In August 22, 2011 in Autori, Carti, Clasici, Eseu, Horror, Literatura contemporana, Suspans
Un material de Alexandrina
Acest week-end l-am dedicat recitirii operei lui Stephen King, unul dintre autorii favoriti ai mei si… ai mamei mele. Vecinii de pe strada mea au in biblioteca lor, spre surprinderea mea, fiecare cate cel putin 1-2 titluri Stephen King. Nu din lipsa de ocupatie ci din pura intamplare mi-am dat seama ca in acelasi stil caracteristic, Stephen King ne prezinta mai multe lumi, stari interioare si personalitati, prin prisma personajelor sale.
Vreau sa iau in vedere Dolores Claiborne si Blaze, doua dintre cartile care imi plac foarte mult si pe care le-am savurat. Vad ca numele personajelor parca le este predestinat, mai ales in cazul primului roman, unde autorul prezinta drama unei femei povestita de ea insasi. Viata dezastruoasa pe care o traieste, familia dezmembrata pe care femeia incecarca sa o tina in limitele normalului, bataile pe care le indura de la sotul ei, respingerea copiilor sau mai bine spus a fiicei, moartea unuia dintre copii, se cuprind toate in numele pe care aceasta il poarta, “Dolores”, care are semnificatia “dureri”, in traducere, nu doar “durere”, ci “dureri”, la plural. Femeia este hartuita de propriile ei amintiri, de planul pe care l-a pus la cale prin care sa-si omoare barbatul care ii chinuia fiica facandu-i avansuri.
Read the rest of this entry »
In August 22, 2011 in Carti
Anunţată încă din 2007, cartea prin care celebrul scriitor se întoarce la America anilor ’60 şi la un asasinat care a schimbat istoria secolului va apărea la toamnă. Intitulat simplu „11/22/63“, romanul de peste o mie de pagini al lui Stephen King îmbină un conţinut specific literaturii SF cu elemente tipice cronicii de epocă.
Stephen King, de ani buni cel mai cunoscut scriitor de thriller din lume, şi-a ţinut noua carte înconjurată într-o impenetrabilă aură de mister. În 2007, autorul a vorbit pentru prima dată despre dorinţa de a scrie un roman în care trecutul să se reordoneze printr-un joc imaginar, iar asasinarea preşedintelui american John F. Kennedy, petrecută în Dealey Plaza din Dallas, Texas, pe 22 noiembrie 1963, să nu mai aibă loc. Cum ar fi arătat secolul XX, dacă Lee Harvey Oswald n-ar fi plecat din Marina americană şi nu l-ar fi ucis pe preşedinte? Iată întrebarea care va primi în acest roman un răspuns în care documentarul se împleteşte cu ficţiunea şi cu multe elemente de thriller.
Read the rest of this entry »In August 19, 2011 in Carti
Ei bine, eu chiar vă recomand o carte pe care s-o luaţi în concediu, indiferent dacă vă duceţi la munte sau la mare: “Detectivul” lui Arthur Hailey, binecunoscutul autor al romanelor “Hotel”, “Aeroportul”, “Roţi”, “Rădăcini”, “Mânuitorii de bani” – după unele dintre ele realizându-se filme de mare succes.
În thrillerul pe care vi-l prezint, scriitorul confirmă cu asupra de măsură abilitatea sa de a povesti captivant, înzestrare ce l-a făcut faimos pe multe meridiane. Chiar dacă romanul are peste 700 de pagini, nici un moment nu-ţi vine să-l laşi din mână. Dacă eşti pe plajă, citindu-l, rişti să te prăjeşti la soare fără să observi, iar dacă eşti într-o cabană la munte, renunţi la orice drumeţie, numai ca să-l parcurgi mai repede. Din acest punct de vedere, într-adevăr, nu e cea mai nimerită lectură pentru concediu, mai sănătos ar fi să cari după tine în rucsac un impozant volum de eseuri.
Dar ce e atât de pasionant în “Detectivul”?
Protagonistul lui este Malcolm Ainslie, poliţist din Miami, un loc mirific, unde turiştii dau năvală pentru a cunoaşte plăceri şi distracţii (criticii literari americani nu-i îndeamnă să-şi ia cu ei opuri de metafizică pentru a le răsfoi cu nesaţ după o petrecere până în zori sau după o întâlnire amoroasă). Dar unde se-adună multă lume pestriţă, şi infracţionalitatea cunoaşte o curbă ascendentă, ea diminuând drastic profiturile din turism. Iar una dintre ameninţări este reprezentată de apariţia unui criminal în serie, care îşi torturează victimele înainte de a le ucide, lăsând mesaje criptice inspirate din Biblie.
