A doua venire – Marian Truţă

Colecţia „A doua venire” de Marian Truţă am primit-o cadou cu autograful autorului la prima întâlnire a Clubului de cititori Nemira. Am fost foarte plăcut surprinsă şi nespus de fericită că ea a devenit a mea dintr-o simplă coincidenţă a locului şi momentul potrivit în care eu am fost prezentă.

Plină de entuziasm şi curiozitate, întorcându-mă de la acest eveniment, am citit ceea ce era scris în spatele acestei cărţulii. Sincer în acel moment fiind în ardoarea emoţiilor de fericire (care mă copleşeau), nu prea am sesizat ce era scris acolo, dar am fost foarte intrigată de câteva fraze:

• Regatul României
• aterizarea lui Gagarin
• că Ceauşescu nu a fost executat în 1989
• şi că se construise „Maşina lui Dumnezeu” menită să grăbească a doua venire a lui Iisus pe Pământ…

Ultima frază a fost acel trăgaci care mi-a creeat dorinţa nebună/nesupusă de a lectura cât mai repede această carte.

Această colecţie conţine 5 povestiri. Eu mi-am dat seama de aceasta doar ajungând la cea de a treia. (Mă gândeam că este un roman:)

Prima parte – Ubik, mon amour este ca o introducere în lumea SF-ului, lumea lui Marian Truţă, unde fantasticul se îmbină foarte strâns cu realul. Se descrie şi se povesteşte la persoana I. Protagonistul este un asistent care îşi doreşte să devină şef al Catedrei de Chimie de la Universitate. Suntem prezenţi la o petrecere de adio organizată de şefa sa Eva – o femeie „urâtă” , pe care el avea să o succeadă dobândind postul mult dorit. După acest chef, rămânând doar ei doi… Eva îi face o serie de tratamente cu ierburi aplicate pe ochii protagonistului şi ca urmare Realitatea pe care o vedeam anterior este treptat schimbată de alte 3 realităţi. Finalul îl reprezintă acea existenţă în care „Eva era… perfectă” iar el era un neanderthalian ce se afla într-o peşteră.

Celelalte 4 părţi sunt relatate la persoana a III-a şi reprezintă 4 feluri de a fi a României, a României pe care nu o cunoaştem, a României cu schimbări în istorie, noi fiind prezenţi la urmările acestora.

A doua povestire – A doua venire este despre o altă venire a lui Iisus pe Pământ (a doua ). Sunt descrise paralel relaţia dintre două relaţii dintre: Ilinca şi Iovan şi situaţia autorităţilor române faţă de cea a învăţaţilor elveţieni care la sfârşitul povestirii pornesc Maşina lui Dumnezeu. Aceste evenimente au loc pe fondul unei Românii puternice, care posedă foarte mult aur şi care chiar şi pe timpul Războiului Mondial reuşea să stârnească Crize economice în alte ţări, datorită aceste bogăţii pe care o posedă. Spre sfârşit… suntem martorii unui eveniment iluminat şi umbrit în acelaşi timp de misticismul şi adevărul şocant al originii şi menirii Ilincăi. (Finalul m-a surprins total şi simţeam toată tensiunea din această povestire).

A treia povestire – Cumania 2010 descrie existenţa României dacă Ceauşescu nu ar fi fost executat în 1989. Comunismul este la putere. Securitatea pândeşte orice încălcare de Stat şi pedepseşte cumplit pentru aceasta. Asistăm la o zi obişnuită a unui scriitor (de SF) pe nume Aleodor din acea Realitate. O vecină de a sa, îl cheamă la ea şi îi citeşte dintr-un caiet unele idei (precum este Cumania 2012) care reprezintă o realitate alternativă în care există o altă Românie. Până la urmă rămâne să citeşti şi să afli cum vine „soţul” acesteia, şi cine sunt ei de fapt . M-a surprins mult finalul acestei părţi în care Aleodor este zidit în propriul apartament şi acesta fiind izolat de restul lumii, începe să scrie:
„Cineva va citi, cândva, lucrurile astea. Asta înseamnă că nu voi muri, nu de tot. Asta înseamnă că pedeapsa lor este… hahaha… o mare prostie. Hahahaha… ce idioţi. Pentru că am tot timpul din lume. Şi, zidit astfel, sunt chiar de neatins. Practic, nemuritor.”!

A patra poveste – Cu Gagarin pe Calea Victoriei descrie aterizarea lui Iurii Alexeevici Gagarin (primul om în spațiu și primul pe orbita Pământului) într-o altă realitate paralelă , într-un sătuc din Regatul României. Astronautul află că în acea lume nu există şi nu a existat Uniunea Sovietică (zisă şi „Uniunea Sfaturilor”, aici), nici telefon, televizor sau transporturi automatizate.
Este foarte frumoasă şi inedită descrierea prin care autorul ne introduce în acea atmosferă a unui sătuc, totul este foarte verosimil, deşi este o realitate alternativă a celei în care o cunoaştem noi.
Cum şi ce face, ce se întâmplă cu Gagarin în această lume urmează să afli în această culegere.

A cincea poveste – Aevum Aeternum descrie situaţia unui simplu radioamator Ilarion, care succedând prin mai multe evenimente demoralizatoare (conflictele cu Securitatea , concedierea de la serviciu, clientul nemulţumit, ş.a.m.d.) înfăţişează o luptă interioară între două lumi în care „ viitorul căuta să distrugă trecutul iar trecutul căuta să modifice viitorul”. „Câmpul de luptă era prezentul lui Ilarion. Era chiar Ilarion”. Urmează să afli prin ce metode comunică trecutul şi viitorul cu Ilarion. În cele din urmă el pune în funcţiune amplificatorul care schimbă prezentul. M-a impresionat foarte mult cum Marian Truţă a descris delirul de care e cuprins Ilarion a doua zi. Delirul sau realitatea modificată pe care cu greu o accepta.

„A doua venire” cu siguranţă v-a fi imprimată în mintea ta, deoarece acea realitate alternativă îţi creează imagini surprinzătoare şi îţi lasă imaginaţia să se dezvolte şi să te ducă în lumea descrisă de autor. Cuprinde momente descrise foarte veridic, cu personaje, atmosferă detaliate cu o mare atenţie. M-a impresionat foarte mult dibăcia cu care Marian Truţă a reuşit să mă facă prezentă la gândurile şi trăirile protagonistului. Întrebările filozofice abundente m-au lăsat copleşită de multe alte gânduri proprii, opinii şi scene inedite.

O recomand cu cea mai mare căldură. O să-ţi placă!