Arhive din August, 2009
George RR Martin – Iureşul săbiilor
On August 10, 2009 in Fantasy
Nu mă grăbeam să mă apuc de „Iureşul săbiilor”. Stilul lui Martin este destul de dur, iar mie îmi plac de obicei cărţile mai optimiste, în care cei buni câştigă şi totul se termină cu bine. Însă se întâmplă ca seria „Cântec de gheaţă şi foc” să fie atât de bine scrisă, încât te tentează fără să vrei, odată ce ai apucat să intri în lumea Celor Şapte Regate. Iar eu am deschis a treia carte a seriei şi am rămas cu sufletul la gură încă din Prolog.
Primul capitol al cărţii aparţine unui personaj „nou”, nou deoarece până acum autorul nu ne-a prezentat perspectiva lui Jamie Lannister, Regicidul, fratele Reginei Cersei şi al lui Tyrion. Eliberat de către Catelyn Stark sub jurământul că fiicele sale îi vor fi înapoiate, Jamie călătoreşte către Debarcaderul Regelui ca prizonier şi în acelaşi timp protejat al Briennei de Tarth, singura femeie cavaler din garda regelui Renly. Cei doi se dispreţuiesc unul pe celălalt – Brienne consideră că un Cavaler al Gărzii Regale care şi-a încălcat jurămintele şi şi-a ucis propriul rege este un om cu adevărat josnic, în timp ce Jamie este intrigat şi în acelaşi timp amuzat de o femeie în haine de războinic, pe deasupra foarte urâtă şi nepricepută la vorbe. Din păcate, se vede nevoit să se bazeze pe protecţia ei, pentru că toţi oamenii Regelui Nordului consideră gestul Catelynei o trădare şi pornesc pe urmele Regicidului pentru a-l recaptura.
Considerată o trădătoare pentru eliberarea lui Jamie, Catelyn rămâne la Riverrun, în aşteptarea judecăţii Regelui Nordului, a propriului său fiu, Robb. Veghindu-şi tatăl aflat pe patul de moarte, ea află un secret din trecutul familiei Tully, care îl chinuie şi acum pe Lordul Hoster. Între timp, fiica ei Arya reuşeşte să fugă din Harrenhal împreună cu Gendry şi Plăcintă fierbinte. Cei trei se îndreaptă spre Riverrun, evitând drumurile umblate, căutând drumul prin păduri şi temându-se de urmăritorii care i-ar putea aduce înapoi la Harrenhal. În Nord, Bran şi prietenii săi, Hodor, Meera şi Jojen, se îndreaptă spre Zid, cautând cioara cu trei ochi care îl poate ajuta pe Bran să-şi dezvolte puterile sale de a intra şi de a trăi în mintea făpturilor vii, printre care şi a lupului său, Vara.
Lovitura de secure primită în timpul atacului lui Stannis de la Debarcaderul Regelui îl costă pe Tyrion mai mult decât ar fi bănuit. În timp ce el zace inconştient din cauza rănii, tatăl său, Lordul Tywin, îi ocupă locul de Mână a Regelui, în timp ce sora lui, Cersei, îi dejoacă toate planurile şi intrigile prin care a avut-o la mână. Rămas fără oamenii săi credincioşi şi fără niciun mijloc de a o şantaja pe Cersei, Tyrion pare să ajungă iarăşi un pitic neputincios aflat la mâna tatălui său. Tot la Debarcaderul Regelui se află şi Sansa care, deşi scăpată de căsătoria cu Regele Joffrey, încă se află în mâna Lannisterilor şi în centrul intrigilor de la curte. Iar cu Bran şi Rickon Stark consideraţi morţi, ea devine următoarea moştenitoare a Winterfell-ului, după fratele său Robb, şi prin urmare, un ostatic preţios.
