Iubirea secretă – Paola Calvetti
In February 09, 2011 in Carti, Romanul de dragoste
Este o carte precum o simfonie… Un roman fascinant, delicat, viu, o poveste de dragoste atemporală.
O istorie a unei iubiri clandestine, adulterine, care se întinde pe parcursul a 30 de ani. Îmi evocă un jurnal, o grandioasă epistolă şi recomand sincer această carte celor care au avut parte de asemenea trăiri. Îşi vor regăsi în paginile romanului clipe, zile, luni ori ani de dragoste, secvenţe întregi care par a fi fost trăite de însuşi cititorul lui Calvetti.
După moartea lui Andrea, fiica acestuia găseşte un teanc de scrisori semnate Costanza. Misive pline de parfumul declaraţiilor de dragoste. Ajungând, în cele din urmă, la cea care le-a expediat, Lucrezia, fiica, nu cere explicaţii şi nu judecă, ci doar ascultă povestea vieţii paralele, necunoscute a tatălui ei îndrăgostit. Un bărbat aproape banal care ajunge un pasional. Un tată, un soţ normal care se revarsă în epistole nesfârşite de dragoste.
Stilul narativ este sofisticat, dar fluid. Ai sentimentul că sorbi paginile. De asemenea, m-a impresionat plăcut alcătuirea romanului: preludio, intermezzo şi finale. De ce o asemenea structură muzicală? Poate pentru că iubitul eroinei este un maestru violoncelist. Poate pentru că fiica acestuia, Lucrezia, care ajunge să petreacă trei zile în compania fostei iubite a tatălui ei, este şi ea muzician. Poate pentru că teatrul a fost cel care a unit paşii lui Andrea şi pe cei ai Costanzei. Poate pentru că iubirea insăşi este un sentiment uşor de purtat pe clape, pe strune ori de descris în partituri.
Când am citit cartea, senzaţia pe care am avut-o a fost de confesiune. Parcă auzeam o voce caldă care înceracă, spovedindu-se să scape de remuşcări. Dar oare au fost? Remuşcări? Ori regrete?
Merită citită. Crâmpeie din care este făcută viaţa în acorduri clasice…
Material scris de Camelia Tomşa
Dosarul Capri si sentimentele contradictorii
In August 04, 2010 in Carti, Romanul de dragoste
Amanda Prantera, autoare nascuta si crescuta in Anglia, se stabileste in Italia si scrie noua romane, dintre care doua sunt deja publicate de catre Nemira.
In volumul “Dosarul Capri” citim mai multe mesaje electronice pe care personajul feminin le transmite prin internet unui barbat pe care nu il cunoaste dar care ii trimite pe baza unor facturi cartile pe care aceasta le cauta. Nu avem ocazia sa vedem raspunsul la scrisorile electronice pe care femeia le primeste, dar ne putem da seama aproximativ ceea ce ii transmite prin faptul ca Lola puncteaza intrebarile si ii raspunde pe rand la fiecare. Primele doua scrisori sunt formale, dar incepand cu cea de-a treia, se vede o apropiere intre cei doi corespondenti.
Lola, aflata pe insula Capri, din dorinta de a scrie o poveste despre locul care o fascineaza, cauta materiale prin care sa afle mai multe detalii despre acest loc. Corespondeaza prin e-mail cu domnul Sparks caruia ii cere sa-i faca rost de Exilatul din insula Capri si de alte materiale aparute prin anii `50-60` plus orice alte albume cu fotografii infatisand insula Capri din anii 1890-1920.
Dupa ce au schimbat cateva e-mail-uri, Lola si domnul Sparks Simon ajung sa se tutuiasca, povestindu-si deasemenea despre viata lor privata. Astfel Lola ii face de cunoscut infatisarea ei, operatia prin care i s-au scos ovarele si ii povesteste despre catelusa Mitzi. Intr-un puseu de prietenie, Lola ii dezvaluie lui Simon ca povestea pe care se gandeste sa o scrie despre Capri ar contine tente pedofilice deoarece Capri a fost candva Mecca turismului homosexual, si nu doar atat, dar perversiunea o fascineaza.
