Arhive din June, 2011
Raymond Chandler – Sora cea mica
On June 06, 2011 in Carti
Raymond Chandler - Sora cea mica
Initial, cand am auzit ca *Nemira* va publica acest roman, nu cunosteam prea multe despre subiectul lui si despre autor, *Raymond Chandler*. Intre timp, am aflat anumite detalii despre cariera scriitorului american, care a contribuit la scenariile unor filme celebre de la Hollywood, precum *Double Indemnity* (1944) ori *Strangers on a* *Train *(1951), regizat de *Alfred Hitchcock. *Prima carte de *Chandler* pe care am citit-o a fost romanul *Nu-i usor sa spui adio*, iar dupa ce mi-a fost deschis apetitul, a urmat, aproape logic, si lectura volumului *Sora cea mica*.
Atentia asupra cartii recenzate mi-a fost stimulata si de versiunea cinematografica a romanului, ‘usor’ modificata, bineinteles, titlul peliculei vizionate anterior lecturii fiind oarecum ‘sec’, si anume *Marlowe *, in rolul principal evoluand* James Garner*. Filmul a fost difuzat si de unul din posturile de televiziune prezente in grila de programe de la noi, specializat pe nisa filmelor ‘clasice’ de la Hollywood.* Sora cea mica* (*The little sister*, 1949) este o carte ecranizata relativ tarziu, comparativ cu data de aparitie si cu alte carti de gen. *Marlowe* este un film turnat la aprox. 20 de ani dupa roman, in 1969.
Povestea cartii o constituie un caz obscur si intortocheat din lumea stralucitoare a Hollywood-ului – o actrita ‘implicata’ intr-un ‘labirint’ de santaje si minciuni, personaje principale fiind chiar cunostinte si rude apropiate… Cititorul descopera treptat ca aparentele pot fi extrem de inselatoare, Mavis Weld intrand mai degraba in categoria victimelor, care au totusi o parte de vina pentru situatia respectiva…
Intriga este declansata in momentul in care Orfamay Quest, o tanara din Manhattan, Kansas, vine in Los Angeles, intr-o Californie insorita, pentru a-l gasi pe fratele disparut de ceva timp, Orrin. Pentru o suma insignifianta aproape, de douazeci de dolari, detectivul Marlowe este amestecat in gasirea fratelui fetei, ajungand mai tarziu sa regrete alegerea facuta. Printre personajele cu un rol mai mult sau mai putin important in descalcirea itelor acestui caz neobisnuit se numara si o cunostinta de-a lui Mavis Weld, domnisoara Dolores Gonzales, un vecin susceptibil de langa apartamentul lui Orrin, pe nume George Hicks, Lester Clausen, administratorul cladirii cu apartamente de inchiriat, doctorul Vincent Lagardie, asa-zis neurolog, locotenentul de politie Christy French, gangsterul cunoscut drept Weepy Moyer, Sewell Endicott, aici procuror districtual, spre deosebire de functia de avocat detinuta in romanul *Nu-i usor sa spui adio *, etc. Read the rest of this entry »
“O istorie a lumii în 10 ½ capitole”, Julian Barnes
On June 03, 2011 in Autori, Carti, Eseu, Istorie
Istoria lumii şi lumea istoriei
de Radu Paraschivescu
Istoria nu este ceea ce s-a întâmplat, ci doar ce ne spun istoricii că s-a întâmplat. A existat un plan, un tipar, o mişcare, o extindere, un marş al democraţiei; există o tapiserie, un flux al evenimentelor, o naraţiune complexă, conectată, explicabilă. O poveste bună atrage după sine o alta. La început au fost regii şi episcopii, cu nişte cârpăceli divine din culise, pe urmă marşul ideilor şi mişcările de mase, iar după ele mici întâmplări pe plan local, care au avut de fapt o semnificaţie mai amplă; însă în permanenţă e vorba de conexiuni, de progres şi de sensuri – asta a dus la astalaltă, asta a avut loc datorită ăsteia. Asta în timp ce noi, cititorii de istorie, cercetăm tiparul cu speranţa că vom descoperi concluzii optimiste şi că vom şti încotro să ne îndreptăm. Ne agăţăm de istoria ca o serie de tablouri expuse în cadrul unui salon, ca nişte crâmpeie de conversaţie ale unor participanţi pe care ne vine uşor să ni-i reimaginăm în viaţă, când de fapt totul aduce mai mult cu un colaj multimedia, unde vopseaua nu e aplicată de pensula din păr de cămilă, ci de ruloul decoratorului.“
