“Dansul Dragonilor” este cea de-a cincea carte din seria lui George R. R. Martin intitulata “Cantec de Gheata si Foc”. Intr-un fel este jumatate de roman, deoarece al patrulea roman a ajuns la dimensiuni foarte mari, GRRM s-a decis sa-l imparta in doua, nu dupa cronologie, ci dupa personaje. Unele dintre personaje si punctele lor de vedere apar in “Festinul Ciorilor”, iar restul in acest volum. Acest lucru a facut ca, cel putin din punctul meu de vedere, “Festinul Ciorilor” sa fie un roman mai slabut comparativ cu celelalte, deoarece personajele care apar nu imi erau asa de apropiate. “Dansul Dragonilor” aduce inapoi personaje importante cum ar fi pe bastardul Jon Snow, regina exilata a dragonilor Danaerys Targaryen, piticul Tyrion Lannister si Bran Stark.
Jon Snow, mai nou comandantul Rondului de Noapte, se chinuie pentru a-si conduce oamenii aflati in inferioritate numerica printr-o imigrare a salbaticilor. Munca sa, si asa ingrata, este si mai complicata deoarece isi desfasoara activitatea sub privirile regelui Stannis, proclamator al Tronului de Fier, care a poposit cu armata si cu preoteasa Melisandre la zid. Danaerys decide, ca inainte sa plece catre Westeros pentru a proclama tronul, sa aduca pacea in orasul cucerit Meereen. Gaseste acest lucru destul de greu de indeplinit, deoarece multi o detesta pentru ca a eliminat sclavia, dar si problemele care le are cu cei trei dragoni flamanzi. Tyrion, dupa ce a fugit la est pentru ca si-a omorat tatal, trebuie sa se descurce numai cu ajutorul inteligentei lui, nemaiavand suportul financiar al familiei. Bran isi continua calatoria catre Nord in cautarea cioarei cu trei ochi, care ii bantuie visele de cand a cazut si a ramas paralizat. Bran este fara indoiala cel mai putin puternic din punct de vedere fizic dintre personaje, dar cu ajutorul darului pe care il are, se poate dovedi un personaj foarte important in acest lung razboi al tronurilor.
Si cum bineinteles il stim pe GRRM, exista si alte complicatii si noi personaje adaugate in acest joc, unul dintre ele avand un rol destul de important. Il intalnim de asemenea si pe Theon Greyjoy, fostul pupil al familiei Stark, care a ajuns acum prizonierul lui Ramsay Bolton, probabil cel mai sadic personaj inventat de Martin.
Cei care au citit pana acum si celelalte carti din serie, s-au obisnuit probabil cu faptul ca nici un personaj nu este in siguranta. Dar angajamentul lui Martin fata de poveste nu este numai acela da a omora personaje (bineinteles ca unele mor, dar nu o sa spun cine) ci si de a trece prin modificari substantiale si sacrificii. Exista o anumita scena in care nu moare nimeni, care este intr-un fel un sacrificiu, si este probabil unul dintre cele mai importante momente din intreaga serie.
Exista o multime de detalii interesante in “Dansul Dragonilor” mai mult decat in oricare alta carte din serie. De exemplu, aceasta patrunde mai adanc in diferitele religii din Westeros si Essos, si puterea lor temporala pentru bine si rau. Fiecare dintre religii reflecta cultura temperamentului sau. Nici o religie nu pare sa fie adevarata credinta, existand infatisari sinistre ale puterii de fiecare parte, si nici nu au un monopol.
Toate acestea fac din o carte de mii de pagini sa se simta mult mai scurta, si care raspunde la intrebari importante si te surprinde cu shimbari la fel de importante. Ca si in “Festinul Ciorilor”, exista parti pe care autorul ar fi putut sa le imbunatateasca. In unele capitole te trezesti pe un taram necunoscut, cu un personaj fata de care nu esti atasat, intrebandu-te incotro se indreapta.
Dar chiar si asa, Martin dovedeste capacitatea de a gasi umanitate si tragedie in cele mai periferice personaje ale sale. Asa cum nimeni nu este in siguranta in aceasta serie, nu se stie nici cine poate deveni important. Se spune in aceasta carte, ca “dragonii nu se opresc niciodata din crestere”, si acelasi lucru este adevarat si cu romanele lui Martin. Chiar si la o mie si ceva de pagini, “Dansul Dragonilor” este un roman agil, iar in momentul cand l-am terminat parca mi-as mai fi dorit inca cateva sute de pagini sa vad cum continua povestea.
Adauga un comentariu