Jocurile Foamei, Suzanne Collins
In July 21, 2011 in Autori, Carti, Fantasy, Junior, Literatura contemporana, SF, Suspans
Sincera sa fiu aceasta carte nu era pe lista mea de cumparaturi dar nu imi pare rau ca am cumparat-o. Mi-a placut stilul autoarei de a scrie, un pic alert. Nu ma asteptam sa fie asa de buna cartea.
In principiu actiunea se petrece in viitor, mai exact intr-un viitor postapocaliptic. Din descrierea autoarei viitorul pare terific si inspaimantator dar in acelasi timp este oarecum fascinant. Numai gandul la un viitor ca acela imi face pielea de gaina si in acelasi timp ma umple de entuziasm.
Carrie, de Stephen King
In June 27, 2011 in Carti, Fantasy, Horror, SF, Suspans
Incet dar cu precizie Stephen King a reusit sa devina unul dintre cei mai buni scriitori ai secolului nostru. De-a lungul timpului a publicat numeroase romane si nuvele in mare parte ecranizate. Insa prima lui nuvela publicata a fost Carrie.
Desi la inceput a fost pe pragul de a renunta fiind respins de numeroase edituri, datorita ajutorului primit din partea sotiei sale a continuat si astfel nuvela sa ajunge un succes ce mai tarziu este ecranizat. Acum lasand istoria si trecand la chestii mai serioase pot afirma ca primul lucru pe care l-am spus dupa ce am terminat cartea a fost ”mai vreau”. De mult timp nu am mai citit o carte care sa ma tina treaz noaptea. Acum trebuie totusi sa fiu sincer si sa recunosc ca prima data cand am pus mana de carte am avut cateva indoieli in privinta ei datorate in mare parte numarului de pagini. 192 mi se parea prea putin eu fiind adeptul cartilor cu un numar impresionant de pagini. Totusi de la Stephen King si a lui Carrie am invatat o lectie foarte importanta pe care ar fi trebuit sa o invat cu mult timp in urma, si anume ca nu cantitatea ci calitatea conteaza. Asa am descoperit ca o carte de 192 de pagini poate fi mai interesanta si ma poate captiva fara indoiala mai mult decat una cu cateva sute de pagini. Read the rest of this entry »
The Year’s Best Fantasy and Horror vol. 2
In June 15, 2011 in Carti, Fantasy, Horror
Editorii acestei antologii de succes, Ellen Datlow, Kelly Link si Gavin J. Grant, reusesc, o data in plus, sa adune o varietate a prozei scurte din fantasy si horror, prin includerea simultana in acest volum a scriitorilor consacrati si faimosi, mai ales printre fanii genurilor mentionate (Geoff Ryman, Theodora Goss, Jeffrey Ford sau Kim Newman), si a celor aflati inca pe drumul afirmarii ori cu nume ceva mai putin cunoscute (Andrew Bonia, Chaz Brenchley, Willa Schneberg, Dave Hutchinson etc.).
Antologia recenzata a fost distinsa cu Premiul Locus 2007, de partea fantasy ocupandu-se Kelly Link si Gavin J. Grant, iar de cea horror – Ellen Datlow.
Povestirile si textele cele mai valoroase au fost cele scrise de Kim Newman, Theodora Goss, Pentti Holappa, Jeffrey Ford, Tom Brennan, Geoff Ryman sau Joe Hill.
Tiganii din padure, povestirea lui Kim Newman, se incadreaza in (sub)genul fantasy, avand si nuantele unei scrieri politiste, uneia horror si ale basmelor pentru copii, cu personaje fascinante si misterioase, cu puteri ascunse. Nuvela aceasta ar putea fi interpretata si ca o fantezie neagra cu detectivi victorieni, unde se petrec rapiri si disparitii/reveniri stranii ale copiilor dintr-o familie nobila instarita, iar printre personajele povestii se numara si zanele, spiridusii ori trolii. Charles Beauregard este eroul povestii, cel care trebuie sa afle raspunsul la misterele din padurea in care au disparut mai multi copii. O scriere palpitanta, una din primele, calitativ, ale culegerii.