In cercetarile ei, descopera povestea unui baietel de zece ani, care si-ar fi gasit sfarsitul in zona vilei Fersen din apropierea casei unde locuieste acum. Intr-una din zile Lola viziteaza cimitirul pentru a cauta mormantul baiatului. Altadata cauta informatii la oamenii din imprejurimi, la scoala, la fosta profesoara. Gaseste tot mai multe informatii despre Tonino, spre exemplu ca nu era un elev stralucit la scoala, desenele lui neavand nimic din arta frumosului, avand probleme de sanatate, fiind un copil-problema uneori, alteori purtandu-se precum un adult. Poza cu chipul baiatului pe care Lola o vede in cimitir ii ramane intiparita in minte, dorind ulterior sa poata avea un baiat care sa ii semene, lucru care nu se va putea intampla niciodata deoarece ea este sterila.
Dupa diferite certuri cu Ferdinando, sotul Lolei, aceasta devine mai putin interesata de copilul Tonino si isi doreste o pauza. Totusi continua sa corespondeze cu Simon si sa afle noutati de la acesta.
Simon Sparks isi dezvaluie prin e-mail-uri viata amoroasa cu cele sapte sau opt partenere, certurile si abandonurile. Lolei nu-i pasa de acele probleme ale lui si ii povesteste despre frumoasa insula Capri si casa in care locuieste, confirmand lui Simon ca ar putea petrece si el un timp placut daca ar veni candva in vizita. Chiar ii propune sa se intalneasca.
Mai multe zile nu primeste nici un raspuns de la acesta, timp in care ea continua sa ii scrie despre problemele lui Nico, despre Mitzi, fiind disperata ca nu primeste nici un semn de la el.
Certurile intre Lola si Ferdinand continua cand acestia se intalnesc, Lola povestind in e-mail ca dupa o scurta confesiune pe care i-o face sotului ei, acesta isi schimba atitudinea si acum sunt fericiti. Invitatia pe care i-a facut-o lui Simon nu primeste inca raspuns, Lola promitand ca se ocupa ea de costul biletului, doar sa il rezerve si sa vina mai repede.
Amintirile Lolei prind contur odata ce Simon precizeaza unele aspecte legate de sotul acesteia. Lola, crede ca sotul ei are legatura cu moartea copilului de zece ani – Tonino. Dupa ce Matilda ii povesteste cum stau lucrurile de fapt, Lola se calmeaza iar mariajul dintre ea si Ferdinando incepe sa functioneze. Nu se simte stingherita sa afle ca sotul ei plateste cheltuielile de intretinere pentru fiul pe care il are cu o servitoare, simtind ca il va iubi pe Giovanni cu trecerea timpului.
Printr-un e-mail scurt, Lola isi ia ramas-bun de la vanzatorul de carti, ii multumeste pentru ca era mereu acolo pentru a o sustine si il informeaza ca va pleca in America de Sud impreuna cu sotul ei de care este profund indragostita, unde probabil se va stabili definitiv.
Un volum fermecator, desi alcatuit din mesajele pe care femeia le trimite unui barbat necunoscut, pe care nu l-a vazut niciodata, dar caruia i se confeseaza pana in cele mai intime aspecte ale vietii, gandurilor si framantarilor ei. Pur si simplu cartea te captiveaza, eu cel putin am citit-o in cateva ore. Cred ca ar trebui sa o cititi si voi, sa descoperiti de ceea ce e in stare o femeie, pentru a-i patrunde in gand, pentru a-i citi temerile, suferinta, indolielile si frica. Este o poveste de dragoste bazata pe suspiciuni, secrete si tainuiri ale unor fapte de mult petrecute din care ingredientul principal – o scorpie batrana – nu lipseste, aceasta dovedindu-se a fi de folos totusi, descalcind itele cand totul sta sa se prabuseasca.
Alexandrina
Mai multe detalii despre carte pot fi citite in pagina romanului de pe Nemira.ro.