Dacă ştiţi o definiţie mai cuprinzătoare şi mai plastică a istoriei, mi-ar plăcea s-o aflu. Iar dacă aveţi cumva impresia că rândurile de mai sus au fost decupate dintr-un eseu, o teză de doctorat sau o carte de istorie, trebuie să divulg adevărata sursă. Ele fac parte dintr-un roman. Mai precis, din O istorie a lumii în 10 ½ capitole (capitolul intitulat “Paranteză”). Aflăm mai multe lucruri din definiţia lui Julian Barnes: că rigoarea, scormonirea arhivelor şi răbdarea asiatică în a descoperi indicii relevante după zeci sau sute de ani n-au dizolvat ideea potrivit căreia istoria e o suită de versiuni şi nimic altceva; că ne vom repeta greşelile, chiar dacă ne studiem trecutul, fiindcă avem un comportament ciclic-inerţial în faţa căruia dresura pe bază de istorie nu valorează mult; că încă nu ne-am hotărât cum ne e mai bine: neştiind că ştim atât de mult sau ştiind că nu ştim destul; în fine, că nicio agenţie de detectivi ai sensurilor şi ai stilurilor nu va putea să delimiteze ficţiunea, cronica şi eseul în literatura lui Barnes. Toate cărţile lui (mai puţin policier-urile semnate Dan Kavanagh) fixează un stil pe care nici măcar cititorii candizi de beletristică nu-l vor confunda vreodată.
Apocalipsa – Stephen King
On June 02, 2011 in Carti
Apocalipsa de Stephen King
Apocalipsa este unul dintre cele mai spectaculoase romane ale renumitului autor Stephen King. Cartea este atat de apreciata deoarece satisface cele trei cerinte importante are unui roman de calitate. Prima cerinta este prezenta unei teme interesante si importante. Descrierile impresionante, memorabile folosind cuvinte expressive, clare si dramatice sunt cea de-a doua cerinta. Cea de-a treia cerinta este prezenta personajelor realiste cu care cititorul se poate identifica.
In primul rand Apocalipsa are la baza o tema clara si impresionanta, care prezinta dualitatea dintre natura sociala/cordiala si cea agresiva/ostila a rasei umane. La scurt timp dupa ce un virus scapat din laboratoarele de cercetare a ucis 99% din populatia Pamantului, doua dintre personajele principale, Stu Redman si Glen Bateman, poarta o conversatie: “… Sa iti povestesc ce ne-a invatat sociologia despre rasa umana?… Arata-mi un barbat solitar sau o femeie singura si iti arat un sfant. Arata-mi-i impreuna si o sa se indragosteasca. Arata-mi trei oameni si o sa inventeze acel lucru minunat pe care il numim „societate“. Arata-mi patru si o sa construiasca o piramida. Arata-mi cinci si unul va fi exilat. Arata-mi sase si vor reinventa prejudecatile. Arata-mi sapte si in sapte ani vor reinventa razboiul. Poate ca omul a fost facut dupa imaginea lui Dumnezeu dar societatea umana a fost facuta dupa imaginea opusa Lui si incearca intotdeauna sa ajunga acolo.” In acest fragment Bateman explica felul in care oamenii se comporta. Ne arata ca oamenii sunt pasnici si cordiali atat timp cat sunt aproape solitari. Cand numarul lor creste apar probelemele. In plus, aceasta tema este cruciala pentru firul povestii. Virusul mortal a fost creat datorita inclinatiei oamenilor de a se omori unii pe altii. Din aceste motive tema prezentata mai sus sta la baza cartii si este unul din motivele principale pentru care Apocalipsa a avut un succes atat de mare.
