Suspiciuni – Anna Godbersen
In February 14, 2011 in Autori, Carti, Junior
Un Manhattan surprinzător, cu personaje romantice
S
uspiciuni al Annei Godbersen este al doilea volum din seria LUX a editurii NEMIRA.
Autoarea este o foarte tânără scriitoare americană, romanul ei de debut fiind chiar cel care deschide seria amintită şi căreia i-a împrumutat numele.
Atmosfera descrisă aici are un farmec aparte, care duce cu gândul la Anglia remarcabilei Jane Austen, la sensibilitatea şi complexitatea personajelor sale şi a întâmplărilor relatate.
Acţiunea cărţii lui Ana Godbersen are loc în Manhattan, New York City, în anul 1899 şi abundă în intrigi, iubiri interzise, răsturnări neaşteptate de situaţii, reveniri, dispariţii, căsătorii aranjate, prin care se poate şantaja lesne, scandaluri…
Eroinele, frumoase şi foarte tinere, ar fi demne de o soap-opera. Cine îndrăgeşte genul, va adora colecţia.
Detalii incitante
Câteva detalii incitante: Carolina şi Claire, servitoare în casa familiei Holland. Carolina îşi doreşte să evolueze pe scara socială, fără scrupule. Diana Holland este îndrăgostită de Henry, care îi împărtăşeşte sentimentele, dar la care visează şi oftează Penelope Hayes. Elizabeth, după o tentativă de logodnă cu Henry, pentru care nu simte nimic, dispare. S-a sinucis, ori a fugit cu cel lângă care şi-ar dori să îşi petreacă restul vieţii? Mister total… Read the rest of this entry »
Jocurile Foamei…
In January 31, 2011 in Carti, Junior, SF
Suzanne Collins – Jocurile foamei
Sau modul in care vezi o reclama pe un site, stai apoi si te gandesti vreo cinci minute, apoi cu gandul la carte incepi sa cauti recenzii despre carte, dupa alte zece minute faci comanda online la carte si astepti cu infrigurare sosirea coletului.
Dupa vreo doua zile stai in locul tau preferat de citit si incepi, normal cu prima coperta, descrierea autorului si in cele din urma mult asteptata lectura…
Nu ma pricep foarte bine la recenzii, citesc destul de mult, dar cand vine vorba sa povestesc o carte nu prea ma descurc…
Totusi, de ce scriu acum despre Jocurile Foamei? Pentru simplul fapt ca am scos cartea de la posta in jurul orei 10 dimineata, la 10.30 aveam cafeaua si cartea in fata citind… in aceeasi seara in jurul orei 24 inchideam cartea si ma uitam nevenindu-mi sa cred ca s-a terminat, eram inca adanc uitat in Panem, ma gandeam la Katniss, si imi spuneam ca am citit una din cele mai frumoase povesti din ultimii ani.
…despre actiunea cartii nu am multe de spus, si nici macar nu doresc sa fac asta deoarece sunt sigur ca mai sunt multe recenzii, cateva le-am citit si eu, si nici nu as vrea sa stric placerea cuiva care se apuca de citit, spun doar ca Suzanne Collins a reusit sa creeze o lume foarte credibila, cu personaje care desi nu sunt foarte bine conturate reusesc sa-ti intre in suflet si care te fac sa traiesti in cateva ore, atat cat iti ia sa citesti cartea, foarte intens, sa intri in lumea lor, sa suferi alaturi de ele.
…fiind amator de SF cred ca as putea sa adaug aceasta carte in aceasta categorie deoarece actiunea se petrece intr-un viitor nu foarte indepartat, o tara impartita in treisprezece districte, fiecare din ele cu specificul si modul lui de viata, cu o capitala supradezvoltata unde e adunata crema societatii si pentru care „conducatorul” face jocurile, pentru restul lumii ele sunt doar o modalitate de a tine multimea in frau, la respect sa zic asa… pana in momentul cand apare ea, Katniss, eroina care nu te lasa sa pui cartea jos, fata care prin modul ei de a fi face din tine un admirator exact cum reuseste sa-i faca si pe toti locuitorii Capitoliului si a intregului Panem.
…nu mai spun decat ca desi e publicata la Nemira Junior face si deliciul seniorilor, si m-a facut si pe mine, care nu mai sunt chiar la prima tinerete, sa cumpar si sa savurez un roman exceptional.
Nu-mi ramane decat sa va indrum spre ce-a mai apropiata librarie sau pe pagina online a editurii, s-o cumparati si s-o savurati…
Material scris de Nelu
Buruiana Neagră și Mladen: Basmul, așa cum ar trebui el să fie.