Dincolo de Zid, Jon a ajuns în tabăra sălbaticilor. Urmând ultimul ordin al superiorului său, el trebuie să se prefacă un trădător şi să spioneze armata sălbaticilor, pentru a duce apoi veşti la Rondul de Noapte. Pentru a reuşi acest lucru, trebuie să reuşească să îl convingă pe Mance Rayder, Regele-de-Dincolo-de-Zid, că şi-a trădat jurămintele. Iar misiunea lui Jon este foarte grea, deoarece nu numai că trebuie să divulge doar atâtea informaţii cât să fie crezut şi să nu spună prea multe, dar loialitatea sa începe să fie cu adevărat pusă la încercare abia atunci când, alăturându-se sălbaticilor, începe să-i cunoască şi să îi vadă ca pe nişte camarazi.
Daenerys Targaryen, Mama Dragonilor, călătoreşte peste imensa mare de sare, în încercarea ei de a-şi recuceri regatul. Însă pentru acest lucru, ea va avea nevoie de mai mult de trei pui de dragon şi o sută de oameni credincioşi: un regat se cucereşte în fruntea unei armate, iar Regina de Dincolo de Mare nu are suficiente bogăţii şi nici destui supuşi pentru a-şi aduna una.
Deşi regii din Cele Şapte Regate sunt în continuare prinşi într-un război civil, în haosul creat de moartea Regelui Robert, adevăratul pericol vine din lumea necunoscută, pentru că nu numai sălbaticii vor să treacă Zidul. Ceilalţi, făpturile de gheaţă şi armata lor de morţi, ameninţă lumea oamenilor.
Plăcerea lecturii şi frustrare. Cu asta mă confrunt de obicei atunci când citesc cărţile lui Martin. Plăcerea lecturii, din motivele deja cunoscute celor care iubesc această serie: complexitate, personaje aflate departe de clasificarea „buni-răi”, intrigă imprevizibilă. Frustrare, pentru că nu ştiu niciodată ce se va întâmpla cu personajele şi pentru că mă implic în poveştile lor. Cei buni cam pierd. Cei răi mai pierd şi ei. Nu ştii niciodată dacă vor reuşi să întreprindă ceea ce şi-au propus sau dacă până la urmă cineva îi va trăda. Nu ştii dacă până la urmă vor muri. Citesc, dar trebuie să ţin minte: fiecare capitol al unui personaj ar putea să fie ultimul.
Adina-Florentina Tudor
[ratings]
Nicolas Witkowski, Sven Ortoli – Butoiul lui Arhimede
On August 10, 2009 in Eseu
‘Butoiul lui Arhimede. Mic tratat de mitologie a stiintei’ a fost publicat la editura Nemira in 2006, in colectia Bonton, varianta originala din franceza (‘La baignoire d’Archimede’) fiind editata in 1996, la Editions du Seuil. Autorii acestui eseu ori tratat despre miturile legate de diversele domenii ale stiintei sunt Sven Ortoli – doctor in fizica solidelor si creator al revistelor ‘Science & Vie junior’ si ‘Science & Vie Decouvertes’ – si Nicolas Witkowski – fizician, editor si ziarist, autor al unor lucrari precum ‘Dictionnaire culturel des sciences’ (2001, conducator stiintific) si ‘Trop belles pour le Nobel. Les femmes et la science’ (2005).
Incep recenzia prin scurta prezentare a titlurilor incitante de capitole din cuprinsul acestui ‘mic tratat de mitologie a stiintei’, dintre care as putea enumera pe urmatoarele : ‘Rezervorul lui Dumnezeu’, ‘Butoiul lui Arhimede’, ‘Carnetele lui Leonardo’, ‘Miscarea perpetua’, ‘Marul lui Newton’, ‘Frankenstein’, ‘Veriga lipsa’, ‘Progresul nu poate fi oprit’, ‘Sarpele lui Kekule’, ‘Tabelul lui Mendeleev’, ‘Amanta lui Alfred Nobel’, ‘Numarul de aur al lui Matila Ghyka’, ‘Pisica lui Schrodinger’, ‘Farfuriile zburatoare’, ‘Big Bang’, ‘Gaurile negre’, ‘Fluturele lui Lorenz’, ‘In numele stiintei’, pe langa altele macar la fel de interesante sau care pot soca si impresiona cititorul.
