principal. Nimic nou pe frontul de vest. Modul in care este scrisa opera este ceea ce te face intr-adevar sa nu poti pune cartea jos. Accentul pus exclusiv pe conflictul interior (bine, sunt si conflicte exterioare, dar nu reprezinta un aspect esential al operei ) al personajului principal, pe inabilitatea ei (da, personajul principal este o „ea”) de a se adapta conditiilor mereu schimbatoare si de a improziva o solutie in ultimul moment pentru a sta in viata (imi amintesc cu drag momentele in care credeam ca personajul principal va muri, singurul contra-argument care il gaseam fiind existenta unui alt volum ), descrierile frapante, care evidentiaza cu succes saracia si mizeria in care traiesc oamenii din acea vreme sub tiranul „mult iubit”, nu foarte diferite de ce vedem la televizor, dar mai realiste, mai verosimile datorita stilului unic in care sunt prezentate, intorsaturile de situatie in care un plan bine gandit se transforma in haos, povestea de iubire care evolueaza din ceva superficial intr-o adevarata idila, toate aceste lucruri recomanda cartea iubitorilor acestui gen de opere, care sunt dispusi sa-i dea o sansa, sa treaca peste aparenta de carte proasta scrisa in doua zile, plina de clisee si lucruri care au mai fost intalnite in zeci de alte opere inainte ca Panem-ul sa existe. Read the rest of this entry »
Glasul unei prietenii pictate
On March 05, 2013 in Carti
Suferința naște inspirație, iar războiul este suferință. Într-o lume în care prietenia este singura scăpare din ceea ce pare a fi sfârșitul unei epoci, Georgina Harding hotărăște să dea cititorilor o lume conturată sincer, în jurul unei prietenii ce face echilibristică la limita platonismului. Propunând o viziune în relativ nouă în ceea ce privește protagonistul, trebuie neapărat remarcată ușurința cu care autoarea navighează perspectiva dificilă din care este nevoită să scrie. Rezultatul este unul original, reușit din toate punctele de vedere și, peste toate, autentic.
Unul din motivele pentru care romanul a fost publicat și în România se datorează plasării acțiunii în spațiul mioritic al unei țări măturate de interesele marilor puteri din cel de-al doilea Război Mondial și în pragul comunismului ce avea să-i marcheze următoarele decenii. Întrebarea care se pune în continuare este, în mod natural: „de ce a ales o scriitoare britanică să-și plaseze personajele tocmai în Iași, România?”. Asemenea întrebări marchează complexul național de inferioritate a românilor. Iar românii cu simpatii naționaliste nu trebuie să ridice jigniți dintr-o sprânceană, pentru că acest complex există. Întotdeauna s-a considerat că nu ni s-a acordat creditul pe care îl merităm la nivel european și mondial și asta se reflectă atât în atitudinea românilor față de străini, cât și invers.
Plasarea în România nu este o întâmplare. Georgina Harding nu încearcă decât sincronizarea protagonistului în context și cadru. Vorbim aici de Augustin, un personaj bolnav, găsit în debutul romanului pe treptele unui spital, incapabil să vorbească sau să îi audă pe ceilalți vorbind. Lumea lui este întunecată de liniște, iar imaginația și talentul artistic sunt ultimele sale posesii. Își găsește ușor locul într-o Românie gri și lipsită de aspirații, incapabilă să comunice și uitată de cei mai puternici.
Cititorul este aruncat dintr-o lume în alta, captiv între două lumi diametral opuse. Una este mohorâtă, etichetată cu gri și injectată de suferință. Cealaltă aduce vag cu viziunea britanică asupra frumuseților unei țări puțin cunoscute. Idealizată de amintiri frumoase, perfecționate inconștient odată cu trecerea timpului – când tot ce rămâne e tot ceea ce îți dorești să fi fost – vila din Poiana se asemenea conacelor specifice părții rurale ale Regatului Unit. Acolo au fost puse bazele unei prietenii care are menirea și puterea de a transcende timpul și spațiul și de a aduce fărâma de fericire de care protagonistul are atâta nevoie. Read the rest of this entry »
Orasul bantuIT – un roman mestesugIT si extrem de bine slefuIT
On March 04, 2013 in Carti
Asa cum insusi autorul marturiseste: „Orasul bantuIT este suma a tot ce am facut si am invatat in viata mea”. Intr-adevar, daca ar trebui sa fac un singur comentariu referitor la acest roman, as zice ca este:
Captivant. Original.
Amuzant. Natural.
Emotionant. Real.
Savant. Monumental.
Terifiant. Regal.
Cu o asemenea introducere, romanul „Orasul bantuIT” nu mai are nevoie de nicio prezentare. Am sa fac totusi un rezumat al acestei carti doar de dragul argumentatiei si pentru a informa oarecum cititorii despre minunata poveste ce se desfasoara pe parcursul a peste o mie de pagini (in paranteza fie spus, acesta este singurul motiv pentru care nu i-am acordat romanului nota 10, ci nota 9,99; pur si simplu lungimea neobisnuita a cartii te face sa o lasi deoparte in biblioteca pentru mult timp de la prima lectura, spre deosebire de alte capodopere semnate de Stephen King, precum „Shining” sau „Fugarul”, care te indeamna sa le recitesti mai des tocmai datorita numarului lor mai mic de pagini).
Romanul este centrat pe vietile a sapte americani adulti, care se vad nevoiti sa se confrunte inca o data cu Monstrul („IT”) – o creatura hidoasa si misterioasa, ascunsa in adincurile orasului lor natal –, dupa ce reusisera in copilarie sa o anihileze temporar. Actiunea incepe in toamna anului 1957, „cu opt luni inainte de inceperea adevaratului cosmar si cu douazeci si opt de ani inainte de rafuiala finala”. Cei 7 protagonisti sint prezentati pe rind de autor, incepind cu liderul lor, William Denbrough (sau Bill Bilbiitul, in vorbirea celorlalti, de profesie scriitor), continuind cu Stanley Uris (Stan era un evreu devenit cel mai bun expert contabil din Atlanta), Richard Tozier (Richie Gura-sparta lucra la radio ca disc-jokey), Benjamin Hanscom (Ben se transformase dintr-un copil gras intr-un adult suplu, de profesie arhitect), Eddie Kaspbrak (un ipohondru ajuns patron al unei companii de limuzine), Beverly Rogan (numele de fata al lui Bev fusese Marsh inainte de a se marita si a deveni foarte apreciata ca designer vestimentar) si terminind cu Michael Hanlon (Mike era singurul negru din grup si, totodata, singurul ramas in orasul natal, in postura de bibliotecar-sef, ceilalti raspindindu-se prin toata America, dupa evenimentele tragice care le marcasera copilaria in vara anului 1958). Read the rest of this entry »
