Anul acesta pe 21 septembrie scriitorul meu preferat va implini 66 de ani. Cati ani de creatie – nu stiu, avand in vedere ca a inceput sa scrie povestiri inca din scoala generala. Cu peste 70 de carti care ii poarta semnatura, Stephen King este unul dintre cei mai prolifici autori contemporani si cel mai bine vandut scriitor de literatura horror.
Este deja celebru sondajul potrivit caruia din cinci persoane care citesc o carte in spatiile publice, trei sunt adancite intr-un roman semnat Stephen King.
Pot spune si eu, la randul meu, ca sunt un fan al acestui celebru scriitor american. Pot spune chiar ca e scriitorul meu preferat si ca ma mandresc cu un intreg raft de carti scrise de el. Dupa cum bine stiti, multe dintre cartile horror scrise de el au fost ecranizate, acestea avand parte de un mare succes. Poate ca citesc cartile acestui celebru scriitor tocmai pentru a compensa lipsa filmelor horror din viata mea, filme pe care pur si simplu nu le pot urmari si daca as face altfel, m-as alege cu un infarct. Sa nu va ganditi ca aceste carti nu o sa va sperie, ci, din contra, sunt chiar infioratoare si, asa cum scrie pe coperta romanului “Orasul bantuit” , “cartea trebuie citita intr-o incapere bine luminata”.
Dintre toate cartile lui Stephen King , “Orasul bantuit” este romanul meu preferat.
„Silueta era imbracata in ceva ce parea a fi un costum de clovn alb-argintiu. Falfaia imprejuru-i in vantul polar. Avea in picioare niste enormi pantofi portocalii, asortati cu nasturii-pompoane care se insirau pe partea din fata a costumului, intr-o mana strangea un manunchi de sfori ce se inaltau spre o multime de baloane, iar, cand observa ca acestea pluteau in directia sa, Ben se simti cuprins si mai puternic de sentimentul irealitatii. Inchise ochii, si-i freca si ii deschise iar. Baloanele continuau sa pluteasca spre el.“ – Stephen King, Orasul bantuit.
Romanul “Orasul bantuit” poate fi considerat o alta capodopera a lui Stephen King. La fel ca in aproape toate celelalte romane ale lui Stephen King, ideea de baza este aceea a luptei dintre Bine si Rau, dar stilul lui difera de oricare altul pe care l-am incercat pana acum.
Intamplarile din romanul “Orasul bantuit” se desfasoara pe doua planuri. Primul este povestea celor sapte personaje principale (Bill Denbrough, Richie Tozier, Eddie Kaspbrak, Ben Hanscom, Beverly Marsh, Mike Hanlon si Stan Uris) care de altfel, in primul plan al povestirii sunt inca niste copii. Cel de-al doilea plan al povestirii se petrece peste 27 de ani, cu aceleasi personaje dar de data aceasta acestia fiind adulti. Cele doua planuri se invart in jurul unui mister care va dura ceva vreme pana ce sa fie descoperit.
Intriga romanului o constituie disparitia locuitorilor din oraselul Derry, Maine, majoritatea fiind copii – unii sunt gasiti morti pe cand altii nu mai sunt gasiti chiar deloc. Noul ciclu este deschis de moartea fratelui mai mic al lui Bill, George Denbrough.
Numarul mortilor creste odata la 27 de ani si fiecare ciclu de rapiri se terminana cu un masacru. Desi statistic, mortile depasesc numarul celor din marile orase precum Chicago sau New York, presei nu ii este permisa sa raspandeasca zvonuri cu privire la ceea ce se intampla in Derry si in felul acesta, nimeni, in afara de locuitorii oraselului, nu afla nimic despre disparitiile misterioase care se petrec. Vinovat pentru aceste disparitii este Pennywise, un malefic clovn imbracat intr-un costum viu-colorat, care ademeneste tinerii trecatori de pe strada cu baloane, castane coapte si covrigei, emanand un miros de copilarie si facand promisiuni minunate pe care in cele din urma ajunge sa le incalce. In momentul in care isi scoate costumul, Pennywise se transforma intr-un paianjen sau intr-o mumie dar de fiecare data cand ia o forma noua, exista un element care aminteste de un clovn. Respiratia-i este otravita, orbitele sunt hauri iar mancarea sa preferata o reprezinta tocana de copii, astfel explicandu-se de ce majoritatea celor rapiti sunt copii.
Cei sapte copii se unesc si formeaza un club condus de Bill, Clubul Pagubosilor, care este de fapt rezistenta impotriva Monstrului care traieste in si sub Derry, singura arma care il poate dobora fiind prietenia.
Al doilea plan, cel al adultilor, incepe odata cu noul ciclu de morti iar personajele principale ale romanului se simt nevoite sa o ia de la capat, sa termine ceea ce nu terminasera in urma cu 27 de ani. Astfel, acestia ajung in cele din urma sa se reuneasca in micul oras in care au copilarit, Derry, si impreuna cauta sa isi aminteasca modalitatea prin care au alungat ultima oara Monstrul si spera ca de data aceasta sa reuseasca sa il alunge definitiv.
In concluzie, e o carte pe care ar trebui sa o cititi, chiar daca va place genul horror sau nu, pentru ca e mai mult de simpla groaza: e prietenie, e viata si cel mai important – e iubire.
Asemenea tuturor cartilor scrise de Stephen King, nici finalul acesteia nu dezamageste asteptarile cititorului, finalul fiind unul neasteptat. Aceasta carte te lasa cu respiratia taiata si pe masura ce inaintezi pe firul narativ simti ca esti “impins” din ce in ce mai tare sa o citesti pana la final.
Recomand cu mare incredere aceasta carte!
Lectura placuta!
Adauga un comentariu