Arhive din April, 2009
Philip K. Dick – Omul din castelul inalt
On April 15, 2009 in Carti
Omul din castelul inalt face parte din romanele care au obtinut premiul Hugo, fapt ce demonstreaza, in ciuda subiectivitatii (cititorilor si criticilor), valoarea unui roman SF. Scrisa in 1962, cartea de fata prezinta ipoteza unei lumi in care germanii au castigat cel de-al doilea razboi mondial, alaturi de japonezi. Astfel, dupa impartirea teritoriala de dupa razboi se ajunge ca estul SUA sa fie ocupat de nemti, iar coasta vestica sa revina japonezilor. In aceste circumstante, un scriitor obscur de SF, Abendsen, va scrie o carte, in care cei care au castigat razboiul sunt Aliatii, exact ca in realitatea stiuta, urmarea editarii unui astfel de roman fiind retragerea lui Abendsen si a familiei acestuia intr-un fel de castel, pentru siguranta proprie.
Pe parcursul romanului va fi prezentata interactiunea dintre personajele de natii/etnii diferite, legaturile de afaceri dintre un american (Childan) si un reprezentant al japonezilor (Tagomi) reliefand in buna masura diferenta dintre culturile respective. Ciocnirea celor doua culturi este socanta, din punct de vedere al efectelor, personajele Childan si Tagomi traind sentimente intense; zbuciumul lor sufletesc se dovedeste important in ansamblul firului epic al cartii. Desi la inceput se observa un sentiment de inferioritate din partea americanilor (a evreilor in special), pe parcurs atitudinea acestor personaje fata de ocupantii germani sau japonezi va deveni mai demna, increderea in fortele proprii revenind la un nivel ridicat. Intre timp, nemtii dezvolta un program spatial, pregatindu-se de calatorii pe Luna, Marte sau alte planete. Un alt element esential este reprezentat de existenta unui oracol chinezesc, I Ching, acesta putand oferi raspunsuri la diversele intrebari pe care le pun oamenii, cu referire la cursul evenimentelor.
Desi in aparenta lumea in care traiesc personajele este una reala, oracolul, printr-un raspuns la o anumita intrebare va sugera ca de fapt lumea respectiva este o plasmuire a realitatii, un univers populat de naluciri si fantome. Concluzia impusa este aceea ca realitatea o constituie lumea in care Aliatii au iesit invingatori in cel de-al doilea razboi mondial, aidoma supozitiei din cartea “omului din castelul inalt”, personajele cartii lui Dick traind, deci intr-o pseudorealitate.
Lucrurile care definesc si acest roman al lui Philip K. Dick sunt interesul pentru limita dintre real si inchipuire, personajele – majoritatea fiind oameni obisnuiti, fara trasaturi incredibile sau cu abilitati iesite din comun, dar care joaca un rol important in roman s.a.m.d. Omul din castelul inalt contine, cu alte cuvinte, elemente asemanatoare cu cele din Ubik, existand, poate, o stare de confuzie iscata mai ales de finalul romanului, care indeamna cititorul la oarecare reflectii. Elementele SF nu lipsesc, insa firul epic si incertitudinea degajata de personaje, tensiunile resimtite de acestea vor fi puncte majore
pentru ca cititorul sa nu rateze lecturarea cartii. De aceea, in incheiere, pot spune ca Omul din castelul inalt, roman distins cu premiul Hugo in 1963, este o carte care nu-ti dezamageste asteptarile, mai ales cunoscand vechimea scrierii si stilul lui Dick.
Alexandru Trandafir
[ratings]
Tasha Alexander – Sezonul otravit
On April 08, 2009 in Romanul de dragoste
Romanul Sezonul otravit a aparut in 2007 in cadrul colectiei Nemira Damen Tango si este unul din romanele greu de uitat ale ultimilor ani. Tasha Alexander, autoarea acestei carti remarcabile prin intriga, personaje, atmosfera si nu in ultimul rand prin ritmul actiunii, a debutat memorabil, conform celor de la Booklist, cu romanul And Only to Deceive in 2005. Altfel spus, avem de-a face cu o scriitoare destul de recent aparuta in bransa romancierilor, succesul si aprecierile primite fiind o dovada a talentului si resurselor de care dispune scriitoarea. Cel putin dupa calitatea si valoarea destul de ridicata a romanului Sezonul otravit, pot spune ca perspectivele autoarei cartii mi se par mai mult decat promitatoare, in directia devenirii unui nume larg cunoscut in literatura mondiala.
Sezonul otravit se poate caracteriza drept un mix reusit al elementelor specifice literaturii romance, politiste si chiar istorice. De altfel, cuvintele de pe coperta – “mister si romantism in stralucitoarea epoca victoriana” – se potrivesc de minune cu actiunea si subiectul din roman, fiind o sinteza atragatoare pentru cititori.