In January 12, 2011 in Carti, Junior
Buruiana Neagra si Mladen Fiul Ursului de Vladimir Colin
Se întreabă uneori oamenii ce ar spune zidurile dacă ar prinde grai. Probabil că pereții noștri ar putea spune pe nerăsuflate „Buruiana Neagră”. Aceasta a fost povestea pe care am citit-o și spus-o de cele mai multe ori în copilărie. Seara, după ce mama ne stingea lumina, fie ne ascundeam sub pături și citeam basme la lumina lanternei, fie le povesteam pe șoptite, să nu ne audă părinții (bineînțeles, știau).
Basmele lui Colin au un farmec aparte, și povestea plăntuței fermecate este probabil printre cele mai reușite. Începe ca o poveste obișnuită: un om sărac, cu mulți băieți (cam neisprăviți), se vede nevoit să-i trimită în lume. Ca în mai toate poveștile, mezinul e înzestrat cu hărnicie, curaj, inventivitate și… politețe (și asta e o armă, se pare, cel puțin împotriva vrăjitoarelor cu nas de fier). Și totuși Ianoș e un altfel de Făt-Frumos: nu stă la vrăjit fete de împărat, nu merge să omoare scorpii și balauri, și nici nu scapă de la moarte gâzulițe și pești fermecați. Are destul de furcă și așa cu un grof grăsan și hrăpăreț. Ceea ce nu înseamnă că nu are parte de aventuri fantastice, și că nu își face prieteni adevărați (dar nu spun mai multe pentru că aș strica surpriza).
„Mladen, fiul ursului” e povestea unui băiețel găsit în pădure de un urs. Mladen crește împreună cu ceilalți ursuleți și ia parte la giumbușlucurile lor drăgălașe. Însă, odată mare, află că nu aparține neamului urșilor și își părăsește familia adoptivă care-l înzestrează cu un ultim dar magic.
Mladen intră argat la un popă (episod în stilul vestitului Păcală, așa cum l-a scris Mitru), își ia tovarăș de călătorie un cal vorbitor și înfruntă o întreagă familie de balauri – care de care mai răi și mai vicleni, desigur.Comori ascunse, o fată frumoasă ținută prizonieră de un zmeu urâcios, cucerirea castelului din nori, toate se regăsesc în povestea viteazului care descoperă în cele din urmă că adevărata putere de a învinge răul nu stă în pumnii lui de voinic și nici măcar într-o ghioagă de fier, ci în altceva, ceva ce oamenii au uitat de mult…
Cartea pe care o răsfoiam noi pe sub plapumă s-a pierdut sau poate rupt de multă vreme. Însă recitindu-le acum, după aproape un deceniu, basmele lui Colin încă mă mai surprind prin complexitatea și melodicitatea lor ușor stranie și irezistibilă.
Dragonul maiestatii sale – Naomi Novik
In July 19, 2010 in Autori, Carti, Junior, Literatura contemporana
Ador zborul si tot ce tine de el, iar aici intra aripile si dragonii. Ador si istoria Frantei. Este de inchipuit ca imediat ce am aflat titlul noii carti care va aparea la editura Nemira si am si citit descrierea m-am hotarat definitiv si irevocabil sa o cumpar. Pur si simplu nu se putea altfel.
Dragonul maiestatii sale (primul volum din seria TEMERAIRE) este diferit de tot ce ati citit despre dragoni. Naomi Novik il face pe cititor sa intre intr-un univers in care acestia sunt niste animale cat se poate de intalnite, nicidecum disparute sau pe cale de disparitie. Stilul nu are nimic din Eragon-ul cu care ne-am obisnuit. Novik creeaza o istorie alternativa in care fiecare tara are dragoni si ii foloseste, datorita capacitatilor lor, atat in lupta, cat si la diverse alte sarcini, cum ar fi in posta. Numai ca unii dragoni sunt mai rari decat ceilalti. Dragonul maiestatii sale este povestea unui dragon foarte rar, al carui ou a fost capturat de catre capitanul Laurence de pe o fregata franceza. Desi initial pe nava engleza s-a tras la sorti cina va pune hamul dragonului si va deveni astfel capitanul lui, lucrurile nu au stat asa cum s-a hotarat pentru ca dragonul l-a ales tocmai pe capitanul navei engleze, Laurence. El ii pune un nume special, Temeraire, deosebit fata de celelalte nume ale dragonilor, asa cum vom afla mai tarziu. Read the rest of this entry »
