Foc in adanc – Vernor Vinge
In February 23, 2010 in Autori, Carti, Fantasy, SF
Romanul Foc in adanc de Vernor Vinge a fost distins cu premiul Hugo si intra in randul acelor romane extrem de captivante si bine inchegate. Povestea imbina eficient elemente specifice hard-SFului, romanului de aventuri si fantasy. Foc in adanc este, insa, in esenta, un roman space-opera, cu iz de saga. Actiunea este condusa intr-un ritm ametitor, iar personajele fascineaza prin complexitatea lor.
Intriga se declanseaza atunci cand o inteligenta artificiala, un fel de Putere Transcendenta, scapa de sub controlul unei echipe de cercetatori. Aceasta inteligenta se comporta oarecum asemanator unui virus informatic si va inghiti, pe parcursul romanului, galaxie dupa galaxie. Astfel, Universul este serios amenintat.
O familie de cercetatori din Domeniul Straumli, Olsndot, este una din putinele care a supravietuit dezastrului si haosului declansat de extinderea necontrolata a respectivei inteligente artificiale. “Calatoria”, de fapt, fuga acelei familii, se dovedeste plina de pericole si neprevazut, in special pentru ca va fi necesara o aterizare fortata pe o planeta necunoscuta, despre care cititorul afla ca se numeste Planeta Stiletelor. Numele infiorator se arata bine ales deoarece Vernor Vinge ii prezinta pe locuitorii planetei ca fiind grupuri de aproximativ patru-cinci fiinte asemanatoare cainilor. De fapt, autorul vrea sa transmita ideea unei inteligente de grup care are avantajele si dezavantajele ei. Read the rest of this entry »
Ucenicul Asasinului – Robin Hobb
In February 15, 2010 in Fantasy, SF
Prima data am vazut Ucenicul Asasinului in engleza, la Carturesti, iar atunci cand am aflat de pe blogul Nemira ca este programat pentru Gaudeamus, mi-am pus in gand sa cumpar cartea. Ma atrasese ultima coperta pe care scria „Calcand pe urmele lui George R.R. Martin, Hobb straluceste in abilitatea de a crea personaje cu psihologie credibila, manipulate si compromise de intrigi politice.”
Fiecare capitol din romaul lui Robin Hobb incepe cu un fel de povestioara, scrisa de personajul principal. Principala poveste a cartii dezvolta istoria copilului unui print mostenitor care nu a fost recunoscut oficial ca fiind ruda cu familia regala. Copilul este crescut in grajduri, departe de viata pe care ar fi trebuit sa o aiba un fiu de viitor rege si se numeste Fitz. Mai tarziu va deveni FitzChivarly care inseamna „fiul lui Chivarly”.
Cartea este scrisa la persoana intai si incepe cu prima amintire a lui Fitz. Acesta isi aminteste cum la varsta de sase ani a fost adus la castel de bunicul lui si cum a fost dat in grija ingrijitorului grajdurilor. Read the rest of this entry »
Hartile prevestitoare – Michael Stackpole
In December 22, 2009 in Fantasy
Hartile prevestitoare, cel de-al doilea volum din trilogia fantasy Epoca descoperirilor, scrisa de Michael Stackpole este un amestec de foarte multa aventura, aproape la fel de multa imaginatie si cateva parti complicate si posibil plictisitoare. Acestea nu pot fi evitate pentru ca sunt esentiale pentru intreaga poveste. Dar tocmai in aceste parti consta si frumusetea cartii, in special, in intriga sa extrem de complicata care se tot incurca, capitol dupa capitol, in ceea ce ai tendinta sa crezi ca este o urzeala fara sens. Si chiar atunci cand crezi ca tesatura ta s-a incalcit de tot si cand ai ajuns la capatul puterilor, se mai desface cate un nod, se mai descurca doua fire si incepi sa intelegi modelul din spatele panzei.
Pentru ca citisem Atlasul secret acum ceva vreme, mi-am petrecut primele pagini din Hartile prevestitoare intr-o oarecare stare de confuzie, pana cand am intrat din nou in ritmul povestii. Ca sa va scap si pe voi din aceasta capcana, va voi povesti, pe scurt, cateva lucruri esentiale din primul volum.
Keles Anturasi si insotitorii lui (Moraven Tolo, Ciras Dejote, Tyressa, Borosan Gyrst si virukul Rekarafi) au fost surprinsi de o furtuna magica in Ixyll, apoi au fost atacati de niste banditi care l-au rapit pe Keles si au ranit-o pe Tyressa. Amentzutlii cred ca Jorim Anturasi este zeul lor Tetcomchoa, reintors pe pamant pentru a lupta impotriva zeului-demon Mozoloa. Nirati, ucisa de Junel Aerynnor, traieste acum intr-o lume fantastica, Anturasixan, creata prin magie de bunicul ei, Qiro Anturasi. Printul Pyrust al Deserionului continua ofensiva impotriva Nalenyrului si a Printului Cyron, insa amenintarea vine din alta parte: Cele Noua Regate sunt invadate de creaturi monstruoase, gata sa cada prada fortelor intunericului. Salvarea tuturor sta in puterea vechilor eroi care, care asa cum spun legendele, trebuie sa se intoarca din morti si sa lupte din nou sub comanda Cyrsei, Imparateasa Adormita. Read the rest of this entry »
Festinul Ciorilor – George R. R. Martin
In December 04, 2009 in Autori, Carti, Fantasy
Festinul Ciorilor este a patra carte din saga Cantec de Gheata si Foc scrisa de George R. R. Martin. Din serie mai fac parte Urzeala Tronurilor, Inclestarea Regilor si Iuresul Sabiilor, toate traduse si publicate de Nemira.
Diferenta dintre Festinul Ciorilor si celelalte trei carti din serie este ca in ultimul roman al lui George R. R. Martin povestea este spusa din perspectiva celor din sud. Personajele din nord vor aparea in A Dance with Dragons, urmatoarea carte, nescrisa inca.
De aceea este posibil ca unii cititori sa fie surprinsi ca personajele lor favorite nu apar in carte. Dupa parerea mea, insa, exista multe personaje interesante in Festinul Ciorilor. Un exemplu elocvent ar fi cuplul Cersei-Jaime care este superb. In rest, George R. R. Martin scrie exact asa cum ne-am obisnuit. Adica senzational! Personajele sunt mereu in situatii din care nu stii daca vor scapa cu bine, nu exista personaje bune sau rele, exista numai asa numitele personaje gri, iar povestea te tine cu sufletul la gura pe tot parcursul cartii.
Exista conflicte politice si, dupa parerea mea, acest lucru face cartile lui George R. R. Martin geniale. Majoritatea romanelor fantasy prezinta razboaie, dar motivele pentru care aceste razboaie pornesc sunt subtiri. La Martin orice actiune pe care o intreprinde un personaj are un scop bine gandit.
Imi place ca Martin construieste personajele noastre preferate astfel incat sa piarda , uneori. Este exact ca in realitate, unde nu poti castiga mereu in toate situatiile. Read the rest of this entry »
