Arhive din April, 2011
Arta de a scapata cu stil… mai putin inseamna mai mult
On April 28, 2011 in Carti
Arta de a scapata cu stil
Autorul acestui ‘tratat’ umoristic-educativ despre arta de a trai din plin, cu eleganta si putere de adaptare la schimbarile sociale, politice, economice etc., este un vlastar al nobilimii vorbitoare de limba germana, si anume contele Alexander von Schonburg, fiul contelui Joachim von Schonburg-Glauchau si al contesei Beatrix Szechenyi de Sarvar-Felsovidek. Alexander von Schonburg a colaborat, ca jurnalist, la mai multe reviste faimoase, precum Esquire, Die Welt si Vogue.
Prefata elaborata de Rodica Binder, intitulata Alchimia declinului, contine o analiza concisa si edificatoare asupra subiectului cartii lui Alexander von Schonburg. Astfel, aflam ca “prima parte a cartii” este “o mini-cronica de familie”, iar autorul uzeaza de citate celebre bine alese ori de exemple notorii din istorie pentru a convinge cititorul ca, in cazul in care nu are bani, dar e capabil sa se bucure de viata, e chiar mai bine ca e sarac si nu bogat, conditia necesara fiind cumpatarea, ori abilitatea de a ‘scapata’ cu stil.
In partea I a cartii descoperim o multime de modele in arta ‘scapatarii’, dupa cum aflam si la finalul unei scurte cronici ‘de familie’ : “Coborarea pe scara sociala e o arta. Si popoare intregi au stapanit-o, cu toata demnitatea. Iar uneori adevarata stralucire apare numai odata cu decaderea.”
Eroi ai pauperitatii
‘Succesul inseamna sa sari din esec in esec, fara sa-ti pierzi entuziasmul.’ (Winston Churchill)
Unul din exemplele referitoare la saracire si lasarea unei impresii frumoase, chiar atunci cand nu ai vreun sfant, din acest ‘capitol’, este cel al actorului de filme mute Helmut Berger.
In partea a II-a, se adauga noi citate si exemple elocvente, care intaresc ideea ca “Una dintre cele mai minunate lectii pe care le putem invata de la eroii saraciei este sa evitam contabilizarea succesului, dar si a esecului.”
“Nu in putine situatii norocul, asa cum ni-l imaginam noi, se dovedeste exact opusul sau. Oscar Wilde a rezumat cat se poate de expresiv aceasta realitate: “Cand vrea Dumnezeu sa-l pedepseasca pe om, ii implineste ruga.” ”
“Prima regula a scapatatului in stil mare: Stabileste-ti prioritatile!” “Poti fi bogat si fara bani, sau doar cu foarte putini bani.”
“Iubeste-ti caminul: ‘Astazi, o incapere pare luxoasa daca este goala.’ (Hans Magnus Enzensberger)
Despre valoarea locuintei
“[…] frumusetea unei locuinte nu sta in suma cheltuita pentru amenajare, nici in cartierul in care se afla, ci in naturaletea cu care isi intampina oaspetii. Bogat este cel a carui locuinta ramane punct de atractie pentru prieteni.” “[…] stomacul plin predispune la nerozie si depresie.”
Read the rest of this entry »
Richard Wagner – Opera si drama
On April 13, 2011 in Carti
Richard Wagner - Opera si Drama
Wagner este una din personalitatile culturale arhi-cunoscute, la nivel global, si nu doar drept compozitor de opera sau muzician, ci si ca poet, dramaturg si teoretician al artei, chiar critic de arta. Orice pasionat al muzicii si operei trebuie sa recunoasca valoarea unor lucrari precum Tristan si Isolda, Parsifal, Tannhauser, Lohengrin ori tetralogia Inelul nibelungilor.
Richard Wagner (1813-1883), prieten cu Nietzsche si apropiat de filosofia acestuia, ca si de gandirea schopenhaueriana, se incadreaza la categoria artistilor romantici, urmarind o schimbare profunda a artei (in muzica si teatru, in special) si intoarcerea la originile dramei, adica la tragedia Greciei antice, insa in spiritul mitologiei germane. Idealul sau consta in crearea dramei muzicale, ori a dramei absolute, expresie a operei de arta totala. Opera si drama (1851) este o scriere fundamentala despre muzica, poezie, teatru si drama, abordand si genuri ca dansul si cantul popular, romanul istoric samd. Esenta mesajului transmis de Wagner rezida in simbioza rafinata dintre muzica si poezie, rezultatul fiind drama, opera de arta totala.
