Reflex lupta dintre puteri in viziunea lui Steven Gould
In April 19, 2013 in Carti
Dupa ce am citit “Jumper” de Steven Gould pot spune că m-am îndrăgostit de modul lui de a scrie şi de asemenea, de povestea lui David Rice. Înca din prima carte am aflat că Davy este un tânăr care are capacitatea unică de a se teleporta în situaţii critice, uneori chiar de viaţă şi de moarte. Povestea este de la început şi până la sfârşit foarte interesantă şi palpitantă, ţinând cititorul cu sufletul la gură. Totuşi apare şi acea doză de dragoste,romantism, nu în exces, care reuşeşte să îi dea un punct în plus.
Fiind aşa de mulţumită de această carte, bineînţeles că m-am interesat şi am reuşit să cumpăr şi volumul 2 al seriei numit “Reflex”. Pot spune fericită că nici acesta nu m-a dezamăgit. Pentru o cititoare ca mine, o carte bună înseamnă acţiune şi o descriere bine structurată, care să nu plictisească cititorul. “Reflex” înglobează toate aceste caracteristici. Povestea din primul volum al seriei se continuă, iar Davy şi Millie apar dupa 10 ani ca un cuplu fericit . El se află acum în slujba Agenţiei Naţionale de Securitate. Viaţa lor ia o întorsătură tristă în momentul în care Davy este drogat şi răpit dintr-o cafenea în timp ce discuta cu reprezentatul organizaţiei şi prietenul său, Brian Cox. Din acest punct romanul se împarte în două plane total diferite, într-unul este prezentată Millie în încercarea sa de a-şi găsi soţul şi în celălalt sunt prezentate încercările la care este supus tânărul de către răpitori. Şi ca să fie totul mult mai palpitant pe lângă urmărirea şi găsirea indiciilor, lupta cu organizaţiile guvernamentale îşi face apariţia pe neaşteptate un nou teleport care poate schimba soarta jocului. Read the rest of this entry »
Pistolarul de Stephen King
In April 17, 2013 in Carti
Încă o operă ce se numără printre apariţiile de început ale celebrului autor, Stephen King. Aşa cum mă aşteptam, este o operă ce se diferenţiază de celelalte. Are un aer cu totul nou, spre deosebirile de poveştile obişnuite ale lui King.
Prefaţa cărţii este absolut uimitoare, autorul ne explică cum a hotărât să scrie una dintre cele mai lungi serii din lume. Evident, cele citite acolo, au răscolit dorinţa mea arzătoare de a deveni scriitor, iar acum sunt mai pornit ca niciodată.
Povestea în sine, nu este însoţită de atât de multă acţiune. Din primele pagini, aflăm că Roland este personajul principal, iar apoi, pornim împreună cu acesta într-o călătorie lungă şi obositoare. Ţinutul în care se petrece acţiunea este ciudat şi misterios, iar King introduce tot felul de denumiri şi de locaţii, dintre cele mai variate. Pare o carte imposibilă, dar reflectând un pic asupra faptului că atunci când a fost începută această serie, autorul era încă foarte tânăr, ne putem da seama de ce are un aer puţin ştrengăresc. King foloseşte câteva tehnici extraordinare, care pe mine m-au fascinat. Încercarea sa de a relata povestea din spatele poveştii, este absolut incredibilă.
Pentru că acţiunea este învăluită în mister, acelaşi lucru se întâmplă şi cu personajele poveştii, care sunt uşor ciudate şi excentrice. Roland este ultimul de teapa sa, dar acest lucru nu-l împiedică să se alieze şi cu alte personaje. Partea interesantă este tocmai întâlnirea lui Roland cu celelalte personaje ale poveştii. Femeia cu care are o partidă de amor îi dezvăluie ceva, băiatul ce se trezeşte de nicăieri în deşert, are amintiri despre o lume identică cu cea din realitatea cititorului. Însă, puse cap la cap acest informaţii, nu ajungi nicăieri. Misterul ţine bine învăluită acţiunea, iar anticiparea faptelor viitoare este aproape imposibilă sau inexistentă. Pur şi simplu, prin modul în care sunt create personajele şi prin acţiunea la care sunt supuşi, este imposibil să anticipezi ce va urma.
Cum ne asigură şi autorul – tocmai pentru că atunci când a scris această carte era tânăr şi necopt – seria devine mult mai bună şi mai savuroasă, odată cu cel de-al doilea volum. Read the rest of this entry »
Tronul de Jad
In April 12, 2013 in Carti
M-am îndrăgostit de seria “Temeraire” a lui Naomi Novik şi de stilul autoarei încă de la primul volum, “Dragonul Majestăţii Sale”. Dacă ar fi să-i dau o notă, ar fi 4 din 5. Mă doare inima să nu-i dau nota maximă, însă vreau să fiu corectă cu mine însămi şi cu cititorii mei.
