Tonino Benacquista este un autor formidabil, care a reusit sa creeze Comedia ratatilor, o carte superba.

In urma cu doua zile m-am indreptat spre o librarie din apropiere si am luat la rand rafturile din dorinta de a gasi cele mai noi carti aparute. La un moment dat mi-a sarit in ochi o carte cu o coperta neagra si cu un titlu sonor: Comedia ratatilor. Am intors-o pentru a vedea despre ce este vorba si astfel am aflat cu uimire ca tineam in mana un roman politist. Si atat designul, cat si ideea in sine mi-au dat impulsul de a cumpara aceasta carte.

Am inceput sa o citesc imediat ce am ajuns acasa si mi-a fost de ajuns o seara pentru a o termina. Este intr-adevar o carte foarte buna, scrisa de un autor foarte talentat, Tonino Benacquista.

Antonio Polsinelli, personajul principal al romanului isi da seama ca Dario, un prieten din copilarie, care a murit de curand, ii tot bantuie linistea, si astfel se decide sa afle care a fost cauza mortii acestuia. El face o descoperire uimitoare si anume ca Sant’Angelo, sfantul care in urma cu cateva sute de ani era considerat protectorul viilor, dar care intre timp fusese lasat deoparte in prezent, face minuni. De altfel, pe intreg parcursul romanului Antonio face multe descoperiri, printre care cea mai importanta, care intr-un final il scapa de la inchisoare sau si mai rau, de la moarte: “Vaticanul e mai tare decat mafia”. Citeste mai mult »

De la un castel la altul este o carte strigata, urlata, este un monolog virulent la adresa societatii decazute de dupa si din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Cartea reconstituie fragmentar si haotic o lume descompusa, denigrata si terfelita in care niciun personaj reprezentativ al vremii nu-si pastreaza integritatea si prestanta (Sartre devine Tartre, insasi Franta-mama devine Vrunta) ci este redus la animalul defecator, hidos si lasciv.

Cat despre bietele marionete, oamenii de paie care traiesc fara a sti exact pentru ce (asa ca mine sau multi altii ca mine), acestia sunt pur si simplu spulberati dintr-o intorsatura de condei – doar niste balosi cancerosi si cufuriti

Agonia devine uneori fantasmagorica insa este strans inradacinata in spiritul pesimisto-apocaliptic, in care toata adunatura elitista sfarseste hacuita de vasla omului maimuta-leopard-pantera Charon, “proprietarul” de data asta al unui vas fantoma, rezultat si el probabil al constiintei in curs de modernizare. Adevarul e ca pasajul asta m-a facut sa rad teribil gandindu-ma la un Charon contemporan la volanul unei masini ultimul racnet – nu dric – care ruleaza cu 140 km/h peste scafarliile care crantane ca niste cochilii de melci sub rotile impietritului intermediar. Citeste mai mult »

Libraria iubirii de Paola Calvetti este o carte cu atatea rafturi, cat o librarie, in special, datorita continutul ei extrem cuprinzator care include numeroase titluri cunoscute. Dintre acestea amintesc “La rascruce de vanturi- Emily Bronte”, “Pe aripile vantului- Margaret Mitchell”, “Emma- Jane Austen” sau romanele din noul val: “PS  Te iubesc- Cecilia Ahern”, “Unde esti- Mark Levy”

O carte care trezeste emotiile primirii unei scrisori, o carte care dezbate diferentele intre generatii si care aduce aminte de filme inspirate de roamne. Nu poti sa te dezlipesti de ea, desi e destul de voluminoasa si cum unii dintre cei care citesc se confrunta cu amorteli de picioare sau dureri de coate, Paola Calvetti atinge la un moment dat subiectul despre pozitii in care poti citi mai relaxat.

Emma, personajul principal din Libraria iubirii este o librareasa divortata care isi creste singura fiul, Mattia. Femeia va restaura o librarie mostenita cu ajutorul careia se va transforma intr-o adepta neconditionata a iubirii. De altfel, descrierile autoarei te fac sa te gandesti cum ai decora tu aceasta librarie, ce carti ai alege pentru a amenaja o vitrina, ce carte ai desemna in top 10 si ce standuri mai atragatoare ai aranja. Citeste mai mult »

Am inceput sa citesc Lebada neagra de Sveva Casati Modignani intr-o zi de sambata. Dimineata. Evident, in ziua respectiva am mai avut multe de facut, dar oricum pana la orele 17 deja o terminasem. Si asta desi mi-am propus sa fac… economie, sa imi “ajunga” cartile mai mult…

Nu vorbim aici despre o capodopera literara, dar autoarea stie clar sa scrie si sa foloseasca in mod placut si antrenant unele situatii-cliseu, anuland in buna masura senzatia de telenovela pe care ar putea sa o aiba cititorul. Macar daca vorbim despre o telenovela, este una buna si are mai degraba aerul prezent in cartile Barbarei Bradford. Cu diferenta ca actiunea din Lebada neagra se petrece in Italia, in Europa noastra familiara, ceea ce confera intregii actiuni un farmec aparte.

Lebada neagra se ocupa de destinul membrilor unei familii de editori, familia Montalto. Volumul este impartit in capitole cu o cronologie amestecata, in care sunt povestite evenimente mai vechi sau mai recente care au loc in familie. Tati si mame, surori si frati, amante si copii din flori sunt urmariti in destinele lor tragice (sau nu) inca din timpul celui de-al doilea razboi mondial. Citeste mai mult »