Vânarea lui este un prilej pentru Hailey de a ne prezenta modul cum se desfăşoară o investigaţie. El nu omite să amintească de codurile pe care le folosesc între ei poliţiştii, de felul în care se cercetează scena crimei de către procurori şi legişti, de tehnica recoltării de informaţii şi de priceperea necesară la un interogatoriu sau la o confruntare de martori mai mult sau mai puţin cooperanţi. Toate aceste detalii consemnate cu minuţiozitate fac relatarea şi mai credibilă, astfel încât uneori ai impresia că parcurgi un reportaj scris de către un observator al realităţii extrem de atent.
Până la urmă, echipa lui Malcolm Ainslie reuşeşte să-l prindă pe ucigaş şi să-l aducă în faţa justiţiei. Criminalul este condamnat la moarte şi toţi respiră uşuraţi, având din nou libertatea de a-şi pierde nopţile prin baruri, prin cazinouri, şi chiar de a citi cărţi pe care le recomandă critica literară din România. Însă cu puţine minute înainte de a-şi găsi sfârşitul pe scaunul electric, se produce o lovitură de teatru. Condamnatul are o întrevedere cu sergentul-detectiv Malcolm Ainslie, căruia îi destăinuie, ca unui duhovnic, un fapt cumplit: da, a omorât zece oameni, dar alte două crime care i se atribuie nu-i aparţin.
Însuşi Malcolm Ainslie observase la respectivele omoruri elemente ce nu se încadrau în tiparul după care acţiona asasinul. Obţinând o confirmare a bănuielilor sale, porneşte o nouă anchetă care va aduce la suprafaţă fapte înfiorătoare şi va stârni un cutremur în societatea înaltă din Florida.
Arthur Hailey scrie direct, simplu, fără pretenţia de a dezvălui adevărurile supreme ale condiţiei umane. Tocmai această lipsă de emfază în abordarea subiectelor sale îl face apropiat cititorilor care îi parcurg cărţile cu aviditate, indiferent dacă sunt sau nu în vacanţă.
“Cynthia se pregăti să tragă, iar el închise ochii şi apoi auzi împuşcătura… Ciudat, nu simţi nimic… Apoi îi deschise. Cynthia căzuse la podea, avea ochii închişi, cu pistolul mic strâns în pumn. Din partea stângă a pieptului gâlgâia sângele, curgând dintr-o rană deschisă”
Un material de George Arion
Articol preluat de pe jurnalul.ro
Ei bine, eu chiar vă recomand o carte pe care s-o luaţi în concediu, indiferent dacă vă duceţi la munte sau la mare: “Detectivul” lui Arthur Hailey, binecunoscutul autor al romanelor “Hotel”, “Aeroportul”, “Roţi”, “Rădăcini”, “Mânuitorii de bani” – după unele dintre ele realizându-se filme de mare succes.
În thrillerul pe care vi-l prezint, scriitorul confirmă cu asupra de măsură abilitatea sa de a povesti captivant, înzestrare ce l-a făcut faimos pe multe meridiane. Chiar dacă romanul are peste 700 de pagini, nici un moment nu-ţi vine să-l laşi din mână. Dacă eşti pe plajă, citindu-l, rişti să te prăjeşti la soare fără să observi, iar dacă eşti într-o cabană la munte, renunţi la orice drumeţie, numai ca să-l parcurgi mai repede. Din acest punct de vedere, într-adevăr, nu e cea mai nimerită lectură pentru concediu, mai sănătos ar fi să cari după tine în rucsac un impozant volum de eseuri. Read the rest of this entry »
In August 19, 2011 in Autori, Carti, Clasici, Suspans
Un material de Otniel Zsdinyak
“Adio, iubito” este un roman incadrat la categoria Suspans, care intradevar tine cu sufletul la gura pe oricine incepe sa citeasca. Am sa va dezvalui cateva intamplari dar cele mai interesante faze le veti descoperi citind singuri.
Detectivul Marlowe se nimereste intr-un caz de crima fara voia lui, in timp ce cauta un frizer. Un negru recent iesit din inchisoare creeaza un scandal in localul Florian`s iar Marlowe este obligat sa intre inauntru. Aude o impuscatura, gaseste un om mort. Ca in celelalte romane ale autorului, si acesta este unul de suspans in care detectivul rezolva misterul unor crime.
Politistul Nulty ancheteaza crima si-i cere ajutorul detectivului sa-i caute informatii. Pentru a intra in posesia unor informatii, Marlowe imbata cu alcool o batrana. Apoi in scurt timp ii inmaneaza lui Nulty o fotografie. Acum detectivul are misiunea de a o gasi si pe Velma, dansatoarea pe care o cauta negrul Malloy.
Read the rest of this entry »