După aflarea rasei din care Temeraire face parte, o rasă extrem de rară, este de la sine înţeles că Împăratul Chinei nu va renunţa atât de uşor la dragonul destinat iniţial lui Napoleon Bonaparte. Întrebarea care se ridică e: de ce ar fi renunţat la ou de la bun început? Răspunsul îl vor afla Laurence şi camarazii lui în China, unde sunt nevoiţi să călătorească din pricina imposibilităţii aviatorului de a se despărţi de dragonul său (şi a dragonului de el). Lunga călătorie pe mare ocupă mai mult de jumătate din roman şi, oricât de încărcată de aventuri se dovedeşte, am simţit dorul interacţiunilor dintre Temeraire şi ceilalţi dragoni (rămaşi, fireşte, în Anglia). Şi ceea ce ar fi trebuit să fie mai important şi mai bine dezvoltat, exact timpul petrecut în China, este parcă grăbit şi insuficient.
Bătăliile de proporţii epice nu lipsesc nici din acest al doilea roman al seriei, chiar dacă se regăsesc într-o formă mai diferită. Avem parte de trei porţii sănătoase de lupte, una mai grandioasă şi mai crâncenă decât cealaltă. Iubitoare a culturii asiatice cum sunt, m-am delectat de prezenţa chinezilor pe vasul transportor de dragoni (pe care din nu ştiu ce pricină nu mi l-am putut imagina oricât am încercat), dar mai ales de perioada pe care eroii noştri o petrec în China, unde descoperă maniera lor unică de a convieţui cu numeroşii dragoni, care se bucură de o libertate necunoscută lui Temeraire şi a dragonilor englezi. Comploturile chinezilor sunt clare de la început, însă nu se clarifică exact cine şi ce plănuieşte decât spre final, când totul se rezolvă mai mult sau mai puţin, cu bine. Read the rest of this entry »
CPSF nr. 4 – combinatia potrivita dintre stiinta, fictiune si cronica de film/carte
In April 10, 2013 in Carti
In noul numar al revistei CPSF, aparut la Nemira in luna martie, cititorul se poate delecta cu o gama variata de texte, de la un interviu cu autorul finlandez de SF Hannu Rajaniemi si o povestire plina de semnificatii a acestui autor- Elegie pentru un tanar elan-, pana la un fragment din cartea lui Ray Kurzweil – Singularitatea se apropie, povestirea lui Danut Ungureanu – Cronicile oamenilor iridium, sau recenzia lui Liviu Radu la romanul Fata modificata, de P. Bacigalupi, si review-ul Gloriei Sauciuc la sezonul 3 al serialului de la HBO, Urzeala Tronurilor (sezon bazat pe cartea Iuresul sabiilor, a treia din seria fantasy Cantec de gheata si foc, a lui G.R.R. Martin), care va fi difuzat incepand cu luna aprilie, la noi.
Asadar, cartea de fata cuprinde mai multe sectiuni captivante, mai ales pentru cei care apreciaza literatura SF-fantasy ori articolele despre progresele tehnologice si stiintifice ale omenirii, din anii recenti si deceniile urmatoare…
In povestirea lui Hannu Rajaniemi, Elegie pentru un tanar elan, personajul principal este un vanator din niste tinuturi nordice, pe nume Kosonen, unul dintre putinii oameni care au ramas pe suprafata planetei, foarte probabil in urma unei catastrofe globale care nu este mentionata clar… Dupa ce a prins un elan, pentru a se hrani, impreuna cu straniul companion, ursul Otso, eroul nostru isi aduce aminte de sotia sa si de restul familiei, care nu mai traiesc sub forma umana cunoscuta… Kosonen este vizitat si de o fiinta compusa, macar aparent, din sticla si diamant, asemanatoare cu sotia lui, mai ales ca are stocate informatiile din creierul si amintirile acesteia. Lui Kosonen i se da o misiune importanta, de catre avatarul sotiei sale, si anume recuperarea “scanteii”, o informatie cuantica, de necopiat, necesara pentru oamenii-zei care traiesc in spatiu… Astfel, Kosonen trebuie sa se strecoare in orasul pe care nu l-a mai vazut de mult, si in care il vor pandi pericole diverse, de la ‘creaturi’ dubioase, precum ‘masinile-bestii’, pana la roiurile de insecte oribile si ‘turmele’ de sobolani respingatori, care au prosperat dupa transformarea suferita de oameni. Dupa ce va fi ajutat de un localnic, personajul principal va ajunge la capatul misiunii si-si va recapata si o parte a vechiului talent de poet. Read the rest of this entry »