Cuvantul inainte, al lui Vasile Morar, contine anumite aprecieri cat se poate de concise si exacte referitoare la Richard Wagner : “[…] structura subiectivitatii sale corespunde tipului tumultuos, navalnic, nestapanit, dar si idealist, hotarat, incapatanat.[…] el apartine tipologiei romanticului: este un spargator al canoanelor si al oricaror prejudecati;”.
Lucrarea lui Wagner este structurata in trei parti, exceptand o scurta Prefata: Opera si specificul muzicii, Spectacolul si specificul poeziei dramatice, Poezia si muzica in drama viitorului .
In prima parte autorul identifica slabiciunile si minusurile operei de arta moderne, printr-o analiza a trasaturilor si drumului parcurs de muzica, poezie, drama si opera de la inceputuri pana in prezent. Astfel, Wagner ‘descopera’ o greseala fundamentala: “[…] eroarea in genul numit opera porneste de la felul in care un mijloc de expresie (muzica) a fost transformat in scop, in timp ce scopul expresiei (drama) a fost transformat in mijloc.” O alta concluzie ar fi acel raport nefiresc, in viziunea autorului, intre poet si muzician, in sensul ca primul era un simplu slujitor al celui de-al doilea, neavand un rol echivalent, ca influenta, in crearea operei dramatice-muzicale, fapt care a putut genera creatii monstruoase si lipsite de substanta ori de inalta valoare artistica.
Opera lui Rossini este considerata ca una de succes prin prisma talentului compozitorului de a prelua si prelucra melodia gasita in popor, creand astfel din aceasta o arta, indiferent de forma si continutul ei; mai mult, Wagner considera ca muzicianul italian se adresa doar publicului, consecinta fiind aceea ca publicul devenea factorul determinant al operei. In fata publicului de opera contemporan autorului acestei lucrari, Rossini este definit ca un reactionar, iar Gluck si urmasii lui revolutionarii metodici (chiar daca au dat gres in tentativele lor). Alte directii din analiza autorului duc la constatarea faptului ca “Tragediile lui Shakespeare se ridica […] deasupra celor grecesti, pentru ca, prin procedeele sale artistice, dramaturgul a facut ca existenta corului sa nu mai fie neaparat necesara. La Shakespeare, corul se topeste si este absorbit de personajele individuale participante direct la actiune,” sau “Beethoven lasa impresia unui om care are ceva de spus, dar nu poate destainui asta limpede. Urmasii lui moderni sunt oameni care, intr-un mod fermecator, ne comunica vestea ca nu au a ne spune nimic.”
Read the rest of this entry »
SORA CEA MICĂ – Raymond Chandler
On April 05, 2011 in Suspans
Dacă ceva poate să meargă rău, cu siguranţă că va merge rău
Conform legii lui Murphy amintită mai sus, în acest roman al lui Chandler totul merge din rău în mai rău.
Aşa cum spune Val McDermid în prefaţă, Val fiind o autoare scoţiană de romane poliţiste şi suspans, cazul din Sora cea mică este unul „în care tot ce poate decurge prost chiar decurge prost şi orice drum ales de detectivul nostru se dovedeşte a fi unul dezastruos”.
Orfamay Quest vine tocmai din Manhattan, Kansas, pentru a apela la serviciile lui Philip Marlowe. Detectivul nostru nu renunţă la comportamentul insolent pentru foarte tânăra şi mult prea dusa la biserică Orfamay. Nu se dezminte, iar ea este aproape scandalizată când îl vede pe Marlowe fumând, vorbind… aşa cum ştie el de politicos, cerând 40 de dolari pe zi pentru investigaţii şi, o, Doamne! chiar dornic să bea ceva tare ori să nu se dea în lături dacă se iveşte ocazia să îşi sărute clienta.
Deşi Philip gândeşte că poate ar fi mai inspirat să nu preia cazul şi să se ascundă, o ajută pe tânăra speriată şi plânsă, ba mai mult, o face doar pentru suma de 20 de dolari pe zi.
„Dacă mă angajezi, mă angajezi pe mine. Exact aşa cum sunt. Dacă îţi închipui că o să dai peste tipi bisericoşi în afacerea asta, eşti ţicnită… Ai nevoie de ajutor. Care-i necazul?” Read the rest of this entry »