In Butoiul lui Arhimede ne sunt prezentate revelatiile unor celebri oameni de stiinta, fie ei fizicieni, matematicieni, chimisti etc., dar autorii se axeaza, cu precadere, pe faptele care tin de legendele si miturile create in jurul inventiilor si vorbelor acelora. De-a lungul cartii putem intalni vorbele ‘intrigante’ si partial cu umor ale fizicianului Tesla (“Ideea mi-a trecut ca un fulger prin minte si, intr-o clipa, adevarul a devenit evident”), pe ale lui Roland Moreno, inventatorul cardului cu memorie (care marturisea ca ideea i-a venit “Intr-o dimineata”, in timp ce isi aprindea “un hasis”), sau pe cele ale matematicianului englez Christopher Zeeman (“[…] Mai tarziu in aceeasi noapte – […] m-am asezat pe closet. Atunci strafulgerarea inspiratiei a explodat ca o bomba.”) etc.
Cartea de fata constituie un eseu ori tratat despre stiinta si miturile, legendele si povestile conexe acesteia, in conditiile unei abordari pline de umor din partea autorilor, desi termenii utilizati si constructia temei/temelor analizate in paginile lecturate se caracterizeaza, de cele mai multe ori, prin complexitatea, seriozitatea si profunzimea necesare sferei sau lumii stiintifice.
Eseul lui Ortoli si Witkowski, ‘Butoiul lui Arhimede’, realizeaza o trecere sumara, dar indeajuns de cuprinzatoare, prin lumea stiintei si a legendelor corespunzatoare evenimentelor si personalitatilor din domeniul respectiv, de-a lungul istoriei. Astfel, cititorul descopera: care era scopul initial al radiometrului lui Crookes; semnificatia gestului facut de Arhimede in momentul revelatiei legate de legea hidrostaticii; lucruri ascunse despre anumiti oameni de stiinta; importanta lui Da Vinci in epoca Renasterii; ideile originale ale lui Bernard Palissy, care dorea obtinerea ceramicii din lemnul obiectelor de mobilier prezente in casa proprie; o parte din detaliile vietii lui Isaac Newton, atat din cea intima cat si din cea ‘profesionala’; amanunte interesante despre celebrul monstru Frankenstein, si ‘creatorul’ acestuia, plus elementele care au dus la denaturarea mesajului original al cartii cu acelasi titlu; teoria evolutionismului apartinand lui Darwin (in capitolul ‘Veriga lipsa’) descrisa si apreciata cu o tenta de umor; interventiile cu usoare note de ironie, sarcasm si cinism, pe langa umorul nelipsit, ale autorilor, intalnite in toata cartea, inclusiv in prezentarea progresului stiintific si ideologic de-a lungul ultimelor secole, progres care se asteapta a fi implacabil; revelatia de natura ‘comica’, prin replica atribuita, avuta de Friedrich August Kekule in momentul gasirii formulei benzenului; trasaturile tabelului creat de Dimitri Mendeleev, chimist rus; ‘picanterii’ privind atat viata din cercurile academice, cat si cea privata, a lui Alfred Nobel, a carui presupusa amanta era Sophie Hess; numarul de aur al lui Matila Ghyka (5/8); amanunte despre importanta lui Erwin Schrodinger, austriac, pionier al mecanicii cuantice, in fizica si stiinta in general; prezentarea teoriei sau ideii de Big Bang; teoria gaurilor negre, teoria haosului si cea a ‘efectului-fluture’ s.a.m.d.
In orice caz, Sven Ortoli si Nicolas Witkowski, prin ‘Butoiul lui Arhimede’, au realizat un adevarat tratat si eseu despre lumea stiintei (fizica, matematica, chimie etc.), care binedispune, relaxeaza si chiar incanta prin abordarea de natura umoristica, chiar filosofica uneori, garantandu-se o lectura indeajuns de accesibila, referitor la capacitatea de intelegere si asimilare a mesajului de catre cititori, acestia fiind in buna masura ‘fortati’ sa mediteze si sa reflecteze asupra unora din paginile parcurse.
Lectura placuta!