Antologia contine si trei poeme/poezii, iar acestea sunt Nimfele gasind capul lui Orfeu, de Theodora Goss, Mahnire de Willa Schneberg si Frumoasa palarie de Andrew J. Bonia. Desi ar putea sa para ciudata decizia includerii versurilor in volumul recenzat, consider ca sunt bine-venite si chiar importante, macar pentru variatie, daca nu si pentru mesajele/starile transmise de ele.
Read the rest of this entry »
Cantec de Gheata si Foc – George R.R. Martin
In May 12, 2011 in Carti, Fantasy
Fantasticul Real
Seria Cantec de Gheata si Foc demonstreaza ca mai exista o alta lume, pe langa celebrul Pamant de Mijloc, in care amorezii fantasticului mai pot strabate peisaje de legenda(Westeros, noua destinatie) si in final sa-si puna intrebarea : Oare nu este real cumva? semnul intrebarii se cere inrobit pentru aceste carti, atunci cand le citesti ai o iluzie ca ai pasit pe un taram, daca nu al istoriei sigur al mitului, o iluzie ce se agata strans de realitate. Nu are nici un scop sa cautam o definitie a realului fara sa privim amanuntele gravate de detalii, lucrate atat de fin si natural de catre George R.R. Martin, caruia nu i se ascunde nici o greseala in a da viata nu doar unor personaje memorabile cat si unui numar galactic de intrigi, sau sa tinem cont de titlul primei carti Urzeala Tronurilor, de urzeli.
Catalogarea acestor carti (sapte la numar din care patru aparute) intr-un gen este greu sau facil, depinde pe cine intrebi, dar cum se face ca eu scriu aceasta umila recenzie, se presupune ca dezvelesc ce cred tot eu. Tind sa par entuziast, sa spun ca e diferit de ce s-a mai scris, e complet o conceptie scoasa recent din cuptorul creativitatii. Numele genului ar fi fantasticul real sau realul fantastic. Simplu si crud spus este vorba de un tron pe care fiecare vrea sa se aseze fara sa tina cel mai mic cont de natura acestui mobilier de sezut, sezut regal bineinteles, e de fier si total lipsit de confort ( „un rege nu trebuie sa fie comod cand conduce”), croit din sabiile razboiului.
Ca o carte care se respecta este, sa spunem cu mii de usi daca ne gandim ca fiecare pagina este o poarta, are o istorie de fundal indepartata ce traverseaza invazii, aliante, pericolul inghetat al nordului, focul dragonilor. Revenind in prezentul cartilor, locuitorii lui nu mai cred in noptile cele lungi aduse de Ceilalti, o amenintare comuna de altfel, si se pierd in indelungatul Razboi al celor cinci regi, eliminand din pretendenti. Personajele cartilor pe masura ce afli mai multe din fiecare volum iti spun ca fiecare este rau pentru un motiv si bun pentru altul, ah si drept un avertisment, la final ajungi cu ideea ca aici nu avem caractere sub tutela Binelui sau din gheara Raului, reprezentanti care cad indiferent de moralitatea lor in jocul pentru putere, perfect uman (rezulta matematic realitatea unor oamenii care se lupta pentru ceva firesc naturii noastre). Stilul scriitorului este camuflat individual, maleabil pentru toate personajele, reusind sa infatiseze un adevarat portret al diferitilor eroi :cavaleri, regi, regine, bastarzi, pitici (unul o sa va surada),tarfe, mercenari, sclavi, menestrei, fierari, preoti, maesteri, alchimisti. Aceste personaje o sa iti de sentimentul de palpitate, ceea ce e o mare victorie pentru un rob al penitei din aceste timpuri (bravo lui George).
Read the rest of this entry »