Cartea incepe intr-un mod interesant, autoarea selectand poezia ‘In sfarsit, secretul s-a aflat’, de W.H. Auden, un fel de indiciu pentru subiectul sau actiunea romanului, dar si un echivalent al clasicului prolog. Actiunea din roman se desfasoara , cu aproximatie, pe la sfarsitul secolului XIX, intr-o perioada in care ocupanta tronului Angliei era Maiestatea Sa regina Victoria . Eroina cartii este lady Emily Ashton, tanara vaduva a lui Philip, viconte de Ashton. Printre personajele care apar si au un rol important in intriga romanului este si Charles Berry, un gentleman care starneste valva intre aristocratii si nobilii englezi, prin pretentiile sale referitoare la mostenirea tronului Frantei. Un alt subiect fierbinte la Londra, dar si in restul Angliei, este prezenta unui hot de bijuterii, obsedat de Maria-Antoaneta, mai exact de obiectele care i-au apartinut acesteia. Respectivul hot isi indreapta atentia catre toti posibilii detinatori ai obiectelor mentionate, semanand panica, haos si nesiguranta in randul acelor proprietari care se stiu implicati, amenintarea dovedindu-se din ce in ce mai accentuata pe parcursul cartii, prin aparitia mai multor crime si tentative de reducere la tacere a celor care au informatii in cazul furtului, si nu numai.
Trasaturile romanului de dragoste nu se lasa asteptate, printre ele gasindu-se existenta unor rivali in iubire, pretendenti la mana eroinei, sau pretendentii la mana unora dintre domnisoarele din inalta societate. Scriitoarea asigura suspansul necesar firului narativ, alaturi de intriga romantica fiind importanta si intriga detectivista. Astfel, Lady Emily Ashton va incerca elucidarea enigmei crimelor petrecute, dar si identificarea misteriosului cavaler care i-a trimis mai multe ravase de amor in limba greaca. In cazul crimelor, Emily va beneficia, cum e si normal, de suportul politiei (prin inspectorul Manning) pentru a descoperi faptasul. Printre cei care o curteaza pe Emily se numara un nobil, Colin Hargreaves, important slujitor al intereselor regatului britanic, prin functia ocupata, Jeremy, un duce, dar si Charles Berry, al carui caracter nu se dovedeste tocmai potrivit in raport cu pretentiile c-ar fi mostenitorul tronului Frantei, la care aspira in cazul reusitei loviturii de stat pe care o planuia alaturi de acolitii sai din Franta. Lovitura de stat respectiva era menita, bineinteles, sa darame republica si sa instaureze o noua monarhie in Franta.
Pe parcursul romanului, sentimentele romantice sau de alt tip, scenele de urmarire sau demascare a celor care si-au tainuit identitatea, intalnirile idilice intre indragostiti, dar si multe altele fac parte din arsenalul unui roman memorabil, de care cititorul nu se poate declara dezamagit. Rasturnarile de situatie si tradatorii nu lipsesc, factor suplimentar favorabil unei lecturi palpitante si de calitate. Faptul ca finalul romanului si rezolvarea misterelor sunt imprevizibile pana in paginile de final pot fi considerate o alta proba a maiestriei autoarei, gradarea sau tempo-ul evolutiei povestii garantand un interes real in randul cititorilor.
In Sezonul otravit, Tasha Alexander creioneaza, cat mai veridic posibil, atmosfera existenta in aristocratia engleza din epoca victoriana, iar personajele, mai ales cele reprezentative in roman, sunt destul de atent si bine elaborate pentru a oferi verosimilitate. Finalul cartii este unul inspirat in opinia mea, cel care a citit Sezonul otravit ramanand multumit si incantat de impresia lasata, per total, de romanul unei scriitoare cu sanse mari la o cariera prolifica, si anume Tasha Alexander.
Alexandru Trandafir
[ratings]
Stephen King – Apocalipsa
On April 01, 2009 in Suspans
Stephen King reuseste iarasi, prin romanul Apocalipsa (The Stand – titlul original din engleza), sa creeze o carte remarcabila, in care personaje aparent simple, fara trasaturi fizice si morale deosebite, se vor confrunta cu situatii imprevizibile, surprize nu tocmai placute, iar lumea si intamplarile care tin de cotidian vor fi bulversate de elemente fantastice, chiar magice, cu importanta la nivel cosmic. Putem spune ca acest roman se apropie, ca valoare si calitate a scrierii, de capodopere precum Orasul bantuIT, Salem’s Lot, Shining sau Christine. Apocalipsa este o fantezie epica scrisa in maniera americana, Stephen King dorind sa edifice un fel de replica la trilogia lui J.R.R. Tolkien, Lord of the Rings.
