Am descoperit cartile Rodicai Ojog-Brasoveanu acum cativa ani, cand verisoara mea mi-a spus ca a citit “Buna seara, Melania” si i-a placut tare mult. Avand in vedere ca o aveam si eu in biblioteca, am zis sa incerc si eu sa o citesc. Ma felicit pentru decizia aceea. De atunci am citit toate cartile scrise de ea pe care am pus mana si nu exista nici macar una singura care sa nu imi fi placut. Nici macar una. Din contra, absolut fiecare m-a impresionat si m-a fascinat, facandu-ma sa o apreciez din ce in ce mai mult. Din acest motiv, v-as ruga sa aplicati ceea ce o sa spun in continuare tuturor cartilor ei.
Mi-am cumparat “Poveste imorala”, de ce sa mint, datorita titlului. M-a intrigat, mai ales pentru ca stiam ca o mare parte a cartilor ei au fost scrise in perioada comunista, doamna Rodica insasi nefiind chiar tanara. In plus, m-am intrebat cum poate sa imbine imoralitatea cu o poveste politista? Fara sa mai insist, m-a facut curioasa inca de la inceput si nu m-a dezamagit deloc.
Ca toate cartile cu care ne-a obisnuit deja, este foarte palpitanta, bine scrisa si cu personaje fabuloase. Povestea incepe, ca in orice roman politist, cu niste crime, mai precis cu descoperirea cadavrelor mai multor prostituate de lux. Curand dupa accea intra in scena si anchetatorii, capitanii Costea si Badoiu, porecliti foarte sugestiv Babuinul si Herculache. Amuzanti, interesanti si cu un farmec aparte, greu de descris, cei doi sunt, din punctul meu de vedere, un deliciu. Obisnuita pana atunci doar cu Melania Lupu, am avut, recunosc, cateva retineri cand am vazut ca ea nu este prezenta, dar s-a demonstrate ca nu am avut de ce. Felul in care sunt prezentati, cu toate amanuntele acelea specific romanelor Rodicai si care le dau viata si o personalitate unica m-a fascinat si m-a facut sa ii inteleg si sa traiesc cu ei toate evenimentele din carte.
Exista inca un factor care mi-a placut mult, si anume prezenta lui Dorinel, un baietel care oriunde altundeva ar fi fost cliseic. Nu si aici. Plin de umor, cu o inteligenta subtila si, in mod evident, subestimat. Asa cum o sa vedeti cand (nu daca) o sa cititi cartea, are un rol foarte important, pe care il joaca remarcabil.
Mai are sens sa va spun ca o recomand? Ca este foarte buna? Ca nu are cum sa nu va placa? Sper si cred ca nu.
Adauga un comentariu