Arhive din February, 2013
Jocurile foamei, dragoste de la prima pagina
On February 11, 2013 in Carti
De curand, am avut placerea sa citesc o carte uimitoare, poate chiar exceptionala. Este vorba despre “Jocurile Foamei”, capodopera scrisa de magnifica Suzanne Collins.
Nu doar ca mi-a placut, m-am indragostit de aceasta carte. Cartea asta imi intrece absolute orice asteptare.
De ce “Jocurile Foamei” ? Simplu. Este o carte care reuseste sa trezeasca o scanteie in interiorul fiecarei persoane.Desi este incadrata in categoria cartilor pentru adolescenti, nu tine cont de varsta cititorului si reuseste cu desavarsire sa multumeasca si cele mai inalte preferinte,imbinand momente de romanstism si mister cu scene de aventura,unde sunt puse la incercare inteligenta si curajul perosnajelor,momente de viata si de moarte in care chiar si o secunda poate face diferenta.
Din cele 12 Districte ale Panemului ,sunt alese cate 2 tributuri dintre care doar unul castiga sangeroasele “Jocuri ale Foamei”, iar ceilalti 23 mor incercand.
Din Districtul 12, este trasa la sorti ca participanta la cea de-a saptezeci si patru editie a “Jocurilor Foamei” Primrose Everdeen,sora mai mica a personajului principal,insa Katniss, nici macar nu sta pe ganduri inainte de a se oferi voluntara pentru a-si inlocui sora in Jocuri si de a cruta-o pe aceasta de o moarte sigura.Insa,intamplarea face ca Peeta Mellark, baiatul indragostit de Katniss in secret inca de la o varsta frageda si,de asemena,fiul brutarului ,sa fie ales drept tribut masculin.Ei pleaca spre Capitoliu,unde au loc jocurile,dar nu inainte ca Katniss sa-i promita lui Prim ca va face tot ce-i sta in putinta pentru a castiga jocurile.
Intr-o arena,o lupta brutala e creata pentru amuzamentul cetatenilor din Capitoliu iar personajul principal,Katniss Everdeer,e nevoita sa ia viata a 22 de oameni pentru a se salva pe ea,familia ei,si nu in ultimul rand,pe cel de care ar trebui sa fie indragostita,Peeta.
In relatarea evenimentelor,povestite chiar de Katniss,are loc o maturizare a personajului, incepand doar cu o adolescenta rebela ce incearca sa-si hraneasca familia vanand intr-o padure unde accesul este interzis si ajungand la o femeie curajoasa ce-si poate manipula sentimentele fata de Peeta Mellark pentru a ramane in viata si a iesi invingatoare. Read the rest of this entry »
Razboiul Pulberii Negre de Naomi Novik
On February 05, 2013 in Carti
O, da! Seria “Temeraire” continua! Trebuie sa o am! Asta mi-am zis prima data cand am aflat ca urmeaza sa apara si la noi cel de-al treilea volum al seriei “Temeraire” a lui Naomi Novik.
“Temeraire” reprezinta o serie foarte speciala pentru mine! Chiar cand se credea ca s-au inventat toate felurile de povesti cu dragoni, autoarea romanului a scris o poveste incitanta, cu foarte mult suspans. Mie imi plac foarte mult povestile cu dragoni asa ca aceasta carte a fost mai mult decat binevenita, mai ales din cauza numarului paginilor care te lasa sa stai in acel loc mai mult si bineinteles, pentru ca nu puteai lipsi, din cauza actiunii.
“Temeraire” este, in esenta, o serie de istorie alternativa, in care autoarea, Naomi Novik, reuseste sa prezinte Razboaiele Napoleoniene intr-o maniera inedita, combinand istoria cu fantasticul si dand nastere astfel unei serii foarte reusite, in care pilotii de dragoni sunt la ordinea zilei, alaturandu-se celorlalte forte de lupta din secolul XVIII, corabiile si armata terestra.
Viata capitanului Will Laurence din Marina Regala britanica a fost rasturnata din clipa in care a fost capturata o fregata franceza, aceasta avand la bordul ei un ou de dragon destinat imparatului Napoleon. Transformat peste noapte in aviator, Laurence a devenit capitanul puiului de dragon pe nume Temeraire, si intre ei s-a legat o profunda prietenie. Laurence si Temeraire isi vor primi botezul de foc in inima bataliilor napoleoniene.
Naomi Novik ne arata prin intermediul seriei “Temeraire”, ca destinul se afla deasupra tuturor planificarilor, iar, in ciuda tuturor pregatirilor, soarta ne ia intotdeauna pe neasteptate. Read the rest of this entry »
Împotriva fericirii
On February 04, 2013 in Carti
Nu e vreun manifest al meu împotriva zâmbetelor sau vreo stare depresivă care mă face să declar asta, ci un titlu de carte semnat de Eric G. Wilson, apărută la editura Nemira, care aduce un elogiu melancoliei.
Cu toate că trăim vremuri în care căutăm cu disperați să fim fericiți, cartea a devenit bestseller. Odată ce se vând atâtea cărți cu titluri motivaționale, atâtea calmante, somnifere și Prozac e clar că exact asta ne lipsește cel mai mult. Fericirea. Probabil de aici i-a venit ideea scriitorului de a face un studiu despre melancolie. Îndemnul lui este de a nu mai căuta cu orice preț fericirea pentru că melancolia uneori poate fi o sursă bună de inspirație, de introspecție, de creație.
Pentru ai face pe cititori să înțeleagă mai bine alege câteva exemple de melancolici care tocmai datorită stărilor lor au reușit să facă lucruri extraordinare. Lista sa adună nume precum: Hemingway, Beethoven, Lincoln, Churchill, Jim Carey, van Gogh, Michelangelo, Fitzgerald, Andersen, Paul Gauguin, Victor Hugo, Franz Kafka, Sylvia Plath, Virginia Woolf, Lennon, Marcel Proust ș.a. Toți au avut momente, mai lungi sau mai scurte, de depresie, de singurătate, de grea acceptare că până la urmă ”cu fiecare nouă respirație, ne îndreptăm spre moarte”.
Autorul este de părere că ”fără melancolie, pământul probabil ar încremeni într-o stare fixă, la fel de previzibilă ca metalul. Doar cu ajutorul amărăciunii constante poate fi schimbată, poate fi însuflețită, împinsă spre noutate această lume muribundă”.
Cu toții ne dorim să fim fericiți și împliniți dar drumul până acolo înseamnă și frământări, și îndoieli, și tristețe. În locul creierelor amorțite de atâtea pastile și fraze din cărți care ne învață cum să atingem fericirea în zece pași ar trebui să ne acceptăm momentele noastre de neîmpăcare. Neîmpăcare cu noi, cu cei din jurul nostru, cu tot ce ne înconjoară.
Ar trebui să ne acceptăm tristețea așa cum ne acceptăm bucuria pentru că dacă vom privi doar spre soare, vom orbi.
Autorul precizează că nu vorbește despre cazurile de depresie profundă în care individul este împins spre suicid sau are nevoie de spitalizare ci de acea melancolie creativă. Read the rest of this entry »
