Fanii lui George R. R. Martin au fost nevoiţi să aştepte timp de şase ani până la publicarea celui de-al cincilea volum din seria „Cântec de gheaţă şi foc”, „Dansul dragonilor”.
Aşa cum ne-a obişnuit deja, fiecare capitol este scris din punctul de vedere al unui anumit personaj, cunoscut din cărţile precedente ale seriei sau nou introdus. O parte din evenimente are loc concomitent cu cele prezentate în „Festinul ciorilor”, ca mai apoi firele narative să se întâlnească la un moment dat, deşi nu putem spune acelaşi lucru şi despre personaje. Mult timp este petrecut pe drum, călătorind dintr-un loc în altul într-o perioadă în care viteza maximă de deplasare este dată de puterea unui cal sau a unei corăbii, asta dacă nu ai nenorocul să fi prins într-un război sau să fii asasinat pe drum.
Absentă în „Festinul ciorilor”, Daenerys ocupă un loc de onoare, beneficiind de deosebit de multă atenţie din partea autorului. Ultima descendentă a dinastiei Targaryen, aceasta domneşte în Meereen, unde se confruntă cu realitatea că de multe ori conducerea unui oraş este chiar mai dificilă decât cucerirea lui. Nici măcar o căsătorie aranjată nu poate salva situaţia, iar iubirea îi aduce mai multă durere decât fericire. În plus, dragonii au mai crescut, devenind greu de stăpânit, şi îi provoacă necazuri la rândul lor.
La Zid, John Snow, în calitate de Lord Comandant, continuă pregătirile în aşteptarea iernii care se anunţă tot mai aproape. Presiunile din partea lui Stannis cresc, având pretenţii şi cerinţe tot mai mari, deşi Rondul de Noapte a fost întotdeauna o instituţie de sine stătătoare, fără afilieri politice. Permiterea accesului oamenilor liberi la sud de Zid este o măsură strategică oarecum controversată în rândul oamenilor săi, diferenţele de opinie devenind tot mai evidente.
Nici lui Tyrion Lannister nu-i merge prea bine. Călătoria lui spre Meereen, unde însoţeşte un peţitor pentru Daenerys în scopul de a o ajuta să cucerească Westeros, este plină de peripeţii. El este pe rând luat prizonier, vândut ca sclav şi devine membru al unei companii de mercenari. În ciuda tuturor dificultăţilor, rămâne un personaj încântător, probabil cel mai bine realizat din întreaga serie.
Bran, Cercei, Arya şi Jaime Lannister au apariţii pasagere, pierdute printre multitudinea de personaje noi.
La sfârşit se pune întrebarea dacă a meritat aşteptarea. Multe dintre firele narative rămân neterminate, avansând prea puţin pe parcursul a celor peste o mie de pagini. Lumea descrisă de Martin însă este la fel de bogată şi captivantă ca întotdeauna, transformând cititul într-o experienţă unică pentru cititor.
Adauga un comentariu