In Apocalipsa, King ne aduce din nou o mostra a talentului sau, prin folosirea iscusita si plina de imaginatie a carcateristicilor eternei lupte dintre Bine si Rau. Cu rabdare si perseverenta, lucruri definitorii si pentru alte scrieri de-ale autorului, ni se puncteaza conflictul (interior sau exterior) dintre latura intunecata si cea luminoasa, confruntare specifica omului, stiintei, vietuitoarelor planetei etc. Se pot observa deci anumite asemanari intre romanul Apocalipsa si Mobilul, carte in care este prezentata o alta viziune apocaliptica a lui Stephen King. In timp ce romanul Mobilul are ca factor declansator al intrigii semnalul caracteristic telefoniei mobile, Apocalipsa aduce in discutie raspandirea accidentala a unui virus letal.
Intriga din romanul Apocalipsa este legata de un presupus accident survenit in laboratoarele unei baze militare americane, loc unde aveau loc diferite teste pentru crearea de arme biologice. Consecinta este infestarea populatiei cu un virus extrem de periculos, asemanat gripei, dar cu efecte mult mai rapide si dezastruoase. Virusul respectiv va fi cunoscut sub mai multe denumiri (Captain Trips, Supergripa – cele mai cunoscute pentru populatie, pe langa numele oficial si altele). Cu toate acestea, exista o mica parte a populatiei care este imuna la virusul Supergripei. Dupa ce se descriu si relateaza anumite detalii sau evenimente cu iz biografic din viata unor personaje care se dovedesc importante, chiar esentiale in povestea romanului, actiunea se precipita, atingand pe alocuri un ritm ridicat al tensiunii, specific situatiilor-limita intalnite in cadrul unei lecturi palpitante. Astfel, se contureaza lupta dintre fortele opuse, cele ale intunericului si respectiv, cele ale luminii. O mare parte a populatiei care a supravietuit Supergripei incepe sa viseze o batrana negresa, Mother Abagail, care ii cheama spre vest, multi altii pe Randall Flagg, supranumit Omul Intunecat sau Momaia Ambulanta, care ii atrage spre est, iar unii vor avea vise si cu Randall Flagg si cu Mother Abagail. Pe parcurs, dupa cum va evidentia si lecturarea acestei carti, cititorul devine martor sau chiar ‘participant’ la aventurile eroilor si la evenimentele semnificative care conduc la ciocnirea celor doua tabere. Va fi evident faptul ca Randall Flagg este slujitorul Satanei, iar Abagail Freemantle vocea si ‘pionul’ lui Dumnezeu, in confruntarea sangeroasa initiata de fortele Intunericului.
Din tabara Binelui, aflata la est de Rocky Mountains, fac parte un surdomut (Nick Andros), un debil mintal (Tom Cullen), Stu Redman, Frances Goldsmith, Larry Underwood si altii, mai mult sau mai putin importanti. Vor exista si tradatori, mandria si ura facand pe anumite personaje sa se alature Omului Intunecat, in echipa caruia sunt inclusi oameni de toate facturile si moravuri variate, de cele mai multe ori indoielnice. Printre personajele de proasta factura si cu un caracter slab se numara si fostul detinut Lloyd Henreid, mana dreapta a Momaii Ambulante (Randall Flagg), sau Donald Melbert, poreclit Trashcan Man.
Stilul specific al lui King, caracterizat de suspansul si tensiunea situatiilor, emotiile intense ale personajelor, rasturnari spectaculoase de situatie si de sansa, este dublat de elemente precum cele stiintifice (virusul, prezentarea unor simptomuri specifice, mentionarea unor arme cu potential distructiv urias…) si cele care frizeaza fantasticul (magia si vraja puternica pe care o utilizeaza Randall Flagg, capabil sa leviteze, sa isi trimita spiritul in trupul unei ciori sau al altui animal etc.; personificarea, in cazul unor animale precum nevastuicile sau lupii; legatura spirituala dintre Mother Abagail si Dumnezeu; interventia cu aspect de pedeapsa a Domnului in stabilirea unui deznodamant favorabil fortelor Binelui, si multe altele). Desi Apocalipsa este o carte cu o marime impresionanta, chiar putin exagerata, ea poate fi o scriere captivanta pentru un cititor inzestrat cu rabdare si mai ales pasionat de opera lui Stephen King, sau pentru un fan al genului din care face parte romanul.
Pentru a incheia recenzia, as putea spune ca finalul romanului, ca si simbolul Ochiului (care poate fi si o Cheie), este unul metaforic, sugerand ca Raul sau Intunericul este, eventual, conditia sine qua non pentru ideea Binelui sau cea de Lumina. Impresia pe care mi-a lasat-o cartea, cel putin in unele momente, este aceea ca Stephen King a pacatuit, in special prin mentionarea sau relatarea unor amanunte de multe ori fara importanta in povestea spusa, unele fiind plictisitoare si neinteresante. Oricum indemnul sau mesajul pe care-l transmit iubitorilor genului si ai scriitorului este acela de a nu rata acest roman memorabil, deoarece nu vor fi dezamagiti dupa ce au lecturat Apocalipsa, o carte inclusa in colectia Suspans a editurii Nemira.
Aceasta recenzie face parte din campania La limita suspansului
Alexandru Trandafir
[ratings]