Alexandru Raul Trandafir
[ratings]
Raymond Khoury – Ultimul templier
On August 06, 2009 in Suspans
Raymond Khoury este un scriitor originar din Liban, care s-a refugiat la New York in 1975, in timpul Razboiului Civil din tara sa. Dupa ce se intoarce in Liban si isi termina studiile de arhitectura la Universitatea Americana din Beirut, in 1984, va fi evacuat, ca urmare a izbucnirii unui nou razboi, stabilindu-se la Londra, unde isi va deschide un birou de arhitectura. Printre lucrurile remarcabile din viata sa profesionala se numara: nominalizarea la ‘Fulbright Fellowship in Screenwriting’ pentru un scenariu de film, obtinerea drepturilor de ecranizare pentru romanul lui Melvin Bragg, ‘The Maid of Buttermere’, succesul comercial al romanelor Ultimul templier si Sanctuarul, devenite la scurt timp bestseller-uri internationale, fapt care atesta in mare masura valoarea sau calitatea scrierilor, si altele. Ambele romane devenite bestseller-uri pe care le-am mentionat, ‘Ultimul templier’ si ‘Sanctuarul’, au fost traduse la editura Nemira, in 2006 si respectiv 2007, fiind incluse in colectia Suspans a editurii.
Ultimul templier este un roman tradus in peste 30 de limbi, construit intr-un mod magnific de Raymond Khoury, stilul acestuia caracterizandu-se prin descrierea minutioasa a scenelor de urmarire sau a celor sangeroase, iar cititorul are eventual impresia ca urmareste, cu ochii mintii, un film de actiune bine realizat, un thriller pe alocuri inspaimantator. Subiectul romanului il reprezinta, in particular, descoperirea secretului templierilor si a comorii acestora, si, in general, pasiunile extreme, duse pana la fanatism, si efectele asupra societatii, lumii inconjuratoare ori imaginii unor institutii precum Biserica Catolica, Ordinul Cavalerilor Templieri etc.
Intriga romanului se declanseaza cu ocazia unei expozitii fastuoase la Muzeul Metropolitan din New York, unde sunt prezentate diverse obiecte de arta si relicve de mare insemnatate istorica, extrem de valoroase, printre cei care au contribuit cu exponate pretioase numarandu-se si Vaticanul, centrul si ‘creierul’ Bisericii Catolice. La serata respectiva participa mai multe personalitati, din viata politica, precum primarul New York-ului, din lumea academica sau stiintifica, dar si alte persoane interesate de evenimentul grandios. Actiunea se precipita in momentul in care patru calareti imbracati in costumatia bizara si originala a cavalerilor templieri comit acte asemanatoare cu ale teroristilor, ucigand cu sange rece oameni nevinovati, fie paznici si gardieni ai Muzeului Metropolitan, fie vizitatori ai expozitiei, scopul lor fiind jefuirea muzeului.
Printre piesele si obiectele de mare pret expuse acolo sunt crucifixe si statuete de aur, dar tinta principala a jafului armat pare sa fie un mecanism straniu, un fel de cutie sau cufar metalic, cu o denumire complexa, ceva de genul ‘codificator rotor’, mai simplu zis un codex. Printre invitatii seratei de la Muzeul Metropolitan se numara si unul din personajele principale ale romanului, Tess Chaykin, arheolog de profesie, venita impreuna cu fiica ei de noua ani, Kim, dar si cu mama ei, bunica lui Kim, Eileen.
Tess va asista ingrijorata, neputincioasa, dar si fascinata oarecum, la aparitia posibilului sef al calaretilor in fata vitrinei care adapostea codexul templierilor, momentul de maxima tensiune si incordare in care Tess, ascunsa in spatele vitrinei, observa o frantura din privirea rece si din vraja ori fascinatia care aparent pusese stapanire pe conducatorul actiunii teroriste, care la scurt timp dupa ce enunta un fel de motto, decide sa paraseasca muzeul cu acolitii sai si cu trofeele jefuite.