Sezonul otravit – Tasha Alexander
In June 16, 2010 in Autori, Carti, Romanul de dragoste
Despre Tasha Alexander nu am stiut nimic inainte de a citi cartea, dar cautand am aflat ca e o scriitoare care a debutat in anul 2005 cu romanul And only to deceive. Am mai gasit, in engleza deocamdata, si alte carti scrise de ea (Elisabeth The golden age; A fatal waltz,Tears of peal) si cum in toate e vorba de aceeasi Lady Emily Ashton rezulta ca Sezonul otravit face parte dintr-o serie .
Cartea se prezinta singura ( pe coperta) astfel: mister si romantism in stralucitoarea epoca victoriana. Ce frumos ! mi-am zis, mi-e dor sa citesc o carte cu iz aristocratic, cu multe baluri, cu toalete impresionante. ..cred ca mi-ar fi placut sa traiesc acele vremuri, dar sa revenim la carte.
Lady Emily Ashton, vaduva lui Philip, viconte de Ashton, soseste la Londra intr-un moment in care aristocratia engleza era ingrozita de un faimos hot, un hot mai special, care fura doar bijuterii sau orice obiect care a apartinut Mariei-Antoaneta. Emily Ashton e o vaduva nonconformista, careia ii place sa citeasca, ocupatie care nu e vazuta prea bine in societatea in care traieste. Ea va incerca sa elucideze misterul furturilor si crimelor. Ma gandeam ca lady Emily Ashton seamana cu Melania, dar lipseste pisica…
Peripetiile eroinei, aparitia lui Charles Berry, care se da drept mostenitor al tronului Frantei, scrisorile de dragoste (in greaca ) primite de Lady Emily Ashton fac din acest roman un mic deliciu. Astfel, cu greu mai poti lasa cartea din mana, caci trebuie sa afli neaparat si cat mai repede cine e hotul asta romantic . Read the rest of this entry »
Vanille – Mari Akasaka
In June 04, 2010 in Autori, Carti, Literatura contemporana, Romanul de dragoste
Alaltaieri am facut o vizita cu scop precis la anticariatul preferat, unde ma asteptam sa gasesc o carte care m-a facut sa ridic din sprancene de admiratie (am sa va povestesc despre ea in urmatoarea recenzie, cand ma mai dezmeticesc putin). N-a fost sa fie, din pacate. In schimb, pentru ca nu-mi place sa plec de acolo cu mana goala, am cumparat un volum care imi facea cu ochiul de cateva saptamani.
Dupa experienta “Albastru nemarginit, aproape transparent”, privesc notiunea de “erotic literar” cu un oarecare scepticism, motiv pentru care nu m-am indurat sa cumpar pana acum Vanille, o serie de povestiri imaginate sau nu de catre autoarea japoneza Mari Akasaka, descrise inca de pe coperta ca fiind “calatorii erotice in lumea senzatiilor”.
Tema mini-romanului este una atragatoare, neobisnuita: o asiatica adorata de barbati ajunge in Franta datorita unor restructurari in firma pentru care lucra. Aventuroasa si nestatornica, nu trece mult pana ca aceasta sa fie tarata in patul unui barbat care, in urma unei greseli de circumstanta, o bate fara mila, producandu-i rani grave si rupturi de oase, in special la nivelul fetei. De aici incepe tragedia unei femei “cu pielea argintie”, o fosta sirena pentru zeci de amanti nesatui.
Tanara Kawana Kimiko se trezeste pe patul de spital, confuza si incapabila de a articula cuvinte. In timp ce isi recapata luciditatea, il gaseste alaturi pe Richard, salvatorul ei, care o porecleste Vanille si care urmeaza sa-i devina, cel putin pentru o vreme, partener de viata.
Usor-usor incepe sa-si faca simtita prezenta un erotism puternic, bizar si fara perdea, care functioneaza pentru Vanille pe post de contragreutate pentru neincrederea in frumusetea ramasa numai unei jumatati din corp. Desi Richard ii arata in fiecare clipa ca ii iubeste pana si cicatricile, ranile interioare o ard constant, impingand-o la tot felul de nebunii inexplicabile pentru cel care ii vrea binele.
Continuarea acestei recenzii este disponibila pe mixuldecultura. ro
