Recunosc că nu am citit până acum nimic din ce a scris Connie Willis, şi s-a dovedit că pierderea este a mea. Volumul 1 din „The Best of Connie Willis” s-a dovedit astfel o surpriză mai mult decât plăcută, aşa încât aştept cu nerăbdare să pun mâna şi pe cel de-al doilea volum al seriei.
Connie Willis (care cât de curând – pe 31 decembrie – va serba o anumită vârstă) este o figură marcantă a SF-ului american, având în palmares nu mai puţin de 11 premii Hugo şi 7 premii Nebula; din anul 2009 a intrat în Science Fiction Hall of Fame iar din 2011 Science Fiction Writers of America a desemnat-o al 28-lea Grand Master. În carte nu întîlneşti nimic din recuzita pe care ai putea să o aştepţi de la genul science fiction – temele SF sunt mai mult un fundal, un pretext pentru ceea ce vrea să comunice scriitoarea – deşi le poţi recunoaşte pe parcurs : călătoria temporală, de exemplu, care este cea mai des întâlnită. Lectura este plăcută, umorul discret este prezent de la un capăt la celălalt al volumului – mie personal mi-a plăcut povestirea „Luna albăstruită”, dar toate merită citite şi, mai important, pot fi recitite cu uşurinţă şi fără plictiseală. Desigur, cea mai interesantă dintre ele, care dă şi titlul volumului, deschide seria celor 11 povestiri antologate: Vânturile de la Marble Arch. Recunosc că mi s-a părut demnă de interes şi introducerea autoarei; sunt câteva pagini pe care vi le recomand („Trei într-o barcă, Comediile de situaţie, Agatha Christie”): te ajută să-ţi faci o idee despre ce, şi cum, vede Connie Willis meseria de scriitor, de autor SF, viaţa şi lumea din jur. În felul acesta eşti oarecum prevenit pentru ceea ce vei găsi în paginile cărţii. Ar trebui menţionate şi cele două traducătoare ale cărţii : Antuza Genescu şi Ana-Veronica Mircea, care au făcut o treabă foarte bună reuşind să ne ofere o versiune românească plăcută şi interesantă.
În concluzie, este o carte care trebuie şi merită a fi citită, uşor melancolică, uşor jucăuşă, cu teme interesante şi care te fac să-ţi pui (şi) câteva întrebări – numai bună pentru a fi savurată în faţa caloriferului/şemineului împreună cu o cană aburindă de ceai/vin fiert, după gust.
Adauga un comentariu