Arhive din January, 2011
OCHII JUPANITEI … sau vraja femeilor – Rodica Ojog-Brasoveanu
On January 10, 2011 in Carti
Trebuie sa recunosc ca la doamna Ojog- Brasoveanu m-a bucurat mereu graiul neaos romanesc, plin de arhaisme, care aduc scrierilor dumneaei un iz dulce de aducere- aminte si visare. E melodioasa slova, dar si punerea in scena e facuta cu ochi critic de regizor- simti ca esti acolo, langa sufletul cartii si parte din ea.
M-am reintalnit cu Radu Andronic- vajnic logofat de taina al lui Constantin Brancoveanu, cu Ilie Machidon- slujitorul primului si traista doldora de pilde ( dialogurile celor doi au o savoare…!), am fost la curtea lui Mustafa al II- lea si m-am mirat de panza stravezie de paianjen tesuta de Stavros…toate din pricina liliacului din ochii unei jupanite. Nurii acesteia au reusit sa zguduie din temelii un imperiu si sa ameninte cu pierderea libertatii un popor.
Si au fost oameni noi, si intamplari de vitejie, si suspans, si…nici nu am realizat cand am terminat cartea. Si ma gandesc sa o recitesc ( am acest obicei cu cartile care imi plac) ,dar, mai bine, cred ca voi trece la alta din aceeasi serie!
Ne intalnim curand!
Oncioiu Malina
TURBION – Robert Charles WILSON
On January 06, 2011 in Carti
Cum v-aţi simţi dacă intr-o bună zi stelele ar disparea de pe cer ? Dacă soarele nu ar mai fi strălucitorul corp ceresc cu care suntem atât de obisnuţi, ci doar o prezenţă vagă pe firmament ? Dacă luna şi tot ce suntem obişnuiţi să asociem unui cer înstelat ar dispare brusc ? Vă asigur că viaţa noastră ar deveni mult, mult mai stranie şi în nici un caz mai bună. “Am trăi vremuri interesante”, cum sugerează cu maliţiozitate un proverb-blestem chinezesc.
Toate acestea se petrec în romanul Turbion al canadianul R.C. Wilson, primul din trilogia SPIN, roman apărut în anul 2006, an în care este remarcat şi nominalizat la premiul John W. Campbell şi premiat cu prestigiosul HUGO. Autorul, care trăieşte în Concord, Ontario, născut în anul de graţie 1953, este scriitor profesionist încă din 1986, şi are la activ numeroase premii câştigate de-a lungul timpului ( trei Aurora Award, premiul Philip K. Dick, Theodor Sturgeon Memorial Award, ) aşa încât nu este de mirare că Turbionul său este scris cu nerv şi din momentul în care începi să-l citeşti îţi este tot mai greu să te apuci de altceva.
Ideea unui planete având un cer lipsit de stele nu este deloc nouă în SF, dar ce este interesant la această carte este modul în care autorul duce raţionamentul mai departe în domenii mai prozaice, dacă îmi este permis să spun aşa. Ce se întâmplă cu o societate omenească care, în ciuda părerii generale, nu este de loc chiar aşa de globalizată pe cât se crede, cum se manifestă deruta, teama şi în ultimă instanţă disperarea şi confuzia pe diversele paliere ale puterii politice, economice, militare, sau în credinţele religioase, sau în viaţa de zi cu zi ale miliardelor de fiinţe omeneşti care nu vor, sau nu pot concepe ce se întâmplă.
Cei trei eroi principali, Tyler Dupree şi prietenii săi Jason şi Diane Lawton sunt martorii din al căror punct de vedere observăm întreaga acţiune, începând de la prima dispariţie a stelelor, într-o noapte de octombrie , înlocuite de o barieră întunecată. Soarele este văzut acum ca cu un disc inform, luna dispare dar mareele rămân, toţi sateliţii artificiali de pe orbită se prăbuşesc pe pământ întrerupînd definitiv comunicaţiile internaţionale şi internetul, producând schimbări majore în toate aspectele vieţii de zi cu zi. Pe măsură ce eroii noştri cresc, sondele spaţiale relevă faptul că această Barieră este artificială, opera a două artefacte imense, de origine extraterestră, situate în regiunile polare ale planetei. În plus, în afara acesteia timpul se scurge accelerat, o zi terestră fiind echivalentă cu o sută de milioane de ani, lucru care vesteşte omenirii apropierea sfârşitului – în următorii 40 de ani soarele va îmbătrâni cu miliarde de ani şi se va transforma într-un imens rug cosmic care va înghiţi sistemul solar. Un geniu al matematicii, Jason, acum tânăr om de ştiinţă, îşi dedică viaţa luptei pentru supravieţuirea speciei, folosindu-se de avantajul creat de diferenţele de scurgere a timpului între suprafaţa Terrei şi restul universului. Se începe terraformarea planetei Marte, apoi trimiterea de colonişti pentru ca, la scurt timp, să se primească vizita unui emisar de pe acea planet-soră, pe care civilizaţia umană ajunsese de acum la o istorie de sute de mii de ani. Iar în final, după ce o barieră asemănătoare apare şi în jurul lui Marte, ultimul efort : colonizarea spaţiului cosmic cu organisme modificate genetic să trăiască şi să se înmulţească în spatiu, auto-replicative, care să ocupe galaxia şi să comunice omenirii ce se găseşte în afara Barierei. Şi mai ales, cine şi de ce a înconjurat planetele Pămînt şi Marte cu bariere.
Este (oarecum) nepotrivit să vă mai spun ce se petrece în roman, dat fiind că sunt peste 700 de pagini pline de aventuri, speculaţii, ipoteze, şi tot ce vă mai puteţi dori de la o carte premiată, dar o recomand cu căldură şi vă amintesc că mai urmează încă de două ori pe atâta , continuarea Axa fiind deja publicată, iar volumul al treilea (Vortex) este promis de autor pentru luna iulie 2011.
Radu Gârbacea



