Eu, motanul
In August 02, 2011 in Amintiri, Autori, Carti, Eseu, Literatura contemporana
Un material de Cirstian Alexandra
Nefiind o carte de aventuri, fantasy, horror sau mai stiu eu ce alte genuri poti gasi la mine in biblioteca, la inceput mi s-a parut ciudata ideea ca o vroiam atat de mult, avand in vedere ca nu sunt o fana a romanelor psihologice, despre viata sau care trateaza o anumita tema, deci fara cine stie ce actiune importanta.
Oricum, mi-am dat seama ca aceasta dorinta se datora numai faptului ca este o carte semnata de un autor japonez si pe deasupra povestita de un motan, dar asta tine de pasiunile mele. Deci, nu am putut rezista sa nu o cumpar pentru a o putea admira stand pe raftul bibliotecii mele; desigur ca a trebuit intai sa o citesc si abia apoi sa o asez pe propriul sau loc in raft.
Cum spuneam si mai devreme, volumul este povestit de un motan; un motan ca toti ceilalti; un motan care transforma o vanatoare de soareci intr-un adevarat razboi, desi nu a prins vreodata unul; un motan fara nume; acelasi motan care m-ar critica daca ar vedea ce am scris eu aici, pentru ca nici o pisica nu e la fel ca oricare alta, asa cum cati oameni gasesti in lume, tot atatea chipuri vei gasi.
Iubire la Berlin – o poveste de dragoste din perioada tulbure a sfarsitului celui de-al doilea razboi mondial
In May 05, 2011 in Amintiri, Carti
Autoarea, Anne Wiazemski scrie un roman comprimat, fresca a celui de-al doilea razboi mondial, uzitand jurnalul mamei sale, rolul de autor fiind legatura si analiza evident, subiectiva a acelei perioade. Relatarile converg spre aparitia pe fundalul dezastruos al razboiului a sentimentului uman care nu tine cont de momente dificile, iubirea.
Claire, fiica lui Francois Mauriac, marele romancier, dramaturg, eseist, poet, detinator al premiului Nobel in 1952, traieste razboiul in primele linii, fiind infirmiera a Crucii rosii si simtind din plin ororile. Din jurnal desprindem: ,,Ii place ceea ce face, traieste de pe o zi pe alta… o viata fara trecut si fara viitor “.
Viata lui Claire se desfasoara intre plecarile cu ambulanta in diverse zone unde au loc lupte, pentru a da un prim ajutor ranitilor, si de unde e constienta de fiecare data ca e posibil sa nu se mai intoarca, si revenirile acasa, la Paris, unde traieste drame, cum ar fi cea a despartirii de Patrice, pentru care nu simtea nimic, insa legamantul dintre ei il credea de nesters, ,,Asta seara ploua dar sunt fericita pentru ca sunt libera… nu ma prea gandesc la suferinta lui Patrice… “
Dar cel mai important moment al cartii incepe cu plecarea la Berlin, in 1945, ,,ce inspaimantator e Berlinul , nici macar o casa nu mai e in picioare! “. Claire incepe aici o alta etapa, la fel de primejdioasa, lipsa apei si a mancarii, se mai dau inca lupte, pe teritoriul Germaniei aflandu-se acum si rusii, pe care ii descrie ca pe niste brute.
Impreuna cu prietena ei, Mistou, strabat in permanenta zone intinse cu greu printre moloz si drumuri sparte de bombardamente, incercand sa aduca alinare celor loviti de gloante si schije. Atat de tare e cuprinsa de munca pe care o face incat gandul intoarcerii la Paris o nemultumeste, simte ca isi doreste mai mult decat sa se linisteasca printr-o casatorie la casa ei, ,,are nevoie sa se simta utila , uneori indispensabila”.
Si deodata se intampla ceva grav… il cunoaste pe Ivan Wiazemski, din Sankt Petersburg, cetatean francez acum, care a trait cinci ani in lagar si a fost eliberat de sovietici si se indragosteste de el. Iubirea lor se tese ca o panza de paianjen, pe fundalul negru – gri al finalului razboiului, Claire simte pentru prima oara siguranta alaturi de cineva. Dar framantarile se muta in interior, “ce inseamna o casatorie intre o fata din burghezia franceza si un fost print rus, care a pierdut totul din cauza unei revolutii?” Intreaga ei familie este impotriva.
