Un băiat într-o librărie. Eu. Caut o carte de care să nu fi auzit nimic. Este un cadou, un cadou pentru Ea. Într-adevăr, deseori se greşeşte la acest gen “loterie-alegere” a unui roman, şi te vezi cuprins de regrete la gândul “Ce a fost în capul meu? Trebuia să aleg alta!”. Dar este şi palpitant să oferi un dar mai misterios, o carte despre care câţiva au auzit şi de care, foarte posibil, şi mai puţini o vor citi. Astfel curajoasa decizie ce se însoţeşte cu riscul oferă un iz de exclusivitate. Ah, încă ceva. Nu puteţi spune că sunt zgîrcit, darul este compus nu doar din cărţulie. Deci dacă nu este tocmai minunată, mai am o scăpare să fiu iertat. Ieşind din librărie, eu totuşi speram la un nivel înalt al optimismului că îi va plăcea. Oare mă înşelam?
Iniţial eram convins că nu o voi citi, sau poate după ce o va citi Ea, dar se pare că tentaţia de a avea o carte necunoscută pe birou seara s-a dovedit a fi mult prea puternică. Ştiţi şi voi, singura cale să scapi de ispită este să îi cedezi. Efectul avut asupra mea a fost pozitiv. Am simţit că Antonia Kerr în „Flori pentru Zoe“ a realizat ce doar scriitori cu talent şi mai ales cu sinceritate se pot mândri: a reuşit să anuleze Marele Inamic – timpul. Despre surpriza dragostei la un bărbat trecut de cifra cronologică de 60 de ani (Richard) într-un moment în care cerul pare abandonat de soare este ilustrat şi gravat nu prin cuvinte deşertice, ci prin emoţii şi prin sentimente ce se regăsesc la fiecare om într-o doză, firesc, diferită. Este o carte deloc complicată, deşi ce este mai complicat ca simplitatea? Nu găseşti nici un labirint, nu este un roman la care ai nevoie de raţiune să îl apuci, iar pentru acest detaliu mărturisesc că relaţia protagonist – cititor devine prea apropiată, mult prea strânsă şi devii în final şi tu, cititorul, un personaj căruia i se confesează, deoarece vocile romanului atât deprimă cât şi oferă speranţă, iar lumea suferă mutaţii , este sensibilă şi răspunde la efectele emoţiilor. Orele, este drept mult prea puţine pentru şederea în roman, nu te întristează, în final ce este bun vine în cantităţi mici. Sau dacă chiar vrei, nu este deplasat deloc să mai parcurgi imediat cartea. Aşa mai observi alte componente ale sentimentelor dintre Richard şi Zoe.
O carte sinceră, fără ambiţii de mare bestseller dar care se va adresa diferit îm particularul cititorului ce are să ofere mult din foarte puţin. O particularitate este faptul că este o carte ce se foloseşte de amintirile şi iubirile cititorului devenind un roman personal. În mintea mea ca să o citeşti ai nevoie de o singură cerinţă, să iubeşti sau dacă se poate, să iubeşti şi să fii iubit, ceea ce este feeric şi ideal. Astfel nu sunt puţini cei care îndeplinesc cerinţa găsită de mine pentru a avea dreptul de a lectura micuţul roman şi de a găsi o parte din el, un mesaj ce nouă cititorilor ne place să credem, şi ce creduli mai suntem în braţele unei cărţi, că este pentru noi. Recomand a se citi împreună cu perechea voastră, să nu aveţi motiv să fiţi despărţiţi nici măcar pentru vreo două ore. O carte este un loc perfect pentru întâlnirea îndrăgostiţilor. Poftă la lectură.
P.S. – I-a plăcut.
Adauga un comentariu