Un alt personaj central al cartii este agentul FBI Sean Reilly, care va simti o puternica atractie, treptat amplificata, fata de martora cea mai importanta a cazului respectiv, arheologul Tess Chaykin, angajata a Institutului Manoukian. Alti agenti si oameni ai legii implicati in rezolvarea cazului sunt agentii Nick Aparo, Amelia Gaines si altii, dar un lucru si mai interesant il reprezinta trimiterea de catre Vatican a monseniorului De Angelis, cu scopul de a-si oferi ajutorul, prin cunostintele detinute, la recuperarea obiectelor pretioase, in special la recuperarea codificatorului, sursa principala de ingrijorare pentru capii si liderii de la Vatican.
Cercetarile intreprinse de autoritati vor duce in cele din urma la descoperirea numelor infractorilor, desi mereu cu un pas inainte va fi un criminal misterios, care ii elimina rand pe rand pe atentatorii de la muzeu, blocand astfel sansa politiei si FBI-ului de a-i interoga in legatura cu implicarea lor si cu identitatea celui care i-a angajat pentru jaful soldat cu adevarate scene de cruzime, practic un masacru.
Tess isi ofera si ea sprijinul in ancheta FBI si a politiei, adunand informatii, cunostinte si elemente esentiale pentru stabilirea importantei codificatorului si a rolului avut de aparatul respectiv, urmarindu-se eventual gasirea unor potentiale motivatii si a unui profil al hotului principal, capul intregii ‘afaceri’ sangeroase. In scopul mentionat, Tess va incerca sa-l gaseasca pe William Vance, apelat Bill de catre cunoscuti si apropiati, un fost coleg de breasla, prieten cu tatal lui Tess, Oliver Chaykin, decedat. In trecut arheolog si profesor la o universitate renumita, despre Vance nu se mai stia nimic in ultimii ani, parand ca s-a retras definitiv din viata publica sau academica, intr-un mod partial bizar si suspect.
Stilul plin de pasaje tensionate, cu o actiune dusa intr-un ritm alert, scenele descriptive – cu referire la personaje sau tablouri de natura – si multe altele se impletesc de minune cu trecerile de la prezent la trecut, actiunea romanului penduland din secolul XXI pana in secolele XIII-XIV, in perioada ultimelor mari cruciade ale cavalerilor templieri. Naratiunea coerenta si povestea construita secvential, cu treceri logice si fluide de la un capitol la umatorul, fac din romanul lui Khoury o foarte buna carte pentru transpunerea pe marile ecrane. Cititorul, desi la un moment dat intuieste unele din actiunile ori miscarile eroilor si personajelor negative, va fi confruntat cu destule surprize de-a lungul lecturii, rolul si implicarea monseniorului De Angelis sau a lui Vance in poveste avand conotatii subtile, chiar socante dupa descoperirea lor de catre cititor.
Cititorul se ‘imbarca’, alaturi de Tess, Reilly, De Angelis, Vance si altii, intr-o calatorie garnisita cu aventuri si primejdii variate, tensiuni si neprevazut, rasturnari de situatie, imprejurari extreme, in care viata personajelor atarna de un fir de par, scopul final al acestei adevarate curse nebune fiind descoperirea secretului comorii ascunse de cavalerii templieri cu aproximativ sapte secole in urma.
Voiajul plin de peripetii al eroilor din prezent se suprapune peste cel al corabiei Templul Soimului, care transporta ultimii cruciati, cavaleri templieri, spre pamanturile lor din Franta, dupa infrangerea din batalia de la Acra, din 1291. Printre ultimii cavaleri templieri se numara si Martin de Carmaux, care va fi dispus sa-si sacrifice propria viata pentru pastrarea secretului Ordinului din care facea parte. Comoara templierilor se poate dovedi nu doar una materiala, palpabila, precum aurul sau alte metale pretioase, ci mai ales una care implica o cunoastere de ordin spiritual, religios, ideologic sau filosofic.
Inchei recenzia cu indemnul meu, catre cititorii pasionati de literatura de suspans, referitor la lecturarea romanului ‘Ultimul templier’ al lui Raymond Khoury, un thriller de exceptie, in acelasi timp thriller religios, carte de aventuri, thriller istoric sau roman de fictiune. Oricum arta narativa si stilul fara perdea al lui Khoury, precum si speculatiile de natura religioasa, gnostica sau filosofica, unele intr-adevar socante sau terifiante, vor fi garantia ca cititorul nu va abandona lectura inainte de ultimul rand al romanului.
