MISTERUL TIZIANO – Iain Pears
In March 14, 2011 in Suspans
Un Tiziano care condamnă la moarte
Veneţia. În grădina publică Giardinetti Reali, aflată între piaţa San Marco şi Canal Grande este găsit trupul neînsufleţit al Louisei Mary Masterson, cetăţean american, din New York, custode al departamentului de artă occidentală. Louise venise în Italia pentru a participa la o întrunire a comitetului Tiziano. Acesta este un organism vast, constituit cu fonduri guvernamentale, care trebuie să alcătuiască un catalog cu tot ceea ce poartă semnătura lui Tiziano, autentificându-i „chiar şi notele de plată de la spălătorie”. Echipa are şase membri. Louise, unul din ei, a fost înjunghiată de şapte ori cu un cuţit cu lama lungă de circa zece centimetri. Nici o lovitură nu ar fi fost fatală dacă ar fi primit ajutor medical la vreme. Se presupune că ucigaşul a târât-o în sera din grădină, pentru a fi sigur că va muri acolo.
Aici intră în scenă generalul Taddeo Bottando şi asistenta sa Flavia di Stefano din Roma.
Trimisă de Bottando la locul crimei, Flavia se întâlneşte, absolut din întâmplare, cu amicul ei, Jonathan Argyll, istoric de artă din Marea Britanie, care dorea să achiziţioneze o pictură din colecţia marchizei di Mulino.
Portretul oarecum neinteresant (aparţinea şcolii veneţiene şi data de pe la 1500) pe care Argyll dorea să îl cumpere de la marchiză era căutat şi de femeia ucisă. Cine era autorul? Putea fi Tiziano? Pe cine reprezenta? Read the rest of this entry »
Nu-i usor sa spui adio – Raymond Chandler
In March 11, 2011 in Carti, Suspans
Cum se poate demonstra nevinovăţia unui sinucigaş acuzat de crimă
„Femeile mint în legătură cu orice. Doar ca să nu îşi piardă îndemânarea.”
„Harry, în caz că mă pierzi în trafic, asta este adresa unde mă găseşti. Arăţi foarte bine. Sunt mândru că mă urmăreşti.”
„Să-ţi ucizi nevasta e un lucru minor. Să-mi furi banii este o crimă. Prietenul tău mi-a furat banii şi pentru asta merită pedeapsa capitală.”
În romanul lui Raymond Chandler găseşti pe fiecare pagină astfel de replici fermecătoare şi inteligente, specifice romanului noir şi umorului britanic.
Doresc să menţionez un lucru de la bun început. Am citit cartea aceasta acum 12 ani, în original. Recitind-o săptămâna trecută am fost foarte surprinsă, într-un mod plăcut, să descopăr un roman foarte bine reprodus în limba română. Cornelia Bucur, cea care a tradus romanul din limba engleză, a reprezentat cu fidelitate atmosfera, replicile isteţe, ritmul alert caracteristic lui Chandler şi devenit amprenta neînduplecatului detectiv Philip Marlowe. Astfel, personajele toate şi-au păstrat stilul care le-a făcut celebre. De amintit şi ecranizarea lui Robert Altman, din 1973, cu Elliott Gould. Read the rest of this entry »
Mata Hari, femeia fatala – Pat Shipman
In March 09, 2011 in Istorie, Literatura contemporana, Suspans
Adevărul despre femeia fatală seamănă cu apa pierdută printre degete
Găsesc această carte foarte interesantă. Este mai mult un roman istoric decât unul de spionaj. Până să citesc Mata Hari a lui Pat Shipman nu ştiam despre ea decât că a fost o dansatoare de succes şi că a lucrat în spionaj, dar fără alte detalii.
Povestea vieţii ei este destul de zbuciumată. A reuşit să treacă peste momentele dificile ale vieţii punându-şi în valoarea frumuseţea şi folosindu-se de inteligenţa ei.
Mata Hari, pe numele ei adevărat Margaretha Geertrude Zelle MacLeod, s-a născut pe 7 august 1876, în Olanda, Leeuwarden. A fost executată pe 15 octombrie 1917, în Franţa, acuzată fiind de spionaj pentru Germania în timpul primului război mondial.
S-a căsătorit cu un colonel în armata olandeză, mult mai în vârstă decât ea, căsătoria aceasta oferindu-i însă bani şi o bună poziţie în societate. A avut doi copii, din care, cel mai mare, un băiat, a murit. Read the rest of this entry »
Excursie la Tindari – Andrea Camilleri
In March 04, 2011 in Carti, Suspans
O destinaţie fatală
„Ce fel de raporturi ar fi putut oare să existe între doi babalâci posaci şi nesociabili – ba chiar, spuneau martorii, cu un caracter mizerabil, de vreme ce se fereau să schimbe vreo vorbă cu cineva – şi un tinerel abia trecut de 20 ani, care întorcea paralele cu lopata şi prin patul căruia trecea în fiecare noapte câte o altă muiere?”
Asta se întreabă comisarul sicilian Salvo Montalbano, din Vigata, după ce este informat despre cele două cazuri ciudate de omucidere. Cele trei crime nu par a avea nimic în comun, poate doar faptul că toţi locuiau în aceeaşi clădire. Despre tânărul Nene Sanfilippo nu ştia nimeni aproape nimic, iar despre cei doi bătrâni, soţii Alfonso şi Margherita Griffo, toţi vecinii întrebaţi spuneau că erau foarte necomunicativi, singuri şi niciodată nu se auzeau zgomote din apartamentul lor. Prima persoană care le oferă câteva indicii este Beatrice, o tânără foarte frumoasă, care va deveni foarte apropiată de adjunctul lui Montalbano, Mimi Augello. Cei doi bătrâni au fost văzuţi ultima oară în drum spre Tindari, într-o excursie.
Comisarul incitat, folosindu-şi capacitatea sa de a citi anumite semne, pe care alţii nu reuşesc întotdeauna să le vadă, ajutat de „un bătrân măslin cu ramurile contorsionate, de echipa sa de la comisariat, suedeza Ingrid, o carte de Joseph Conrad şi de un boss mafiot”, reuşeşte să reconstruiască întreaga poveste şi să-i găsească pe cei implicaţi în asasinate. Read the rest of this entry »
