Arhive din November, 2012
Jucatorii de pe Titan
On November 04, 2012 in Carti
Cartea al carui review o sa il citi mai jos se numeste “Jucatorii de pe Titan” de Philip K. Dick. Pentru cine nu stie, P.K. Dick este un renumit scriitor de carti SF, subiectele lui preferate fiind metafizica si teologia si legatura lor cu abuzul de droguri, paranoia, schizofrenia sau alte experiente, inspirandu-se din propria viata de multe ori. Exista si un premiu ce ii poarta numele; nu a castigat decat o data un premiu Hugo, avand multe nominalizari la acest premiu, dar si la Nebula (a concurat cu “Dune” a lui Frank Herbert pentru primul premiu Nebula din istorie, deci inteleg de ce nu a avut asa noroc).
Subiectul pe scurt: Protagonistul Peter Garden este un om care traieste intr-o lume post-apocaliptica dupa un razboi cu titanienii, extraterestrii inzestrati cu puteri psi. Pamantul, foarte slab populat, este dominat de catre Posesori, oameni care participa la jocul numit Cacealma (parca Bluff suna mai serios in engleza, dar sa trecem cu vederea), un joc asemanator cu pokerul, in care se mizeaza proprietati (precum New York, Berkley etc), mariaje (prin care se diversificau si se cresteau teoretic sansele aparitiei copiilor) si statuturi sociale (general etc), bineinteles, Pete Garden este un Posesor. El are insa si o parte intunecata, deoarece este are o personalitate bipolara, lucru care ii afecteaza uneori capacitatile de a juca si care il indeamna de multe ori catre sinucidere. Titanienii sunt, precum sper ca ati banuit, locuitori ai satelitului lui Saturn, acestia fiind cunoscturi in general ca si vugi (sunt niste mase amorfe pe baza de silicon), si bineinteles sunt obsedati de jocuri de noroc, ei fiind cei care au initiat Cacealmaua. Ca sa nu va stric placerea de a citi ma opresc aici si mai spun doar cateva cuvinte. Pete Garden va intra fara voia sa intr-o serie de evenimente care il vor face sa descopere unele aspecte ale vietii pe care nu le stia, sa descopere cine ii este prieten si cine nu, sa descopere minunea de a fi parinte intr-o lume aproape lipsita de copii si va ajunge sa joace un joc in care miza este intreaga umanitate. Va castiga, va pierde? Ramane sa cititi cartea si sa aflati. Read the rest of this entry »
Cimitirul Animalelor
On November 02, 2012 in Carti
Stephen King – oare cine nu a auzit de el? Este unul dintre autorii consacrati genului horror. Majoritatea romanelor sale au fost ecranizate si au avut succes. Debutand cu romanul Carrie, Stephen King a continuat sa scrie o lista lunga de romane, ce au ajuns indragite in toata lumea. Acum cativa ani, citeam aproximativ tot ce prindeam pe mana, scris de catre King. Insa, dupaSalem’sLot, am facut o pauza considerabila de 2 ani din cauza cosmarurilor avute noaptea.
Cimitirul animalelor este romanul pe care l-am amanat si l-am evitat intotdeauna. Imi era frica ca nu voi mai putea dormi. Insa, intr-un final (pot spune ca se datoreaza si faptului ca Nemira l-a publicat in format hardcover), m-am hotarat sa-l citesc (ca tot vine si Halloween-ul). Si bine am facut.
Mi-a placut. Mult. Si nu numai pentru atmosfera tensionata si terifianta creata de catre King, ci si, pentru faptul ca atinge un subiect sensibil, as putea spune, si anume: – moartea. Cea mai mare greseala a noastra este sa eliminam moartea din ecuatia vietii si atunci nu vom mai putea intelege nimic din ea, caci ele sunt legate una de alta.
In acest roman facem cunostinta cu familia Creed (parintii Rachel si Louis si 2 copii), aceasta constituind totodata si nucleul in jurul caruia se invarte actiune. Acestia se muta intr-un orasel pentru a incepe o viata noua, care bineinteles nu se va dovedi a fi prea buna. Dupa cum ne-am obisnuit, in toate scrierile lui King trebuie sa existe si ceva supranatural, neobisnuit. In cazul de fata, secretul intunecat al localitatii il constituie un cimitir, numit de catre localnici – Cimitirul Animalelor. Read the rest of this entry »
Împăratul – Zeu al Dunei, de Frank Herbert
On November 01, 2012 in Carti
A patra carte din saga Dune iese în evidenţă faţă de restul seriei prin subiect, stil şi atitudine în general. Au trecut mai mult de trei milenii de la evenimentele prezentate în Copiii Dunei, dar iată că totuşi autorul reuşeşte să păstreze o parte din personajele deja familiare, pe lângă cele noi introduse. Probabil că ne-ar fi plăcut mai puţin cartea, dacă proceda în orice alt fel.
De fapt, suntem confruntaţi cu un studiu de caz ce îl are drept subiect pe Împăratului-Zeu Leto II, fiul lui Paul Atreides. Începând din cea mai fragedă copilărie, când a trecut prin agonia mirodeniei înainte de a se naşte, apoi ca un copil cu viziuni preştiente sau adolescent în simbioză cu păstrăvii de nisip, ca mai apoi să devină Împăratul-Zeu al întregului univers cunoscut, Leo II nu a avut o viaţă obişnuită.
Este interesant de urmărit metamorfoza Tiranului, cum îi spune lumea, şi descoperit ce îl face uman sau, mai degrabă, ce a mai rămas uman din el. Ca fizic, şi-a pierdut forma umană, i-au mai rămas doar faţa şi mâinile, restul corpului luând o formă asemănătoare viermilor de nisip în urma fuzionării cu păstrăvii de nisip. Read the rest of this entry »