Alexandru Trandafir
[ratings]
Roger Zelazny – Lordul Luminii
On August 06, 2009 in SF
Nu stiam exact la ce sa ma astept cand am cumparat “Lordul Luminii”. Ca intotdeauna, am citit descrierea de pe spatele cartii, care spunea, pe scurt, ca actiunea se desfasoara in jurul unor asa-zise zeitati hinduse, care tin lumea sub control. Aceste zeitati nu erau altceva decat oameni, primii dintre colonistii planetei Urath, care descoperisera secretul imortalitatii prin reincarnare. Fantasy-ul se impleteste cu SF-ul, pentru ca reincarnarea este posibila doar prin intermediul unei tehnologii extrem de avansate, care scaneaza creierul uman si stabileste, in functie de amintirile gasite, forma in care persoana se va reincarna, in schimbul unei sume de bani.
“Zeii” si-au luat numele din mitologia hindusa si pretind ca sunt intr-adevar de origine divina, avand numeroase temple in care oamenii, nestiutori si naivi, le inchina rugaciuni si platesc tribute. Cu timpul, ei au capatat Atribute divine, pe care si le-au perfectionat cu ajutorul unor arme avansate : Yama – “zeul Mortii” chiar poate ucide cu privirea sa, iar Agni – “zeul focului” poate scoate din bagheta sa focuri primordiale ce mistuie orice in calea lor. Sam insusi (personajul principal al romanului), are un Atribut divin, electrodirectia, iar din mainile sale poate scoate fulgere mortale.
Cartea este structurata in 7 capitole, primul si ultimul descriu prezentul, iar celelalte 5 reprezinta amintiri ale lui Sam – Lordul Luminii, din celelalte incarnari ale sale. Sam propovaduieste invataturile lui Buddha, desi nu este neaparat un adept al acestora si este numit Siddhartha, luandu-si asemenea acestuia, discipoli si adunand in jurul sau sute de oameni. Este condamnat de zei, buddhismul fiind o religie care nu este bazata decat pe individ, ei devenind astfel inutili.
Amintirile lui Sam dezvaluie povestea razvratirii sale impotriva zeilor. Pentru ca vrea sa spuna adevarul despre locuitorii Orasului Celest, porneste un razboi impotriva lor, apeland la rakasha, primii locuitori ai planetei. Acestia sunt fiinte inselatoare, pe care le elibereaza din subteran, unde fusesera incatusate de el cu mult timp in urma, la colonizarea planetei. In batalie i se alatura si Yama, zeul mortii, alaturi de care aproape castiga batalia impotriva zeilor. Dupa multa vreme – in prezentul povestirii, Lordul Luminii revine pentru o ultima batalie.
Impresionant la acest roman, pe langa subiectul de natura religioasa/morala, este modul in care ridica numeroase intrebari nu numai despre conditia si scopul omului, ci si despre societatea actuala, care ne duc cu gandul la marea « Teorie a Conspiratiei », caci zeii tineau umanitatea sub control, impiedicand progresul tehnologic. Zelazny reuseste sa imbine cu maiestrie elementele de fantasy si SF, plasand actiunea intr-un viitor indepartat si presara intreaga lectura cu pasaje pline de poezie care nu au facut altceva decat sa ma impresioneze. Rareori am gasit descrieri sensibile, ale unui privitor iscusit, intr-o carte SF. Ma refer la detalierea unui cantec de pasari, a unui rasarit plin de culoare sau a unei piete forfotind de lume.
De apreciat sunt si notele de subsol ale traducatorului, care pentru cei neinitiati in mitologia hindusa sunt de un real ajutor.
Setea de putere si vesnica dorinta a omului de a fi tanar si nemuritor sunt imbracate intr-o poveste, care, in ultima instanta, este a unui erou care doreste fericirea umanitatii si lupta pe parcursul mai multor vieti pentru a-si atinge scopul.
Maria-Daniela Serban
[ratings]