In iulie 1946 se gaseste pe treptele catedralei Notre Dame, la bratul tatalui ei, urmand sa se insoare cu Wia, cum zice ea printului rus, anii cei mai frumosi abia acum incep, la Berlin, unde perioada de dupa razboi e plina de tumult, dar si de o mare fericire, nasterea primului sau copil.
Romanul este autobiografic, deosebit ca stil, astfel incat cititul simplu al unei biografii obisnuite este inlocuit de actiunea care se simte in permanenta prin alternanta jurnalului lui Claire si textele de legatura ale autoarei, fiica sa. De asemenea, exista legatura de sange dintre cele doua, mama si fiica, ce realizeaza pagini emotionante, pline de tandrete si dragoste .
Astfel, iubirea Clairei la Berlin, pentru Wia, nu este singura, ci profunda este in randurile acestei carti si iubirea de fiica a autoarei, care imortalizeaza acum folosind jurnalul, cei mai importanti ani din viata mamei sale.
Un material de Luiza T.
PAGINI DE JURNAL – Alexandru Tatos
In March 24, 2011 in Amintiri, Carti
Pagini de viaţă… viaţă aşternută în pagini de jurnal…
Unul din puţinele privilegii pe care ţi le mai pot aduce un număr generos de ani, trăiţi mai mult sau mai puţin cu simţ de răspundere, sunt valorile generaţiilor trecute şi faptul că ai putut beneficia – auditiv ori vizual – de operele lor, calde încă, dornice să îţi pătrundă repede în minte, suflet, inimă…
Cu timpul, e de la sine înţeles, devin amintiri plăcute, cu care te hrăneşti când afarâ plouă sau când te-ai săturat să te uiţi la ştirile din ce în ce mai apocaliptice, fie ele indigene ori de aiurea.
Îmi este dor să revăd Mere roşii, după scenariul lui Ion Băieşu, cu Mircea Diaconu şi frumoasa Carmen Galin. La fel de mult tânjesc după ecranizarea nuvelei lui D.R. Popescu Duios Anastasia trecea… . În rol principal este Anda Onessa, o tânără actriţă, cu o expresivitate şi interpretare care pe mine m-au fascinat.Apoi, ar mai fi Casa dintre câmpuri, Secvenţe, Întunecare, Secretul armei…secrete….
Filme din care câteva, după umila mea părere, ar putea concura cu cele din aceeaşi perioadă, dar care au semnăturile mari ale altor grei regizori… dar internaţionali şi poate de aceea premiaţi şi recunoscuţi. Read the rest of this entry »
Negru – acolo unde oamenii sunt fericiti
In June 21, 2010 in Amintiri, Autori, Carti, Suspans
Trilogia Cercului s-a a vandut in mii de copii international punandu-l pe Ted Dekker pe locul celor mai preferati scriitori de carti thrillere, suspans si fictiune. Negru este primul volum din Trilogia Cercului.
Ceea ce realizeaza Ted Dekker in Negru este, in esenta, aceasta: El creeaza o intriga cu aspect de poveste, care determina cititorul sa parcurga in scurt timp peste 400 de pagini pline de adrenalina.
Imagineaza-ti ca esti lovit in cap de un glont si te trezesti intr-o alta realitate. In aceasta realitate sunt lilieci care vor sa te manance, o Padure Neagra care iti provoaca un sentiment infiorator si o ciudata si ireala Padure Colorata. In aceasta padure oamenii nu stiu nimic despre tristete sau rautate si sunt intodeauna fericiti. Tot timpul. Chiar mai bizar, ei numesc amintirile locului de unde vii, Istorii. Acum devine si mai ciudat. De fiecare data cand adormi intr-o lume te visezi in cealalta. Doua lumi, un singur erou care le poate salva. Read the rest of this entry »
